109,982 matches
-
La începutul secolului XX apar primele ”întreprinderi” - un deposit comercial de produse agricole și încă unul de cherestea și se aflau pe teritoriul casei de cultură de azi. O școală cu o singură clasă exista începînd cu anul 1899 grație proprietarului Gheorghe Demeșliev, care a asigurat-o cu încăpere. Învățătoarea era Ana Șidlovskaia, care a lucrat aici mulți ani. Pentru susținerea și patronajul acestei școli Gheorghe Demeșliev a fost decorat la 6 decembrie 1904 cu medalia de argint ” Za userdie”. În
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
că într-un document din 1437 se vorbește despre o oarecare localitate "Moiatinul de Jos", care se presupune că ar fi Telenești. Un alt document din 1497 vorbește despre un oarecare "Telea", care de asemenea unii cercetători îl consideră drept proprietar al satului care exista. Cert este că primul act istoric în care se vorbește clar despre Telenești, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Datorită amplasării sale avantajoase, la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
fratele său Petru cumpără o parte de moșie pe Sărata și confirmă acest act juridic în ziua de 23 ianuarie 1495. Ca tîrg Leova este atestat la 26 august 1806 într-un document de la Constantin Moruzzi, domnul Moldovei, prin care proprietarul orașului Leova logofătul Costache Ghica este împuternicit să strângă contribuții de la toți negustorii, care vin la iarmaroace. Dar mai vechi ca aceasta localitate sunt "Valurile lui Traian", de care a scris guvernatorul militar P.I. Fiodorov în 1837 „În apropiere de
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
fizice. Pe teritoriul orașului sunt înregistrate 85 gospodării de fermieri. Principalii agenți economici sunt: fabrica de vinuri din localitate, unde recent a fost deschisă o linie modernă de îmbuteliere a vinului, și elevatorul, care după o perioadă îndelungată, în urma schimbării proprietarului, și-a relansat activitatea. Un alt agent economic, care activează în domeniul agriculturii, este societatea cu răspundere limitată „Persolvit-Prim”, care are peste 500 angajați. Ținând cont de specificul agricol al localității, pe teritoriul orașului se organizează expoziții agricole, la care
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
datat cu anul 1528, aflăm despre satele din zona Cheilor Ișnovățului și anume: satul din sus de capul Cheilor (care este la sud-estul localității actuale unde se îngustează albia râului Ișnovăț) și satul de jos din capul Cheilor Ișnovățului, că proprietarul satului a fost Lașco din Ișnovăț care a avut o carte de proprietate de la Ilieș Voevod domnul țării Moldovei (1432-1433 și 1435 -1436). Satul situat mai sus de aceste Chei a fost identificat cu Ialoveniul modern. Vechimea istorică a satului
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
parohială bisericească, în 1867 învățau 19 băieți și 3 fețe. În 1872 se deschide o școală populară cu o singură clasă. Potrivit rezultatelor recensământului din 1774 la Durlești, sat care făcea parte din ocolul Bacovăț, erau 43 de case. Toți proprietarii caselor erau trecuți la categoria rufeturilor - contribuabili scutiți de plată birului și de unele prestații către stat, plătind în schimb dajdie, adică impozit în bani. Erau 29 de călărași serdărești, slujitori care executau diferite porunci ale serdarilor de Orhei și
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
acestui sat. Ioan C. Bogdan a fost cel care în anii 1849-1850 repară biserica de lemn pe cheltuiala sa și v-a construi o nouă biserică de piatră, cu același hram "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" sfințită în 1874. Ultimii proprietari ai satului au fost copii lui Ioan C. Bogdan: Eugenia, Vasile și Alexandrina. Pe vremea lui Vasile Bogdan (1859-1912) au fost deschise școlile primare de zemstvă la Cuhureștii de Sus (cu clasa de meserii, 1886) și Cuhureștii de Jos (1896
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
De-a lungul timpului pământul satului a fost stăpânit de două dinastii cunoscute - Sturza (Ilie Sturza - 1666, Toader și Chiriac Sturza - 1709, Dumitrașcu Sturza - 1774, Grigoraș Sturza - 1817, Mihai Sturza - 1835) și Sinadino (Ioan și Victor Sinadino - 1877). Un alt proprietar de terenuri în Chițcanii Vechi, comerciantul englez Richard Cartațki, apare reclamant într-un litigiu cu Sandulachi Fedosiu. Procesul a ajuns până la curtea țarului N. P. Romanov care i-ar fi spus guvernatorului Basarabiei, generalului Pavel Fiodorov: ”Dacă dvoreanul Sandulachi din
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
Satul Elizaveta a fost întemeiat pe moșia boierului Catargiu în anul 1846. În perioada țaristă făcea parte din volostea Slobozia-Bălți. În 1902 în Elizaveta erau 135 case, ave o populație de 1057 persoane. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 1120 desetine. Proprietarul satului era Catargi. În anul 1961 este deschisă prima școală din localitate, iar în 1972 și grădinița. Primarul satului este Pelagheia Balțat din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova care a câștigat alegerile din 5 iunie 2011, obținând 56,92% din numărul
Elizaveta, Bălți () [Corola-website/Science/305125_a_306454]
-
rus a împroprietărit pe acesti coloniști cu câte 32 ha de pământ. Nici românii, nici rutenii nu vorbesc rusește, deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum/1917/ moară de aburi. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserica ortodoxă, post de jandarmi, poștă rurală, primărie. La 2 februarie 1989, de către Consiliul de Miniștri
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
și se se învecinează cu următoarele localități: Pe 1 noiembrie 2007 populația satului a constituit 4 222 de locuitori dintre care populația aptă de muncă 2 134, pensionari 892 și copii pînă la 16 ani 1 027. Majoritatea populației sînt proprietari de terenuri agricole private. Satul este amplasat pe o suprafață de 4 852,39 ha.
Caracușenii Vechi, Briceni () [Corola-website/Science/305134_a_306463]
-
în opt părți. La puțin timpdupă aceasta, Gavril logofătul căuta să răscumpere părți din acest sat. Astfel în 1577 el cumpăra rînd pe rînd părți din sat de la urmașii lui Badea paharnicul. Insă au apărut neînțelegeri privind hotarele stăpînirii între proprietari, căci în 1587, domnul trimitea o scrisoare către Nicoară, pîrcălab de Hotin, în care îi cerea să meargă la Holohoreni să separe a patra parte. Insă neînțelegerile privind hotarele au continuat, deoarece la 1589 Petru Șchiopul repeta cererea făcută pîrcălabului
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
din acest sat. În 1620 Vasile Ureche paharnic cumpăra mai multe părți din satul Holohoreni. Și în continuare localitatea a rămas în posesia familiei Ureche. În secolul XVII satul Holohoreni rămase pustiu, locuitorii lui fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni. Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de stat, proprietarii de pămînt și-au pus casele ceva mai la sud, mai jos, dar tot lîngă pîrîiașul Racovăț, întemeind o localitate nouă - Halahora de Jos, uneori numind-o și Halahora Nouă. In 1859 localitatea avea 36 de case cu 239 de
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
unealtă, care se numește târnăcop, zicându-i-se și chircă. Dar versiunea e foarte puțin probabilă, deoarece pe aici chirca sau târnăcopul se folosesc foarte rar. Al doilea nume se spune că poate să vină de la numele unuia din primii proprietari ai moșiei - Chirilă, denumire care mai târziu a evoluat în Chircă. Comuna Chirca, în componența căreia se regăsesc satele Chirca și Botnăreștii Noi, este situată pe malul stâng al râului Bîc, pe traseul feroviar Chișinău - Bender în centrul Republicii și
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
jurnalistă de televiziune. Vitalie Dogaru, jurnalist de radio și televiziune stabilit în Chișinău Dimitrie Crăciunescu (1840-1908), jurist, publicist, membru al Societății ”Junimea”, membru al Divanului Ad-Hoc de la Iași, deputat în Parlamentul României, prefect român de județ, prefect sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Societății ”Junimea”, membru al Divanului Ad-Hoc de la Iași, deputat în Parlamentul României, prefect român de județ, prefect sub țarii ruși, proprietar al 6000 ha de teren, dintre care 140 ha de podgorii, la Crihana Veche. Pandelache Cafrița, fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui conac boieresc
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
fost moșier și proprietar al unui conac / curte (boierească). Gheorghe Manolescu, întreprinzător economic, arendașul bălților de la Crihana Veche, Manta și Vadul lui Isac (cu administrația la Crihana) în perioada interbelică și a celui de al Doilea Război Mondial. A fost proprietarul unui conac boieresc la Crihana Veche. Mihail Sadoveanu, scriitor care a vizitat în multiple rânduri Crihana pentru scop de pescuit și vânătoare, dar și pentru cercetarea graiului românesc local. Garabet Ibrăileanu, critic literar care a vizitat Crihana, împreună cu prietenul său
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Cahul (însemnări istorice, geografice și economice)”, anexat la lucrarea lui Valeriu Crețu - "Județul Cahul economic. 1927-1937", Sadâcul este arătat a fi și mai vechi, fiind indicat anul 1780, întemeietor al satului fiind Țancu Chilcic. În realitate, Țancu Chilcic a devenit proprietar al moșiei Sadâc peste o sută de ani. Astfel, anul nu poate fi acceptat deoarece lipsește sursa documentară. Potrivit constatării eronate a lui Vladimir Nicu în lucrarea sa "Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Îndreptar bibliografic, vol.II" (Chișinău
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
de cancelaria domnilor Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă de localități rurale. În data de 9 noiembrie 1819, este sfințită noua biserica din piatră cu hramul Sf. Voievozi a satului, ctitorită de proprietarul acestui sat, comisul Alexandru Panaiate. Satul Mașcăuți este așezat în centrul Republicii Moldova, în partea de nord-vest a raionului Criuleni la o distanță de 60 km de orașul Chișinău. Mașcăuți este singurul sat cu acest nume. Moșia satului este de 4
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
istoriei locale a început să fie vizitat de toți elevii, studenții, părinții ce locuiesc în sat, împrejurimi, turiști în cale spre complexul arheologic „Orheiul Vechi” și alte persoane cointeresate. La începutul anilor 90 clădirea muzeului a fost prin lege restituită proprietarului represat. Din păcate, n-a fost respectată decizia Executivului Raional Criuleni despre transmiterea la păstrare temporară a exponatelor muzeului satului Jăvreni - Muzeului de istorie și etnografie raional Criuleni; iar indiferența și impotența primăriei și gospodăriei agricole de a găsi o
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
a existat până în 1996. Desfințarea colhozului s-a produs în urma repartizării locuitorilor satului, în perioada 1993-1994, a cotelor de teren care le-au revenit din virtutea legii adoptate de Parlamentul republicii cu privare la privatizarea pământului. În 1997, 29 de proprietari de cote au format gospodăria țărăneasca Dacia. În anul de studiu 1996/97 la școală erau înscriși circa 640 de elevi, director în acea perioada a fost Nicolae Burbulea. Primarul comunei este Andrei Țurcan (Partidul Popular Creștin Democrat ), care a
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
de Holercani, într-o zonă împădurita cu un parc enorm, se află un orășel balnear cu vile parlamentare arătoase, plaja și stație de bărci. Satul Holercani este atestat la 26 ianuarie 1466. Dintr-un hrisov domnesc rezultă că Ogorilcu era proprietarul ocinei și al satului. Numele de persoana Ogorilcu ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu) derivatul în -co>cu de la un hypocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilca (holerca) “țuică, rachiu”, a stat la
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
locuitor, care este și socotit ca întemeitorul satului, a fost Ion Obreja, de unde și provine denumirea satului. În anul 1864 s-a ridicat în sat biserica din piatră, „Sfinții Împărați,” cu hramul „Sfântul Constantin.” Biserica a fost construită cu cheltuielile proprietarului Costache B. ce avea în proprietatea sa 4194 desentine de pământ. Pe teritoriul satului era o gospodărie boierească cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala pimară
Obreja Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305169_a_306498]
-
Zamfir Arbore văzu localitatea cu ochi de geograf și statician: ,Mărăndeni, sat mare în jud. Bălți, volostea Slobozia-Bălți, spre est de șoseaua Bălți-Sculeni. Are 172 case, cu o populație de 920 de suflete. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 1231 desetine. Proprietarii Agop și Sergiu Popovici au 2172 desetine. Sunt vii, prisăci și livezi de pomi..., Ce epidemii și cataclisme au putut să zdruncine atât de mult populația că în decurs de 7 ani (1897-1904) au micșorat satul cu 350 de suflete
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]