108,186 matches
-
din urmă încununate de succes, Carol a trebuit să recurgă la fragmentarea teritoriilor saxone ale triburilor westfalice, estfalice și din Angria, încheind acorduri de pace pe rând, cu fiecare trib în parte. Saxonii au devastat fortăreața francă din Eresburg, iar conducătorul lor Widukind a refuzat să se prezinte la dieta din 777 convocată de Carol la Paderborn. El s-a retras în Nordalbingia, după care a condus mai multe răscoale împotriva ocupanților, care au fost drastic pedepsite de către Carol cel Mare
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
stăpânirea sa asupra Germaniei de nord-est. După ce a obținut și titlul de duce de Bavaria, aria de dominație a lui Henric acoperea peste două treimi din Germania, de la Alpi până la Marea Nordului și la Marea Baltică, transformându-l în cel mai puternic conducător din Europa centrală. Împăratul Frederic I Barbarossa și aliații săi, mulți dintre ei vasali și foști susținători ai lui Henric Leul, îl înfrâng pe acesta din urmă. În 1180, Frederic Barbarossa îl deposedează pe Henric de ducatele de Saxonia și
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
al său. După ce, în 1168, clanul saxon al Ascanienilor, aliați ai lui Frederic Barbarossa, eșuaseră în tentativa de a-și instala un membru al familiei, Siegfried de Anhalt, pe scaunul arhiepiscopal de Bremen, ei reușesc să se impună în 1180. Conducătorul Casei de Ascania, Otto I, fiul lui Albert I de Brandenburg, văr matern cu Henric Leul, i-a acordat celui de al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era "duce de Saxonia, Angria și Westfalia", pe care "noul ducat de Saxonia" o atribuia conducătorilor săi, chiar și după ultima sa separație dinastică din 1296, acest teritoriu, constând doar din resturile vechiului ducat de dinainte de 1180, avea puține în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe cel de al treilea frate
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
din urmă i-au oferit lui Thachulf ostateci, pentru pecetluirea unei păci care să îi protejeze față de agresiunile bavarezilor, însă el a fost rănit în preziua sosirii mesagerilor slavi. Ascunzându-și rana în fața trimișilor sorabi, el a trimit oameni celorlalți conducători franci propunând încheierea acordului cu neamurile slave, însă ceilalți conducători l-au suspectat pe Thachulf de trădare și de uneltire în vederea preluării comandei asupra lor. În conformitate cu "Annales Fuldenses", în 858 un "Reichstag" (adunare) ținut la Frankfurt sub împăratul Ludovic Germanul
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
unei păci care să îi protejeze față de agresiunile bavarezilor, însă el a fost rănit în preziua sosirii mesagerilor slavi. Ascunzându-și rana în fața trimișilor sorabi, el a trimit oameni celorlalți conducători franci propunând încheierea acordului cu neamurile slave, însă ceilalți conducători l-au suspectat pe Thachulf de trădare și de uneltire în vederea preluării comandei asupra lor. În conformitate cu "Annales Fuldenses", în 858 un "Reichstag" (adunare) ținut la Frankfurt sub împăratul Ludovic Germanul a decis trimiterea a trei corpuri de armată la granițele
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
ca să ducă înapoi triburile sioux lakota și cheyene în rezervațiile înființate în statul Dakota. Indienii luptau pentru că în timpul febrei aurului au fost alungați de pe pământurile lor, care în conformitate cu tratatele de pace încheiate cu guvernul le aparțineau. Indienii l-au ales conducător pe Sitting Bull. Indienii erau înarmați în principal cu arcuri, dar și cu puști capturate. Trupele americane conduse de locotenent-colonelul Custer, numărând în timpul luptei 566 călăreți și 31 ofițeri completați cu iscoade din tribul crow, care îi urau pe siouxii
Bătălia de la Little Bighorn () [Corola-website/Science/327997_a_329326]
-
puțină autoritate ca în țara sa, la rudele sale și în familia sa” (Marcu 6,4). Cel mai important dintre frații lui Isus din Nazaret a fost Iacob, pe care Pavel îl numește “fratele Domnului”. Acesta a fost unul din conducătorii grupării conservatoare, înrădăcinate în iudaism, a discipolilor lui Isus din Nararet, grupare intrată în conflict cu gruparea înrădăcinată în elenism, din jurul lui Pavel din Tars. Anumiți exegeți susțin că rudele lui Isus ar fi ocupat poziții speciale în . În secolul
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
evrei și romani (66-135) în , Decapolis. undeva în jurul anului 70. În perioada de început, Iacob, cunoscut ca „fratele Domnului”, despre care se spune că a fost binecuvântat cu o apariție specială a lui Isus înviat, era, împreună cu Petru, unul din conducătorii bisericii din Ierusalim, și, când Petru a plecat, a devenit autoritatea principală și era una din personalitățile respectate de către . consemnează că a fost executat de către Sinedriu în 62. Consemnările lui Sextus Julius Africanus cu privire la "Desposyni"(rudele de sânge ale lui
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
pe unul dintre ele. Din acesta află că rasa extraterestră mai vizitase Pământul cu mii de ani în urmă, ajutând populația din zonă să prospere prin ajustarea climei și spargerea Munților Carpați la Cazane, permițând Dunării să curgă spre Marea Neagră. Conducătorul extratereștrilor, Sa Mohse, a rămas în religia dacilor ca Zamolxe. Studiind folclorul, cercetătorii află că respectivul eveniment a fost păstrat în formă trunchiată în basmul "Trei copii sărmani". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
Leopold al IV-lea Frederic, Duce de Anhalt (1 octombrie 1794 - 22 mai 1871) a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1817 până în 1853 a condus ducatul de Anhalt-Dessau și din 1847 până în 1853 a fost conducător al ducatului de Anhalt-Köthen. Din 1853 până în 1863 a condus ducatele unite de Anhalt-Dessau-Köthen și din 1863 a fost primul conducător al ducatului unit de Anhalt. Leopold s-a născut la Dessau la 1 octombrie 1794 ca fiul cel mare
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
Casa de Ascania. Din 1817 până în 1853 a condus ducatul de Anhalt-Dessau și din 1847 până în 1853 a fost conducător al ducatului de Anhalt-Köthen. Din 1853 până în 1863 a condus ducatele unite de Anhalt-Dessau-Köthen și din 1863 a fost primul conducător al ducatului unit de Anhalt. Leopold s-a născut la Dessau la 1 octombrie 1794 ca fiul cel mare al Prințului Frederic de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Amalie de Hesse-Homburg, fiica lui Frederic al V-lea de Hesse-Homburg. După
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
Vineh (bulgară: Княз "Винех") a fost conducătorul Primului Imperiu Bulgar între 754/756 și 762. Conform "Listei numelelor conducătorilor bulgari" (un scurt manuscris ce conține numele conducătorilor bulgari timpurii), Vineh aparținea clanului Uokil. Vineh a urcat pe tronul bulgar după înfrângerea predecesorului său, Kormisosh, în fața împăratului bizantin
Vineh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327052_a_328381]
-
să se alăture campaniei sale de pedepsire. Continuându-și drumul spre sud, spre Peloponez, Alexandru este recunoscut în apropriere de Termopile ca lider al Ligii Sfânte. Atena cere pace regelui macedonean, care dă dovadă de o bunăvoință demnă de un conducător și iartă nesupunerea cetății. La Corint i se acordă titlul de "hegemon" (titlul conducătorului forțelor grecești), tot aici află de ridicare la nord a tracilor de sub vălul influenței macedonene. Cu scopul de a-și asigura nordul țării înainte de a invada
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
Alexandru este recunoscut în apropriere de Termopile ca lider al Ligii Sfânte. Atena cere pace regelui macedonean, care dă dovadă de o bunăvoință demnă de un conducător și iartă nesupunerea cetății. La Corint i se acordă titlul de "hegemon" (titlul conducătorului forțelor grecești), tot aici află de ridicare la nord a tracilor de sub vălul influenței macedonene. Cu scopul de a-și asigura nordul țării înainte de a invada Asia, acesta avansează în Tracia pentru a înăbuși revolta iscată de tribali (trib ce
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
a tracilor de sub vălul influenței macedonene. Cu scopul de a-și asigura nordul țării înainte de a invada Asia, acesta avansează în Tracia pentru a înăbuși revolta iscată de tribali (trib ce domina sudul Serbiei și vestul Bulgariei de astăzi). Langarus, conducătorul agrianilor (trib tracic ce stăpâneau o zonă restrânsă din teritoriul Bulgariei moderne) și bun prieten al lui Alexandru, i se alătură. Oastea macedoneană a mărșăluit până la muntele Haemus, unde zărește o garnizoană tracă. Tracii creaseră o palisadă din care răsturnate
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
Asediul Peliumului, cetate iliră din Albania de astăzi, a permis lui Alexandru o întoarcere rapidă pentru a înăbuși revolta Tebei din Grecia. Alexandru în fruntea a 15.000 de soldați dorea a ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și Cleitus. Cleitus deținea orașul, iar Glaukias în fruntea unei oști se îndreaptă spre oraș. Primul obiectiv al generalului macedonean a fost așezarea taberei. Regele Macedoniei începe asaltul fortăreței ilire, dar sosirea a doua zi a sprijinului lui
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
grecești, Teba a rămas singurul oraș ce a refuzat să recunoască stăpânirea Macedoniei asupra Balcanilor. În decembrie 335 î.Hr., Alexandru va înfrunta oștile tebane în bătălia de la Teba, deși a trimis nenumărați soli basileului pentru a renunța la cauza sa. Conducătorul Atenei, Demostene, un înverșunat inamic a lui Filip, a trimis cetații din Beoția arme, dar nu și soldați, iar spartanii au fost trimiși să apere istmul Corint. Adunarea Bătrânilor Tebani au dorit cu entuziasm război cu Alexandru, în ciuda reușitelor campanilor
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
asemenea, biblioteca ducală pentru public, a reformat practicile bisericii (protestante) în principatului lui și a inițiat noi politici sociale. Sub un pseudonim el a publicat tratate filosofice. Ca urmare, mulți dintre colegii săi prinți l-au considerat un model de conducător și ducatul său în cadrul statului german a fost considerat locul unde absolutismul luminat a atins apogeul. La Langenburg la 27 noiembrie 1782, Georg s-a căsătorit cu Luise Eleonore de Hohenlohe-Langenburg. După zece ani ei au început să aibă copii
Georg I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/327087_a_328416]
-
Boudica a fost soția lui Prasutaga conducătorul tribului Briton al icenilor dependent de Roma, locuitori ai regiunii Norfolk de azi în Britania de Est. După moartea soțului, armatele romane i-au cucerit teritoriul și i-au luat bogățiile, ceea ce i-a dat impuls de a conduce răscoala
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
înrolat cu vremea în mișcările de auto apărare și au participat apoi la lupta pentru independență. În cursul războiului arabo-evreiesc care a început de fapt ca război civil la sfârșitul anului 1947, organizația paramilitară evreiască Etzel (Irgun) a răpit câțiva conducători arabi dușmani din vecinătate. În urma acestui fapt locuitorii arabi ai satelor Bir Ades și Abu Kishk au fugit. După terminarea războiului acestora nu li s-a permis să se întoarcă în satele lor, aflate pe teritoriul noului stat Israel. Pământurile
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
un moment al conflictului, iar acesta s-a văzut obligat să lupte sub cel al cavalerilor ioaniți. După pierdere comandanților și sosirea unei întăriri din Kassa, soarta rebelilor este pecetluită, iar victoria și tronul ungar îi revine casei de Anjou-Sicilia. Conducătorii importanți ai familiei Aba au pierit în bătălie, iar domeniile lor au fost împărțite între rege și nobilii loiali. Pierderea aliatului principal a fost o lovitură importantă pentru Máté Csák. El a reușit să controleze o mare parte din teritoriile
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
Cneaz Asparuh (numit și Asparukh, Isperih sau Ispor) () a fost un conducător a Regatului Bulgar între 681 și 701, de asemenea este considerat întemeietorul Primului Imperiu Bulgar. Asparuh a fost un membru de seamă a clanului Dulo, ce se considerau urmașii lui Attila, regele hunilor. Într-o cronică în care sunt menționați
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
întemeiat un măreț stat numit Bulgaria Mare în stepele Ucrainei. Asparuh a obținut experiență în politică datorită lungii domnii a tatălui său, care a murit probabil în 665. După o sursă a cărei autenticități este disputată, Asparuh a fost făcut conducătorul tribului onogurilor de către tatăl său. După moartea lui Kubrat, Asparuh a fost recunoscut conducător conducător de către fratele său mai mare, Batbayan. Cei doi au fost obligați să părăsească stepele Ucrainei din pricina raidurilor hazare din 668. Asparuh s-a stabilit în
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
politică datorită lungii domnii a tatălui său, care a murit probabil în 665. După o sursă a cărei autenticități este disputată, Asparuh a fost făcut conducătorul tribului onogurilor de către tatăl său. După moartea lui Kubrat, Asparuh a fost recunoscut conducător conducător de către fratele său mai mare, Batbayan. Cei doi au fost obligați să părăsească stepele Ucrainei din pricina raidurilor hazare din 668. Asparuh s-a stabilit în fruntea a 30.000 - 50.000 de bulgari în delta Dunării, pe insula Peuce. În
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]