107,135 matches
-
parte, a luat puștile și s-a apucat binișor de le-a descărcat pe toate. și hatmanul nici cu spatele nu știa de treaba asta. Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la clăcași, care se purtau și aici voinicește. Unii secerau de nu le zăreai mâinile, alții legau snopi cât ai clipi din ochi, alții făceau clăi mari, cât ai bate-n palme, alții trăgeau câte un cântec de voinicie de te luau fiori, mă rog
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
țigănimea aceea era un băietănaș pe care-l chema Șolcan, voinic de felul lui, și Vodă a pus ochii pe dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie. Șolcan se purta bine așa că îi era drag lui Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te purta apoi către culmi, cu o dezlănțuire de energie telurică neobișnuită. Exuberantei pagini beethoveniene i-a urmat liniștea apăsătoare a discursului wagnerian din “Tristan și Isolda”, în care fluviul sonor a oscilat între crescendo-uri și decrescendo-uri orchestrale de o
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
Întreaga măiestrie de orchestrator a lui Richard Strauss și-a aflat în dirijorul Mariss Jansons un vrăjitor în frac, care la un semn magic al baghetei sale dezlănțuia un instrument, o partidă, o armată de sunete sclipitoare care te învăluiau, purtându-te spre înălțimi. Singurul regret la întâlnirea cu acest eminent dirijor, care totuși ne apasă, rămâne faptul că programele sale nu au abordat nici o pagină de Enescu. Miracolul întâlnirii cu polifonia enesciană i-ar fi dat cu certitudine fiori, iar
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
că programele sale nu au abordat nici o pagină de Enescu. Miracolul întâlnirii cu polifonia enesciană i-ar fi dat cu certitudine fiori, iar miile de ascultători ce l-au ovaționat în picioare, fără menajamente, minute în șir, l-ar fi purtat pe Jansons «în paradis ». Viorel COSMA
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
citind, eventual, prin alte publicații. Și este păcat, pentru că, repet, singura revistă de specialitate ar trebui să fie completă și (pe cât se poate) obiectivă. La cele 100 de numere în această formă doresc revistei viață lungă, renunțarea la „calupurile” ce poartă o singură semnătură, uneori pe pagini întregi, diversificarea paletei de informații și mai ales promovarea prin centrele de vânzare a presei, astfel încât să se bucure de un public numeros, care să citească opinia unor cronicari avizați referitor la subiecte (iarăși
Renun?area la "calupuri" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83609_a_84934]
-
Conflictul de la Filarmonica „George Enescu” Izbucnirea unor nefericite neînțelegeri în sânul Orchestrei Filarmonicii bucureștene, antrenând desigur conducerea, dar nu și alte compartimente precum Corul academic, s-a soldat cu un sentiment de profundă durere în inimile muzicienilor și melomanilor, ce purtau în suflete imaginea unei instituții serioase, profesionaliste, ferită de animozități și asperitățile atât de frecvente în zilele noastre. Vâlvătaia scandalului demonstrează însă o cu totul altă configurație, total infructuoasă pentru cei în cauză și neavenită. Nu dorim să intrăm în
Conflictul de la Filarmonica "George Enescu" by Octavian Laz?r Cosma () [Corola-other/Journalistic/83603_a_84928]
-
Gates of Jerusalem de Penderecki la împlinirea a 3000 de ani ai Orașului Sfânt, fie de La Vera Storia de Berio la Teatrul alla Scala din Milano. Formată de mine și câștigătoare a Marelui Premiu Darclée al Concursului Internațional de Canto purtând numele legendarei soprane, i-am spus că merita să facă tot ce stătea în mijloacele ei pentru a continua această prestigioasă tradiție. Depășită timiditatea inițială în abordarea unui repertoriu nou pentru ea, convinsă de mine că o partitură contemporană trebuie
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
permanent semiîntuneric (dar nu clar-obscur) în tonuri albastre sau, în același tablou, într-un orange ceva mai luminos, costumele cenușii, cu o croială poate mai apropiată de portul țăranilor europeni din Evul Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de ansamblu a întregului spectacol a fost cenușie, ceea ce a evidențiat și mai mult aspectul static, mai curând oratorial, corul fiind masat pe practicabile, deplasându
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
Aurelian Octav Popa - l-a interpretat, pentru prima oară, în urmă cu 4 decenii, chiar sub conducerea compozitorului, pe atunci oaspete al Bucureștiului. A fost, și de această dată, o versiune realizată cu profesionalism și cu un plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-a permis muzicianului nostru să prezinte o adaptare pentru clarinet a unei secvențe dintr-o simfonie enesciană, în care elevația sunetului, frazarea și căldura expresiei în cantilena plină de nostalgie
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
călătorie muzicală de-a lungul continentelor, în sonorități orientale, arabe sau mexicane, venite parcă din alte vremuri. Atmosfera creată chiar de cantilena superb țesută de Yo Yo Ma cu finețe și nostalgie (amintind surprinzător de melopeea doinită de pe la noi) a purtat publicul ce invada sala Operei Naționale în “tunelul timpului”, ascultând o muzică poate stranie, dar fascinantă, cântată și pe instrumente clasice (vioară, violă, violoncel, contrabas), dar mai ales pe cele care răsunau poate în nemărginirea Chinei, în łara Soarelui Răsare
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
precară și scurtă. În primul rând, Dan Voiculescu a fost un mare domn. Avea (vai! trebuie să evoc la modul trecut calitățile acestui om) o ținută vestimentară și comportamentală de o fină eleganță, care astăzi, din păcate, nu se mai poartă. Era exponentul unei alte epoci. Născut, ca și mine, în anul 1940, Dan Voiculescu, compozitor și muzicolog, și-a desfășurat studiile muzicale superioare la Cluj, mai întâi la clasa de pian și apoi la cea de compoziție. L-a avut
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
pentru pian (1970). Între anii 1971-’73 urmează cursuri de perfecționare, prin bursa DAAD, la Hochschule für Musik din Koln, cu Karlheinz Stockhausen. În 1972 ne-am întâlnit la Darmstadt. În 1983 obține titlul de doctor în muzicologie cu teza purtând titlul “Polifonia în muzica secolului XX”, sub îndrumarea tot a lui Sigismund Toduță. Ulterior, aceasta teză se concretizează în cartea, purtând același nume, tipărită de Editura Muzicala din București (1983), pentru care primește premiul Academiei Române în 1984. Din creațiile
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
Karlheinz Stockhausen. În 1972 ne-am întâlnit la Darmstadt. În 1983 obține titlul de doctor în muzicologie cu teza purtând titlul “Polifonia în muzica secolului XX”, sub îndrumarea tot a lui Sigismund Toduță. Ulterior, aceasta teză se concretizează în cartea, purtând același nume, tipărită de Editura Muzicala din București (1983), pentru care primește premiul Academiei Române în 1984. Din creațiile sale de-a lungul anilor ’70 menționez: “Muzica pentru coarde” (1971), “Sonata pentru clarinet” (1972), “Piese pentru orchestra” (1973). Dar, în
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
mereu ne gândim la cei care nu mai sunt împreună cu noi, la cei pentru care am simțit afecțiune. Arareori înțelegem că nu i-am uitat și, mai ales, înțelegem de ce nu i-am uitat. Cei care l-au admirat pe , purtându-i statornică prietenie, gândind la el cu nostalgie și tristețe, pot recunoaște că de-a lungul vremii imaginea și vocea “Voievodului Operetei” aparține pentru totdeauna memoriei. Oricând și oricât îi repovestim spectacolele, revedem momentele superbe ale carierei sale, din păcate
Dorin Teodorescu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-other/Journalistic/83686_a_85011]
-
Contesa Maritza, Văduva veselă, Liliacul, Prințesa circului, Secretul lui Marco Polo, Țara surâsului, Victoria și-al ei husar, Mătușa mea Faustina, Plutașul de pe Bistrița. Melodiile se schimbă, înfățișările eroilor întruchipați de Dorin la fel. Dar, după spectacol, ieșea din teatru purtând încă pe chip clipa abia trecută, revedeai întotdeauna aceiași figură senină, plăcută, de o expresie caldă, plină de simțire. Se poate oare să vorbim la trecut despre Dorin Teodorescu, după anii care au trecut de la despărțirea sa de scenă ? Ultimul
Dorin Teodorescu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-other/Journalistic/83686_a_85011]
-
găsit locul; în cea cu nr. 67 s-au articulat momente de virtuozitate instrumentală; au beneficiat de solo-uri consistente flautul (instrumentist-Maestru!), vioara primă, violoncelul dar și...contrabasul, translat de la acompaniament în melodic. La rândul ei concepută cu program - finalul purtând titlul „Vânătoarea” - Simfonia nr. 83, des cântată datorită melodicii suple, ample, a oferit din nou orchestrei ocazia naturalizării sugestiilor - în care dealtfel se complace cu evidență. Ultima lucrare din ciclul londonez al simfoniilor, cea cu nr. 104, unitară, densă, a
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
măsură, ba încă pe lângă aceea mai în toate zilele îi batjocorește, îi bate și-i chinuiește fără milă și fără vreo pricină. Iaca de ce au venit ei să se jeluiască lui Măria-Sa Vodă! - Oameni buni! zice Tolpa, nu purtați nici o grijă, întoarceți-vă acasă în voia cea mai bună, că eu vi-s omul!... Voi vorbi cu Măria Sa. Lasă dacă v-a mai asupri și bate pârcălabul vostru de azi înainte! Românii îl ascultară și se întoarseră bucuroși spre
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
al omului, spre originile sale. Cuvântul are sens, desemnează, definește, apreciază, sensibilizează, condamnă, vindecă, oblăduiește, ucide, salvează, provoacă, induce stări de tot felul, toate (și câte altele vor mai putea fi spuse) în culorile sunetelor pe care el însuși le poartă, ca o mantie a strălucirii ierarhice sau ca o zdreanță a neputinței supraviețuirii. Cuvântul este sunet, este șiragul de sunete care îl fac pe om să fie om, să fie mesager, filosof, creator, imitator, dar în orice caz, să fie
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
șiragul de sunete care îl fac pe om să fie om, să fie mesager, filosof, creator, imitator, dar în orice caz, să fie auzit. Zeii olimpieni, ale căror preocupări treceau cu ușurință de la statutul de stăpâni la cel de victime, purtau în izbânzile lor cuvântul profund sonor, artele la brâu și săgețile pe spate, cântecul amăgitor și șuieratul crunt al furtunii pe mări și oceane, atunci când își încordau privirile “în jos”, la omul de rând. Asemeni lor, oamenii voiau să fie
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
oceane, atunci când își încordau privirile “în jos”, la omul de rând. Asemeni lor, oamenii voiau să fie zei, să cânte, să lupte, să dispună puterea, să condamne și să ierte după chef, iar dacă nu au reușit în chip, au purtat măști de zei, de actori; au cântat; au rostit, au jucat și puțin mai târziu, obosiți fiind de atâta vervă să fie zei, au murit. “Pentru cei vechi, frumusețea era deci obiectivul de neocolit și chiar exclusiv al creației artistice
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
a rezista oricărui atac. Ștefan a fost proclamat domn în 1457, pe câmpia “Direptății” de lângă cetatea de scaun, de către o mare adunare de boieri, târgoveți (locuitori ai orașului) și chiar țărani, în frunte cu mitropolitul țării. Primele lupte le-a purtat cu fostul domn, Petru Aron - care era chiar unchiul lui - pe care l-a învins și l-a alungat. Acesta s-a refugiat în Transilvania, aflată sub stăpânirea regelui Ungariei, Matei Corvin. Ștefan a intrat astfel în conflict cu acesta
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
păgâni si au căzut acolo o mare mulțime din ostașii moldoveni.” În timpul său a luat naștere stilul “moldovenesc” în construcția bisericilor, s-au scris primele letopisețe (cronici) și s-au făcut daruri către mânăstiri din afara țării. Se spune ca Ștefan purta întotdeauna asupra sa un triptic, adică o icoană triplă, reprezentând pe Mântuitorul Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Botezătorul. Unul dintre marii săi duhovnici a fost Daniil Sihastrul, căruia i-a cerut adesea sfatul și care, după înfrângerea
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
România ar fi încetat de-a mai fi. Stan auzi un pas îndesat și o arătare ciudată se opri în fața lui. „Nu mai văzuse niciodată această uniformă, doar în icoane foarte vechi: nu era nici rus, nici cazah, nici cerchez; purta o tunică albastră cu șireturi de 84 ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT - legende și povești aur, pantaloni roșii și ciubote galbene. De șold îi atârna un paloș ciudat, care nu era nici spadă, nici sabie. Nu știa ce să creadă
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
ca să fie căutat de picioare, care-i degeraseră și erau gata să se-nnegrească; mulți flăcăi rămăseseră cu picioarele prăpădite pentru totdeauna. El însă scăpă întreg și teafăr, printr-o căutare bună și de aproape. Era mângâiat și gândul îl purta către acel pe care-l văzuse mereu. Știa că n-are să piară câtă vreme Ștefan va ține mâna sa puternică deasupra tuturor. Știa că prințul era menit să ducă poporul său pe calea fericirilor, devreme ce marele viteaz al neamului
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]