108,934 matches
-
Prisaca Dornei din comuna Vama (județul Suceava). Ea se află de-a lungul drumului care face legătura între orașele Suceava și Câmpulung Moldovenesc. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. În anul 1807 s-a format în capătul dinspre Câmpulung Moldovenesc al satului Vama, în lunca împădurită de sub culmea Hurghiș, o colonie germană cu numele de Eisenau. Aceasta era așezată pe
Biserica romano-catolică din Prisaca Dornei () [Corola-website/Science/323342_a_324671]
-
Realitatea virtuală (expresie provenită din engleză de la Virtual reality sau VR) se referă la ambianțe artificiale create pe calculator care oferă o simulare a realității atât de reușită, încât utilizatorul poate căpăta impresia de prezență fizică aproape reală, atât în anumite locuri reale, cât
Realitate virtuală () [Corola-website/Science/323325_a_324654]
-
un grup de arheologi ai Universității Naționale din Ujgorod în colaborare cu specialiști din București) ne arată că pe teritoriul satului a fost o așezare dacică. Din secolul al XV-lea sunt date care menționează existența unei mănăstiri de la care provine numele locului - Coasta Mănăstirii. Acestei mănăstiri i-a dăruit domnitorul Munteniei, Constantin Brâncoveanu (1668-1714), un potir cu inscripția „dăruit de Vodă Brâncoveanu”. Tot în această mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, a trăit episcopul Iosif Stoica și, tot aici a fost
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
dicționar publicat de Universitatea Oxford. Conține aproximativ 600.000 de cuvinte, fiind astfel cel mai lung dicționar oficial, fapt notat în "Cartea Recordurilor". Este un dicționar de referință al limbii engleze. "" este publicat de Oxford University Press și conține cuvinte provenind din Regatul Unit, precum și din diverse alte regiuni ale lumii anglofone: America de Nord, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Caraibe. Dicționarul indică istoria, pronunțarea și definiția cuvintelor. Ca și pentru alte mari dicționare, munca de redactare a acestui dicționar s-a întins pe mai
Oxford English Dictionary () [Corola-website/Science/323374_a_324703]
-
Prima menționare a satului Bucșoaia are loc în Izvodul Mănăstirii Voroneț din 24 octombrie 1772, când sunt menționate 37 de gospodării la „Bucșoae”. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. O parte din coloniști s-au așezat în satele Bucșoaia (în ) și Frasin (în ). Satul Bucșoaia se află la 6 km vest de orașul Gura Humorului și este separat de Frasin
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. După datele recensământului din 2002, în comuna Frasin mai locuiau 74 germani (reprezentând 1,13% din populația localității). Din cadrul acestei comunități provine preotul Iosif Schurgoth (1905-1986). El s-a născut la 15 martie 1905, la Frasin, a urmat studii teologice în Italia și a fost sfințit preot la 19 decembrie 1931, la Genova (Italia). A funcționat ca preot la Gura Humorului din
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava). Ea se află de-a lungul drumului care face legătura între orașele Câmpulung Moldovenesc și Rădăuți. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Arbore (în ) în anul 1787, ei fiind originari din Renania, Bavaria și Baden-Württemberg. Comunitatea germană a continuat să crească până în 1918. Satul avea învățători care
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
de Germania Nazistă. România și Germania au încheiat o convenție prin care statul român se obliga să achite despăgubiri pentru fiecare clădire în parte, inclusiv pentru terenurile și pădurile germanilor care au emigrat. Din rândul comunității romano-catolice din Arbore a provenit pr. Francisc (Franz) Gaschler (1887-?). El a urmat studii teologice la Universitatea din Lemberg (1911-1914) și la Universitatea din Viena (1914-1915), fiind sfințit preot la Viena la 10 august (după alte surse 14 august) 1915. A activat ca vicar (octombrie
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
de către credincioșii romano-catolici polonezi din satul Solonețu Nou (comuna Cacica, județul Suceava, România). Ea se află în vârful unui deal din centrul satului. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine poloneză, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului. La sfârșitul lunii octombrie 1834, primii coloniști polonezi au sosit și s-au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de familii de emigranți polonezi au
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
primii coloniști polonezi au sosit și s-au stabilit pe un teritoriu aflat în apropiere de satele Cacica și Pârteștii de Sus. Cele 30 de familii de emigranți polonezi au întemeiat satul Solonețu Nou (în și în ), a cărui denumire provine de la râul Soloneț care traversează localitatea. Coloniștii erau munteni polonezi (gorali) din regiunea Czadca (aflată la granița Slovaciei cu Polonia), de religie romano-catolică. Ei s-au ocupat la început cu tăierea pădurilor, creșterea animalelor și agricultura. După Unirea Bucovinei cu
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
profesori și preoți. La începutul secolului al XXI-lea, prin parteneriatul autorităților române cu cele poloneze, s-a construit un drum de beton cu o lungime de 5 km, care a legat satele Cacica și Solonețu Nou. Din cadrul acestei comunități provin următorii preoți: Józef Chachuła (Iosif Chachula) (1911-1967), Heinrich Ostrowschi (1946-1977), Alfons-Eugen Zelionka (n. 1978) și Andrei Staszkovian (n. 1983). La puțină vreme după sosire, emigranții polonezi au construit în 1849 o capelă romano-catolică din lemn, carea avea acoperișul și pereții
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
sau „pur vegetariene” (lacto-vegetariene). Restaurantele vegetariene abundă în această țară, și de obicei se pot alege între multe opțiuni vegetariene ("Shakahari": mâncător de plante, in sanscrită). Ingredientele de origine animală (altele decât lapte și miere) precum untura, gelatina, și carnea provenită de la animale nu sunt folosite în bucătăria tradițională. Potrivit Sondajului stării națiunii efectuat de Hindu-CNN-IBN din anul 2006, 31% din indieni sunt vegetarieni, în timp ce alți 9% consumă ouă. În cadrul variatelor comunități indiene, vegetarianismul a fost cel mai des întâlnit la
Vegetarianismul pe mapamond () [Corola-website/Science/323373_a_324702]
-
operează cu o schemă unde hrana care îndeplinește criteriile lor stricte poate fi etichetată cu „aprobată de Societatea Vegetarienilor”. Conform acestei scheme, un produs este vegetarian dacă nu conține carne roșie, păsări, pește, scoici, oase sau carne de animale, grăsimi provenite de la animale sacrificate sau moarte, gelatină, aspic, sau orice alt ingredient rezultat din uciderea animalelor, precum cheagul. Și brânza este etichetată în acest mod, făcând astfel posibilă identificarea brânzeturilor care au fost făcute cu cheag obținut din surse non-animale. Multe
Vegetarianismul pe mapamond () [Corola-website/Science/323373_a_324702]
-
a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: În zona comunei Chirpăr s-au descoperit urme de locuire umană încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, s-au găsit dovezi materiale provenind din epoca bronzului și a fierului. Teritoriul comunei a fost colonizat de către emigranții germani în secolul al XII-lea și hotarul satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
al XII-lea și hotarul satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
factor care va întări motivația evreilor de a se stabili în Palestina, vatra lor istorică. Nathan prevazuse ca limba de predare în noua instituție va fi germana, deoarece toate manualele vor fi scrise în această limbă iar echipamentul școlar va proveni și el din Germania. În anul 1908 el a adresat lui David Vîsoțki (Wissotzki) , fiul magnatului ceaiului din Rusia, Zeev Kalonymus Vîsoțki, o cerere de ajutor financiar. Vîsoțki a promis o suma de 100,000 ruble pentru fondarea institutului și
Technion () [Corola-website/Science/324027_a_325356]
-
a fost construită în anii 1788-1789 în cartierul Iosefin, fiind una din primele biserici ortodoxe din Sibiu. Lăcașul de cult a fost ctitorit de Stana, văduva lui Hagi Petru Luca. Ea a fost amplasată în valea râului Trinkbach, de aici provenind denumirea de Biserica din Groapă. Fiind parțial distrus de cutremurul din 26 octombrie 1802, lăcașul de cult a fost refăcut din temelie în anii 1802-1803 de bogatul negustor Hagi Constantin Popp, care era căsătorit cu fiica Stanei Hagi Luca. Lucrările
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
este un râu din Țările de Jos, care curge prin orașul Amsterdam. Numele râului provine de la "Aeme stelle", care în olandeza veche înseamnă „zonă plină de apă”. Râul este traversat de celebrul pod Magere Brug din Amsterdam, precum și de Blauwbrug, Hoge Sluis și Berlagebrug. Pe malurile sale se află Stopera, clădirea primăriei, opera și teatrul
Amstel () [Corola-website/Science/324061_a_325390]
-
de-al Doilea Război Mondial, fiind restaurat în perioada 1947-1948 de o echipă condusă de János Schulek, fiul lui Frigyes Schulek. Cele șapte turnuri reprezintă cele șapte triburi maghiare care s-au așezat în Câmpia Panonică în 896.. Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în Evul Mediu. Aici se află o terasă de vizualizare, cu multe scări și poteci pietonale. De pe terasă și din turnuri se deschide o panoramă superbă
Bastionul Pescarilor din Budapesta () [Corola-website/Science/324074_a_325403]
-
este un "concept unic", originar din Irlanda, ce se diferențiază de cafenele și baruri prin atmosfera creată de muzică și designul specific pub-ului, ambianță ce invită oamenii să se relaxeze și să uite de agitația zilnică. Denumirea de „pub” provine de la termenul englez Public house, ce se traduce prin „casă publică” și reprezintă locul în care se întâlnesc oamenii pentru a socializa în diferite momente ale zilei: dimineața luând micul dejun sau o cafea, la prânz pentru a mânca sau
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]
-
Library, alături de lucrări cum ar fi cea de-a doua ediție din 1845 a jurnalului de călătorie a lui Darwin cu HMS Beagle. John Murray III a inițiat "Murray Handbooks" în 1836, o serie de ghiduri de călătorie din care provin ghidurile din zilele noastre. Drepturile pentru aceste ghiduri au fost vândute în jurul anului 1900 și ulterior achiziționate în 1915 de Blue Guides. Succesorul său, Sir John Murray IV (1851-1928), a fost editorul principal din perioada domniei reginei Victoria. Printre alte
John Murray (editură) () [Corola-website/Science/324116_a_325445]
-
substanțe precum acidul citric sau acidul tartric. Cel mai probabil folosirea oțetului în alimentația omenească a început odată cu cea a elaborării și consumului de alcool, omenirea din acele vremuri folosindu-l drept conservant. Prima mărturie a folosirii oțetului în alimentație provine din timpul Imperiului Roman: astfel gastronomul Marcus Gavius Apicius, care a trăit în timpul împăratului Tiberiu și care a fost creatorul primei cărți de bucate ce se cunoaște și care se numea "De re coquinaria", prezintă rețete culinare în care se
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
industria oțetului a cunoscut posibilitatea unei extinderi largi funcție de existenta industriei de alcool. Fabricarea relativ simplă a oțetului din alcool a întărit și mai mult poziția predominantă a acestuia. Louis Pasteur a fost primul care a demonstrat că acidul acetic provine prin oxidarea etanolului, în evidență fiind rolul microorganismelor Acetobacter în această transformare. Pentru savant, problema esențială era de a găsi mijlocul de împiedicare a dezvoltării vegetațiilor parazite care erau pricina bolilor vinurilor. Savantul a observat, după o serie de experimentări
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
(născut Grigore Stavri; n. 1831, Târgoviște, Țara Românească - d. 30 decembrie 1898, București, România) a fost un om de afaceri și politician român de origine greacă. Provenit din familia unui luptător eterist - fost imigrant grec din Bulgaria și refugiat ulterior în România, a copilărit la Brăila. După moartea primei sale soții - Elenă Perlea , s-a căsătorit pentru a doua oară în 1867 cu fiica unui boier, partener
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
sept.1922 - Se căsătorește cu Lucia Pârvanovici, fiica lui Theodor și Maria Pârvanovici, din Pitești. Th.P. era cofetar și avea în Pitești o proprietate mare, pe str. Teiuleanu 13, precum și o vie de 3,5 ha la Văleni Podgoria - Argeș. Provenea dintr-o familie boierească veche, care, cu 3 generații în urmă, venise din Serbia și se stabilise în Pitești. O parte din familie a rămas în Bulgaria. Un descendent era profesor de limba franceză la Universitatea din Sofia după cel
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]