11,853 matches
-
autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul bunicilor după mamă, acolo unde și-a petrecut plăcute vacanțe, și să calce din nou pe locurile care îi trezesc emoționante amintiri. Copil fiind, părinții angajați în locuri de muncă solicitante, cu program prelungit sau în ture, îl mai duceau să stea la bunici, oameni simpli și copleșiți de nevoi, care se străduiau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
belșug, era un adevărat deliciu pentru amicul meu. Vizitele pe care i le făceam erau prilejuri de bucurie și de tihnă sufletească pentru amândoi. I se lumina fața și i se unduia glasul când povestea despre oaspeții care i-au călcat în bătătură și i au onorat casa ospitalieră. Și nu erau puține persoanele care veneau să-l vadă și să se întrețină, măcar câteva ore, cu poetul. Unii prieteni, printre care mă număr, adăstau în casa încăpătoare și în curtea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
săi, lucru care nu putea decât să mă onoreze dar pe care nu-l meritasem cu nimic, întrucât n-am fost niciodată în stare să înlătur vitregele împrejurări care m-au făcut, și mă mai fac și azi, să-mi calc mereu angajamentele...) vorbind cu el, precum spuneam, i-am împărtășit planul acesta al meu. I l-am împărtășit în linii mari, explicându-i ce anume lucru voiam să fac și în ce spirit. Persoana aceasta însă era de altă părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a făcut ca un buboi care a copt și a crescut în așa hal că nu puteam merge. Noi mergeam desculți toată vara, aici mă refer la toți copii din colonie inclusiv fetele. În felul acesta era logic că am călcat în ceva care a produs infecția. Neputând să merg din cauza piciorului cumnatul meu a adus câteva cărticele cu povestiri și a spus că e vremea să citesc pentru a mă menține în formă și să îmi dezvolt această latură a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și câte un urlet. În perioada convalescenței am continuat să citesc și mă simțeam deranjat când prietenii veneau în vizită iar eu nu puteam să merg la joacă. Rana se vindeca destul de repede și la finele lunii august deja puteam călca cu piciorul normal dar cu pansament iar până când a început școala rana s-a vindecat complet. În vacanță a sosit o scrisoare de la Lonea prin care familia era înștiințată că v-a veni Puiu și v-a rămâne un an
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au primit recomandare am fost și eu, aveam media la examen de 7,40. Muzica de dans a orchestrei domnului Blischtyar îmi amintea și de balul mascat organizat de școală în fiecare an, momente în care învățând să dansăm ne călcam partenera pe picioare. Eram bucuros de recomandare, mai ales că visam să merg după absolvirea liceului, la Institutul de Marină. Dar n-a fost să fie. Ai mei m-au înscris la Reșița la Școala profesională cu toate că directorul școlii a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bănățean de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Nicolae Sârbu scriitor și ziarist Costel Iftinchi Pășind prin artă Artistul Pășind prin artă, călcând urâtul în picioare cu dalta în mână, eliberez ființa din trunchiul de copac, prăbușit la o margine de drum, lăsând-o să vadă lumina zilei, redându-i viață iar, scăpând-o de focul năprasnic al iernii, unde ar trebui să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săți spună „Vă mulțumesc că existați!“ și să scoată ultimul tău volum pentru o dedicație - asta nu poate fi decât fericirea supremă! Celebritatea artiștilor sau a scriitorilor era aproape de la sine înțeleasă în timpul comunismului, când oamenii de cultură care nu călcau strâmb, ba chiar erau prietenoși cu regimul, se bucurau de tot felul de avantaje și de campanii publicitare pe măsură. În lipsa vedetelor de showbiz, ei și cei din vârful piramidei politice erau VIPurile vremii. Li se tipăreau volumele în zeci
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oprea asupra fenomenului moaștelor și al pelerinajelor, mai precis asupra a ceea ce se întâmplă la Iași de Sfânta Parascheva. De obicei, canalele TV dau, de la asemenea ocazii, numai imagini cu oameni care stau 57 cu orele la coadă sau se calcă în picioare ca să ajungă la moaște. Reporterul de la România, te iubesc! a stat de vorbă cu câțiva pelerini, ia însoțit pe parcursul șederii lor la Iași. Bun, oamenii se îmbulzesc sau stau la coadă până le vine rău, dar de ce fac
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e lipsită de jeg și de duhori...) Acum, la șaptesprezece ani de când lam văzut pentru prima dată, aproape că filmul mi sa părut o mizerie. Ma deranjat is teria generalizată, mau zgâriat pe timpan urletele Marianei Mihuț (Mița Baston), mau călcat pe nervi înjurăturile parcă sublinia te cu două linii, să ne sară în ochi. Ce aș mai putea să spun? Doar că, în urmă cu șaptesprezece ani, nu mi se păreau deloc deplasate mitingurile și urletele în plină stra dă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
este invadat de agresivitate, de înjurătură, de porniri vindicative. Nici măcar în biserici - spațiile unde grija pentru aproape ar trebui să facă legea - lucrurile nu stau mai bine: dincolo de mătăniile ample pe care le bat, enoriașii sunt în stare să se calce în picioare pentru un loc pe scaun, pentru pomană sau pentru agheasmă. Trăind numai în România, ai putea crede că așa a ajuns să fie umanitatea în general - o adunătură de exemplare isterice și violente, aflate întro perpetuă luptă. Când
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
3. Mai degrabă, Băsescu a pierdut și pierde în continuare puncte pe mâna lui. Prin urmare, cum e afacerea în mariajul cu partidul televiziune? După cum se vede, perdantă. Atunci să se fi luat din dragoste? (2011) Cu moartea pre moarte călcând Acum ceva vreme, am văzut la OTV o scenă halucinantă. La Dan Diaconescu era invitată Daniela Gyorfi, iar pe ecran era scris: „Senzațional! Daniela Gyorfi va afla în direct dacă e în sărcinată!“ În fața invitatei, care discuta relaxat cu moderatorul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a celui care la creat. Vă mai amintiți cum citea în fiecare seară, acum câțiva ani, cu evlavie și recunoștință, câte o poezie a „marelui poet“ Adrian Păunescu? Vă mai amintiți ce vajnic era împotriva celor care îndrăzneau să i calce pe coadă pe dinozauri și cum se gudu ra pe lângă cei de teapa lui? Vă mai amintiți de perioada în care oamenii respectabili se fereau săi frecventeze emisiunea, gândinduse că se compromit? Nui așa că nu vă mai amintiți? Este meritul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
încruntătura și, probabil, a crezut că lucrul acesta e de-ajuns. Din păcate, calitatea materia lului din care încearcă săși construiască personajul nul ajută deloc. În cazul lui Turcescu, lucrurile se anunțau bune, iar tânărul moderator de la Realitatea TV îi călca serios pe urme lui CTP. Din nefericire pentru el, na mai avut răbdare, a vrut să ardă etapele, să dea lovitura și na făcut altceva decât să sfârșească întro serie de gafe. Viitorul challenger al campionului va trebui cu siguranță
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ȘINSUFLATE DEȚ DUȘMANUL NOSTRU, AJUTĂ NOTELE URMĂTOARE. 346. Prima notă. De obicei numim scrupul ceea ce vine din judecata și libertatea proprie, și anume, atunci când eu însumi iau drept păcat ceea ce nu este păcat; așa cum se întâmplă când cineva, după ce a călcat din întâmplare pe o cruce de paie1, după judecata sa crede că a păcătuit; aceasta este, de fapt, o judecată greșită, nu un scrupul propriu-zis. 347. A doua notă. După ce am călcat pe acea cruce, sau după ce am cugetat sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
păcat; așa cum se întâmplă când cineva, după ce a călcat din întâmplare pe o cruce de paie1, după judecata sa crede că a păcătuit; aceasta este, de fapt, o judecată greșită, nu un scrupul propriu-zis. 347. A doua notă. După ce am călcat pe acea cruce, sau după ce am cugetat sau am spus sau am făcut vreun alt lucru, îmi vine din afară un gând că am păcătuit; iar pe de altă parte, mi se pare că nu am păcătuit; simt totuși o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
conștiinciozitate Primăria municipiului Iași. Dăruit urbei, om harnic, corect, cu o prestanță deosebită, mereu tânăr la suflet, agreabil, captivant, a fost mai presus de toate interesat de edificarea unui Iași curat, civilizat și primitor pentru toți oaspeții care i-au călcat pragul. Întreaga activitate și-a dedicat-o cu pasiune și dăruire dezvoltării urbane, industriale și culturale a fostei capitale a Moldovei, continuând cu fidelitate, tact și abnegație, opera predecesorilor săi. Bun cunoscător al ingineriei construcțiilor de străzi și esplanade, Eugen
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
totui altfel. Parcă nici nu mai exiști. Nu te mai implici deloc. După revoluția care a fost, toate parcă sunt pe dos. Toate lucrurile au o altă formă și nuanță. Lumea aleargă, se privatizează, tu ești șomer iar eu voi călca pe urmele tale cât de curând. Pe Nicky l-am așezat la casa lui, sau mai bine-zis s-a dus singur de lângă noi. Dar chiar și așa, nu trebuie ajutat? E încă un copil, iar Alin este încă minor. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
arunc de multe ori pe geam la câte mi-ai făcut tu, să bag un cuțit în tine și să-l joc până n-aș mai fi putut, nu să stau să ascult obiecțiile tale. Ar fi trebuit să te calc în picioare, zdreanță ce ești, spuse Valentin și îi aruncă o ploaie de cuvinte indecente. Brațele ei rămaseră fără vlagă atârnându-i în lungul trupului. Fără să mai spună alte cuvinte se răsuci pe călcâie și imediat ajunse în dormitor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimic. Înainte de ’89 erau interzise jocurile de noroc, să deții reviste porno, să cunoști sau să discuți cu persoane străine, să nu ai un loc de muncă sau să ai averi mai mari decât ale unui demnitar. Toți membrii familiei călcaseră cu bună știință unele dintre acestea. Fusese chemată de nenumărate ori la poliție să dea declarații, să semneze procese verbale și să achite amenzi. Își aminti de ziua când Valentin rămase într-un restaurant mai mult decât ar fi fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
munca vreodată, deși se apropia de cincizeci de ani. Cu toate că ea avea certitudinea că îl atrăgeau și alte persoane, considera la timpul potrivit că uneori e de preferat neștiința decât răscolirea intimității unui om. Îi era mult mai ușor să calce peste timp, peste presupuneri, peste cărări necunoscute și să-și facă promisiuni visând că într-o zi va ajunge la lumina dorită de ea. De multe ori ar fi vrut, dacă ar fi fost cu putință, să adune tot ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
suflă ușor peste orașul întins și peste câmpii. Dacă ar fi aflat Valentin că venise Carlina în țară nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă sau i-ar fi reproșat mai degrabă cu ce drept mai calcă în acel loc. Carlina venise să vadă copiii, nepoata și alte persoane dragi. Acum zorile îi păreau plumburii iar apusul de un roșu cărămiziu și stins. Altădată, când toate erau bune, îi păreau cele mai frumoase și bogate locuri, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la bun sfârșit și tot ce îți propui să faci tu singur. - Poate era doar o obsesie de a ta!? - Asta crezi? Erau unii care își doreau să mi se întâmple ceva rău. Nu știau că își făceau rău singuri, călcând în picioare divinitatea cu bună știință. - Până la urmă ai găsit un mijloc de rezolvare? - Bineînțeles, măicuță. Acum mă caută ei pe mine. - După câte înțeleg, o duci greu din punct de vedere psihic! - Oarecum, da. În asemena condiții există și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un simplu amator, vedeam filme fără sistemă. Mi-e aproape rușine s-o spun, dar, una peste alta, am văzut mai multe filme la televizor decât la cinema. Pe atunci mergeam, e drept, la Cinematecă (acum, „după”, aproape nu mai calc pe acolo - și pentru că nu mi place să mixez filmul cu muzica barului din hol, și pentru că a dispărut traducătoarea aceea care interpreta tot ce traducea). Nu mergeam - și nu merg nici acum - la filme de tip Hollywood - pentru ele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pușcăria) și că totul trebuia făcut în cel mai mare secret (chit că o piață pentru așa ceva exista, dovadă domnu Bebe). Nu ni se spune însă de ce Găbița nu putea să păstreze copilul și nici de ce Otilia este dispusă să calce pe jăratic pentru prietena ei, iar asta dintr-un motiv foarte simplu : nu este necesar. înțelegem că este decizia Găbiței și a Otiliei, fapte trimițând la altele mai vechi ; singurul trecut al acestui prezent, care este filmul, este fetusul din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]