108,566 matches
-
Alecu) Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Nicu Filip, pe criticii Nicolae Ciobanu și Eugen Negrici, pe Pâcă și Pucă, Mircea Ciobanu poetul și Mircea Ciobanu pictorul și pe Corneliu Vadim Tudor. Debutul literar l-a avut în anul 1961 cu o poezie publicată în revista Luceafărul, intitulată „Poem către bunicul din Faraoanele”, de pe urma căreia a câștigat bani frumoși. Acest eveniment i-a schimbat viața ca urmare a deciziei de a se face poet. Cum orice poet trebuia să fie boem, Valeriu Pantazi
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
x 4 m în subsolului unui bloc de pe strada Sfinților nr.8, pentru a-și urma destinul alături de iubita sa, Iolanda Malamen. În această perioadă a legat o strânsă prietenie cu Ștefan Agopian. Cartea de debut a fost volumul de poezii „Estimp” (1972) publicat la Editura Cartea Românească. Valeriu Pantazi a înființat în anul 1967, “Cenaclul de picto-poezie Mihai Eminescu” la Casa de Cultură și pe strada cu același nume. Eugen Barbu, locuind pe aceeași stradă (“Mihai Eminescu”) și dorind să
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Casa de Cultură și pe strada cu același nume. Eugen Barbu, locuind pe aceeași stradă (“Mihai Eminescu”) și dorind să aibă un cenaclu al lui, aproape de casă, a început să-l critice pe Pantazi, invocând faptul că acesta promovează doar poezia și proza modernă „capitalistă”, picturi cubiste și abstracte, etc. Organele de partid i-au încredințat lui Eugen Barbu cenaclul, sub pretextul că acesta practică proza realistă. Conflictul dintre Valeriu Pantazi și Eugen Barbu a dus la o decimare reciprocă, astfel
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
cu totul întâmplător, în celebrul „Hanul Galben”, loc al acțiunii din romanul lui Mateiu Caragiale „Craii de Curtea Veche”. Aici a avut condiții bune de lucru, a pictat, a scris și a citit mult: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, poeții antici, poezia franceză, Friedrich Hölderlin, Robert Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului” în afară de cenaclul de poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi a inițiat
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
de Curtea Veche”. Aici a avut condiții bune de lucru, a pictat, a scris și a citit mult: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, poeții antici, poezia franceză, Friedrich Hölderlin, Robert Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului” în afară de cenaclul de poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi a inițiat „Clubul de Jazz”, balet modern, seri de lectură de teatru (George Astaloș), o pinacotecă și expoziții
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
a devenit membru al Fondului Literar. Din păcate, Ateneul Tineretului a fost desființat deoarece avea tentă prea occidentală și Casa Malaxa era în dispută de interese imobiliare. După patru ani de așteptare editura Editura Cartea Românească a publicat volumul de poezii “Estimp” (1972), cartea de debut a lui Pantazi care a adunat peste 20 de cronici laudative, criticul și poetul Nicolae Prelipceanu declarându-l cel mai bun volum. În același an a depus la editură volumul „” după apariția căruia a devenit
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
cadou. Nichita Stănescu l-a apreciat și s-au văzut aproape zilnic până în anul 1982, au mers împreună cu tot regatul („căpșunilor și a coarnelor de melc”) la mare la “2 Mai” și a participat la întâlniri cu cititorii iubitori de poezie din București și din țară. În anul 1978 a fost publicat al treilea volum de poezie „Aerul tare de dragoste” care a evidențiat latura lirică a poetului. Tot în acel an s-a căsătorit cu scriitoarea și arhitecta Francisca Stoenescu
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
mers împreună cu tot regatul („căpșunilor și a coarnelor de melc”) la mare la “2 Mai” și a participat la întâlniri cu cititorii iubitori de poezie din București și din țară. În anul 1978 a fost publicat al treilea volum de poezie „Aerul tare de dragoste” care a evidențiat latura lirică a poetului. Tot în acel an s-a căsătorit cu scriitoarea și arhitecta Francisca Stoenescu, și-a adunat manuscrisele și picturile de prin subsoluri și mansarde și s-a mutat pe
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Valeriu Pantazi a fost marcată de prietenia (și emulația) cu „poetul național” Nichita Stănescu și grupul de scriitori și pictori din jurul acestuia. A pictat și a vândut lucrări direct din atelier, dar a scris intens pregătind al patrulea volum de poezie „Tu, Secole!” care a fost ilustrat de marele grafician Mircia Dumitrescu. Volumul a apărut în anul 1984 la Editura Cartea Românească și i-a adus statutul de membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Între timp, s-a despărțit de
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Maria Mona Vâlceanu a publicat romanul „"Egor - o iubire imposibilă"” la Editura Zodia Fecioarei, Pitești, ISBN 978-973-9388-61-0. Coperta I-a a romanului are ca ilustrație pictura „"Natașa după baie"” (vezi galeria de imagini), realizată de Valeriu Pantazi. Mai jos câteva poezii din volumul „"Celebrări"” din anul 1978: Valeriu Pantazi a participat la expoziții de pictură, personale și de grup, după cum urmează: Picturile sale se regăsesc în colecții private din Australia, Belgia, Israel, Canada, Polonia, Olanda, Suedia, SUA, România și la Muzeul
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
îi servește ca model în mai multe tablouri. La comanda lui Denys Cochin, termină în 1897 opera ""La Légende de saint Hubert"" pe șapte panouri. Treptat, Maurice Denis părăsește iconografia tradițională pentru simboluri cu caracter personal. Este puternic impresionat de poezia simbolista și de poezia epica a Evului Mediu. În urma unei călătorii în Italia, în compania lui Ernest Chausson, pictează o serie de peisaje în care introduce și personaje simbolice, ca de ex. în tabloul ""Figures dans un paysage de printemps
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
în mai multe tablouri. La comanda lui Denys Cochin, termină în 1897 opera ""La Légende de saint Hubert"" pe șapte panouri. Treptat, Maurice Denis părăsește iconografia tradițională pentru simboluri cu caracter personal. Este puternic impresionat de poezia simbolista și de poezia epica a Evului Mediu. În urma unei călătorii în Italia, în compania lui Ernest Chausson, pictează o serie de peisaje în care introduce și personaje simbolice, ca de ex. în tabloul ""Figures dans un paysage de printemps"" (1897). În Italia va
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
și de prădăciuni. Scriitorul s-a inspirat din cronici și documente în evocarea plină de viață a unor vremuri trecute. Scriitorul își exprima entuziast legătura sa cu trecutul țării și cu pământul strămoșesc în discursul de recepție în Academia Română, intitulat „Poezia populară”, pe care l-a rostit în 1923: „Trebuie să fac mărturisirea de credință că poporul este părintele meu literar; că trecutul pulsează în mine ca un sânge al celor dispăruți; că mă simt ca un stejar din Orhei, cu
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Mac, PJ Harvey, Neil Young și Chopin. Îmi place muzica care îmi permite să descopăr ceva nou de fiecare dată când o ascult. Acesta a fost și scopul albumului meu.” A recunoscut că se inspiră din cărți și jurnale de poezie pentru a compune versuri. De exemplu, albumul „Rabbits on the Run” a fost inspirat din romanul "Watership Down". Cântecele sale se încadrează în genurile „pop rock”, „soft rock” și unul specific artistei, „piano pop”. A fost comparată de-a lungul
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
care aborda teme mai serioase. Pentru "Heroes & Thieves" s-a inspirat din ambianța orașului New York, în special a cartierului Nolita. (mai ales pentru piesa „Nolita Fairytale”). Pentru albumul "Euphoria", a fost inspirată de șamanism, lecturând mai multe povești mitologice și poezii psihidelice.
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista "România literară", anul V, nr. 41, 1972). Călătoria a fost descrisă parțial de autor în însemnările din volumul autobiografic "Viață, poezie, proză!... Confesiunile lui Darie" (Ed. Eminescu, București, 1975, pp. 75, 123, 128 și 231). În câteva pasaje din primul volum al ciclului miscelaneu " Rădăcinile sunt amare" (pp. 87, 208-209 și 214-216) există, de asemenea, unele referiri la Nicu Filipovici, persoana
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
care s-a așezat într-un sat din apropiere de Beirut, unde s-a născut autorul. Cultura arabă tradițională a deprins-o de la un călugăr, apoi și-a îmbogățit-o prin lecturi din cele mai diverse: gramatică, retorică, lexicologie și poezie. Compunea versuri ocazionale de la o vârstă fragedă, în mare parte panegrice, adresate emirului, dar care n-au fost păstrate. În 1840 s-a mutat la Beirut, unde a ajuns vestit ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii arabe
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
implorându-le ajutor. Deschiderea gurii sale are un aspect ce exprimă ataraxie sau indignare cu privire la pedeapsa divină pe care o primește și nu simte că ar merita-o. Lessing, în opera sa critică din 1766, numită "Laocoon sau despre limitele poeziei și picturii" explică că "pictura și sculptura se fac cu figuri și culori în spațiu" și poezia cu "sunete articulate în timp". Goethe a scris în 1798 un articol, numit "Despre Laocoon", în care își manifestă nemulțumirea că artiștii l-
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
pe care o primește și nu simte că ar merita-o. Lessing, în opera sa critică din 1766, numită "Laocoon sau despre limitele poeziei și picturii" explică că "pictura și sculptura se fac cu figuri și culori în spațiu" și poezia cu "sunete articulate în timp". Goethe a scris în 1798 un articol, numit "Despre Laocoon", în care își manifestă nemulțumirea că artiștii l-au dezgolit pe Laocoon de preoția sa și de referințele mitologice și l-au transformat într-un
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
faima și legenda ce-l învăluie au fost foarte puternice în timpul său și s-a bucurat de o adevărată renaștere a personalității sale în secolul al XIX-lea. Celebritatea sa transpare și astăzi prin prezența lui în literatură, teatru și poezie. Aluziile și glumele lui Stańczyk au fost păstrate și transmise mai departe de către scriitori și istorici, printre care Łukasz Górnicki, Jan Kochanowski, Marcin Kromer, și Mikołaj Rej care l-au lăudat pentru lupta în numele adevărului și împotriva ipocriziei. Despre viața
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
Ghazal Poezia de dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în literatura arabo-islamică atât ca un sentiment sacru, în accepțiunea iubirii divine, cât și un
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
pertinentă interogația retorică ce constituie titlul acestui articol, și nu doar niște ,speculații filologice” așa cum amintește Muḥammad Kămil Ḥasan . În apărarea sa ar veni mulți alți cercetători care susțin că beduinii nu au putut cunoaște iubirea pură întrucât în urma analizei poeziilor, numărul de versuri dedicate mai multor iubite era semnificativ în viața unui poet, ceea ce nu constituia întocmai argumentul unei iubiri sincere. Cât despre iubirea în poezie, aceasta este din punctul de vedere al lui Găḥiẓ , de dată recentă, iar primul
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
cercetători care susțin că beduinii nu au putut cunoaște iubirea pură întrucât în urma analizei poeziilor, numărul de versuri dedicate mai multor iubite era semnificativ în viața unui poet, ceea ce nu constituia întocmai argumentul unei iubiri sincere. Cât despre iubirea în poezie, aceasta este din punctul de vedere al lui Găḥiẓ , de dată recentă, iar primul care ar fi cultivat-o ar fi fost ’Imrū’ al-Qays. Înainte de acesta cu multă vreme însă, au scris Democrit, Aristotel, învățătorul său Platon, și alții . Poemul
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Înainte de acesta cu multă vreme însă, au scris Democrit, Aristotel, învățătorul său Platon, și alții . Poemul arab începe cu plânsul pe urmele tribului iubitei ce a părăsit zona de campare, ceea ce poartă denumirea de "al-bukă’ ‘ala-l-’atlăl". Prin urmare, fundamentul poeziei evocă comportamentul literar arab și în același timp comportamentul uman, marcat de nostalgia trecutului. Poetul se refugiază în amintirea zilelor fericite alături de iubita sa, moment ce va constitui un veritabil laitmotiv în literatura arabă de dragoste. Așadar, așa cum și în
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]