11,111 matches
-
Îndelungat, vânătoarea fără arme, călătoria către un loc greu accesibil, dar dotat cu statut sacral, incursiuni războinice, automutilarea); g) efectuarea unor sacrificii, depunerea unor jurăminte; h) rituri consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor Mandan (din actuala regiune Dakota de Sud a Statelor Unite ale Americii), observat și descris pentru prima dată În 1832, reprezintă unul dintre cele mai complexe rituri de inițiere analizate de antropologi. În zorii primei zile a ceremoniei, șefii tribului și vracii (medicine men) se adună În coliba rituală Okipa. Tot atunci, de sat se apropie un indian mascat care Îl Întrupează pe Lone Man („Singuraticul” - n.r.), eroul fondator al triburilor Mandan. Acesta este condus la colibă, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
carne de bivol. Seara, se retrage În coliba rituală, unde vin și cei care vor fi inițiați (de la copii de peste 8 ani până la adulți de 20-30 de ani). Lone Man oferă pipa (simbol al puterii sale) celui care va conduce ceremonia, de obicei un bărbat dintr-o familie Înstărită, care posedă suficiente rezerve de mâncare și de obiecte pentru a face darurile rituale uzuale (Okipa Maker). Acum apare o nouă mască, Întrupând un alt erou mitologic, Hoita, inițial dușman și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Lone Man. Dansul Începe În colibă, așa cum odinioară Începuse În peșteră. În cea de-a doua zi, dansatorii-bivol ies din colibă de opt ori pentru a juca În piața din mijlocul satului. De fiecare dată, Okipa Maker asistă la ceremonie și biciuiește plângând un copac care Îl reprezintă pe Lone Man, pentru ca acesta să nu uite să Îi ajute pe oameni. Acum inițiații Încep să fie pregătiți, fiecare dintre ei fiind asistat de un bătrân: mai Întâi, corpul lor este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
istoria mitică fondatoare, intră În contact cu puterile sacre, trăiește spaimele legate de o posibilă victorie a Răului (dacă dansatorii nu Îl Îmbunează pe Hoita, animalele vor rămâne Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce ceremonia, dansatorii sau femeile nu reușesc să Îl gonească pe Nebunul cel Rău, lumea va fi profanată și distrusă de poftele sale fără limită). Ciclul ritualic Începe prin afirmarea puterii bărbaților (care pot intra În contact cu eroul fondator Lone Man
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
femeilor asupra naturii și societății (doar femeile Îl pot goni pe Nebunul cel Rău, ale cărui pofte inversau ordinea firească a Împreunării sexuale și amenințau fertilitatea cosmică; doar femeile, afirmând public puterea lor asupra creației și vieții, pot ordona continuarea ceremoniei, declanșarea inițierii, moartea și renașterea simbolică a inițiaților). În felul acesta, complexul ceremonial Okipa, centrat În jurul unei inițieri-sacrificiu, include numeroase alte rituri de trecere, plasate atât la nivelul corpului social, cât și la cel al Întregii naturi. Inițierile Îi plasează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
adică Încheierii unui ciclu și Începerii altuia nou (fie el an solar, an lunar sau grup de ani, precum secolul sau mileniul). Th. Gaster (1987, vol. XIII, pp. 148-150) propune o morfologie a riturilor calendaristice În funcție de patru mari familii de ceremonii. a) Riturile de mortificare precedă momentul de trecere și au ca scop semnalarea simbolică a crizei produse de slăbirea vechilor puteri divine (spre exemplu, soarele la solstițiul de iarnă) și pericolul ca figurile malefice să Își impună dominația asupra lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cosmice, care a urmat acestui gest. b) Riturile de ispășire urmăreau eliminarea din corpul social (dar și din cel cosmic) a elementelor impure, care ar putea amenința reluarea, plină de promisiuni benefice, a unui nou ciclu. Acum au loc diverse ceremonii de purificare, cu ajutorul substanțelor sacre precum apa (lustratio) sau focul. Păcatele individuale sau de grup sunt mărturisite În public sau sunt denunțate de cetele rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
figurilor divine, fie ele strămoși, duhuri benefice, divinități complexe. Din altă perspectivă, analizând diferitele activități ritualice asociate În cultura populară română unor asemenea schimbări calendaristice, I. Ghinoiu (1988) identifică mai multe familii de rituri: a) sacrificarea unui animal: porcul În ceremoniile calendaristice de iarnă sau mielul, În cele de Paște; b) pregătirea și consumarea unor alimente ritualice: cum ar fi turtele și colacii de o anumită formă (zoomorfe sau antropomorfe, cerc solar sau Încolăcit ca un opt), pregătiți special pentru colindători
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rolurile rituale sunt preluate de persoane total neeligibile pentru aceste poziții ceremoniale În situații normale (fetița-preot, fetița-dascăl). Obiectul ritului nu este un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona jocurilor de copii. Caracterul inversat al ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape, zone cu mărăcini sau lanurile de „bucate”. Mai mult, Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gesturi magice, cu scop fertilizator: spargerea statuii și risipirea peste ogoare, aruncarea În fântână sau pe apă, formulele propițiatorii. În final are loc un ospăț, acțiune ceremonială specifică sărbătorilor, deseori precedat de o colindare a satului care, asemenea traseelor din ceremoniile de iarnă, implică aducerea unui obiect cu valențe magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea (vechiul statut), cât și desprinderea (integrarea În noua funcție). La rândul său, viața din mediul liceal sau universitar este ritmată de ceremonii de intrare (examene, sărbători de deschidere a anului academic, baluri ale bobocilor) sau de desprindere (festivitățile de absolvire și petrecerile de adio precum balul de bacalaureat sau „spargerea grupei”). Studiind formele de integrare dintr-o celebră școală de artă, Monique
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
esența ritului constă În faptul că el reprezintă un construct cultural ce creează și legitimează momente de interstițiu, radical diferite de formele strict organizate și rigide ale vieții uzuale. Altfel spus, ritul (nu trebuie uitat că Turner plasa În categoria „ceremoniilor” manifestările simbolice care consacră ordinea existentă) se definește ca un prag Între ceea ce a fost și ceea ce va fi, ca un interval și o configurație de tip liminal: Liminalitatea este o perioadă de sărăcire structurală și de Îmbogățire simbolică. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care defilează cu animale... (D. Lawrence, 1967, p. 125) Definițiile de mai sus dezvăluie dificultatea fixării unor note specifice imuabile și a unor granițe absolute. Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales militar), procesiunile și paradele se amestecă (o ceremonie de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la funeraliile oamenilor politici sau la sărbătorile naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au rolul de a afirma și de a expune public, În exprimări ceremoniale, anumite sisteme de valori, ierarhii, norme care definesc o anumită ordine socială. Acest lucru este posibil datorită câtorva caracteristici esențiale. În primul rând, caracterul public: spre deosebire de alte ceremonii mai greu accesibile (sau unde accesul este mediat de specialiști ai sacrului sau de reprezentanți oficiali), aceste manifestări se desfășoară În locuri bine cunoscute, deschise oricui, locuri Încărcate de o semnificație culturală Împărtășită de toți participanții (spre exemplu, Arcul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceea ce Înseamnă, de fapt, să impui destinatarului un anumit cod de interpretare a lumii. Sesizarea imediată a sensului presupune posedarea acestui cod. Transparența semnelor marchează astfel victoria evidenței ideologice”. Studiul procesiunilor și paradelor evidențiază grija organizatorilor de a construi aceste ceremonii ca mijloace capabile să „comunice unitatea fundamentală a unei comunități risipite Între zone geografice diferite, dar legate Între ele” și să „dezvăluie și să dea o expresie materială unei comunități imaginare altfel fragmentate” (N. Jarman, 1997, p. 98; K. Ashley
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale riturilor politice sunt puse În mișcare: drapele, insigne, sloganuri, manifeste, imnuri și cântece, toate repetând câteva idei-cheie și ajutând participanții să se identifice cu mișcarea muncitorească (A. Piette, 1988, p. 109). Alteori, elementul de contestare se manifestă prin duplicarea ceremoniei: parada majoră este dublată de altă paradă, În cod carnavalesc: o asemenea situație apare În festivitățile „Old Home Week” din Mont Forest (Canada), unde parada oficială („Mamoth Parade”) este dublată de „Pijama Parade”, o manifestare lipsită de solemnitate, nocturnă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unul de mâhnire (fie din perspectiva morților din război ai familiei, fie din perspectiva cheltuielilor militare văzute ca o cauză a sărăciei personale). Multiplicitatea uzajurilor este subliniată și de analiza istorică a lui S. Davis (1986, p. 45): Paradele și ceremoniile s-au dezvoltat ca moduri de comunicare majore. Pentru cei care munceau, aflați În situația de a se diferenția de vecinii lor Înstăriți, dramatizarea străzii putea articula pretențiile la un statut respectabil. În vremurile dificile, marșurile pe străzi puteau arăta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preot”. ș...ț Toate ritualurile pelerinajului se Îndeplinesc Într-un teritoriu determinat. Ele Încep cu sacralizarea inaugurală. Ea constă În Îmbrăcarea veșmintelor - două piese din stofă, necusute și sandale, la rândul lor, fără cusături - ce trebuie purtate pe toată durata ceremoniilor, Începând cu momentul În care credinciosul se găsește la o anumită distanță de Mecca (A. Guellouz, 1996, pp. 310-311). De Îndată ce teritoriul căutat a fost atins, de Îndată ce apropierea de centrul sacru a fost realizată, pot fi performate riturile care pregătesc comuniunea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceea a mersului pe jos, pe mari distanțe, În condiții dificile, asemănătoare cu o asceză sau cu o probă inițiatică. Spre deosebire de alte rituri, pelerinajele acoperă o mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
separare și diviziune. Într-adevăr, procesul de consacrare a unui loc drept „centru” sacru și de dezvoltare a unui sistem de pelerinaje permanente este intim legat de existența și de abilitățile organizaționale și promoționale ale unui grup de oficianți ai ceremoniilor magico-religioase. Analizând pelerinajele de la Lourdes, J. Eade (1991) a arătat cum oficianții creează un sistem complicat de reguli și microrituri, care le asigură controlul ritual (ritual mastery, În terminologia Catherinei Bell) asupra locului sacru și a maselor de pelerini. Numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de conducerea și Îngrijirea pelerinilor („brancardieri”). Cu toate acestea, conflictele dintre „hospitalieri” și pelerini apar frecvent, Îndeosebi În ceea ce privește „demarcările spațiale și temporale dintre sacru și profan” (J. Eade, M. Sallnow, 1991, p. 58). Mai ales În momentele de vârf ale ceremoniilor liturgice (cele care atrag marile fluxuri de pelerini), relațiile tensionate dintre participanți (ei Înșiși eterogeni și aflați acum În competiție pentru a se plasa cât mai aproape de centrul sacru) și oficianți devin evidente: În timpul slujbei de binecuvântare, spațiul devine obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
feast și festival (engleză) sau fiesta (spaniolă). Structura sărbătoriitc "Structura sărbătorii" Sistemele de clasificare a diferitelor tipuri de sărbători pot urmări diverse axe: astfel, E. Turner (1996, vol. II, pp. 484-487), referindu-se la sistemul social În care se integrează ceremoniile, distinge Între sărbătorile religioase (precum Maha Kumbha Mela din India, celebrarea Fecioarei la Guadalupe, În Mexic, sau ciclul religios de la Mecca), sărbătorile politice și naționale (ziua națională, Încoronările, comemorările unor evenimente semnificative pentru un anumit grup social), sărbătorile economice (precum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai vechi; 2. distribuirea comunitară a alimentelor, obiectelor de uz personal sau casnic, animalelor sau a altor bunuri (această acțiune este inițiată de membrii importanți ai comunității. Cercetările antropologice au generalizat sintagma de Big Man, inspirată din denumirile folosite În ceremoniile de tip Plotlach sau Kula. Prin aceste acte, persoanele care dețin poziții politice și economice proeminente confirmă, În fața comunității și a colectivităților dintr-un anumit areal cultural, puterea și prestigiul lor); 3. schimburi comerciale prilejuite de târgurile care au loc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Înșelător reunite sub egida aceluiași concept: cele specifice societăților necomplexe (exotice sau antice) și cele ale modernității. Astfel, festivalul anului nou În Babilon, orgiile dionisiace din Grecia antică, Saturnaliile romane, carnavalurile rurale din Europa medievală, riturile folclorice de inversare, chiar ceremoniile de tipul Plotlach sau Kula, reprezintă forme rituale arhaice de anulare momentană a ordinii existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de consum fără limite al resurselor acumulate (de comunitate, dar mai ales de cei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]