11,010 matches
-
Secția include ciupercile adevărate fiind incluse în regnul "Mycota", care se împart în inferioare și superioare în funcție de structură corpului vegetativ. Că ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este
Eumycota () [Corola-website/Science/333690_a_335019]
-
Secția include ciupercile adevărate fiind incluse în regnul "Mycota", care se împart în inferioare și superioare în funcție de structură corpului vegetativ. Că ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar
Eumycota () [Corola-website/Science/333690_a_335019]
-
Secția include ciupercile adevărate fiind incluse în regnul "Mycota", care se împart în inferioare și superioare în funcție de structură corpului vegetativ. Că ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din superioare clasele Ascomycetes, Basidiomycètes, Deuteromycetes. Acesta este clasificarea regnului Fungi după ITIS (Integrated Taxonomic Information System
Eumycota () [Corola-website/Science/333690_a_335019]
-
în inferioare și superioare în funcție de structură corpului vegetativ. Că ciuperci inferioare sunt considerate speciile la care corpul vegetativ este de tipul gimnoplast, plasmodiu, miceliu unicelular. La ciupercile superioare corpul vegetativ este un miceliu multicelular sau un tal masiv. Din categoria ciupercilor inferioare fac parte clasele Chytridiomycetes, Oomycetes și Zygomycetes, iar din superioare clasele Ascomycetes, Basidiomycètes, Deuteromycetes. Acesta este clasificarea regnului Fungi după ITIS (Integrated Taxonomic Information System)
Eumycota () [Corola-website/Science/333690_a_335019]
-
nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și semințe. Perioada de reproducere are loc din martie până în septembrie. Gestația durează 21 de zile, după care femelele se retrag în culcușuri unde
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
În clasa Basidiomycetes sunt incluse circa 30 mii specii de ciuperci superioare la care în rezultatul procesului sexuat se formează bazidia - organ omolog ascei de la ascomicete, pe care se formează spori exogeni, numiți bazidiospori. Corpul vegetativ este reprezentat printr-un tal, alcătuit din trei tipuri de miceliu: primar, secundar și terțiar
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
un miceliu secundar, binucleat. Miceliul secundar reprezintă dikariofaza și constituie aparatul vegetativ de lungă durată a bazidiomicetelor. Pe miceliul secundar iau naștere bazidiile cu bazidiospori, în urma unui proces asemănător formării ascelor la ascomicete. Miceliul terțiar reprezintă miceliul de fructificare a ciupercilor bazidiomicete și este alcătuit tot din celulele binucleate, care iau parte la formarea bazidiofructelor, alcătuind țesuturi false cu funcții de susținere, secreție, conducere, protecție ș.a. Bazidiile pot fi monomere și dimere, când sunt alcătuite din două articole, dintre care cel
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
amenajările silvice și vânătoarea în perioada de cuibărire; braconajul; prinderea păsărilor cu capcane; practicarea unor sporturi extreme (ce implică mașini de teren, ATV-uri, motociclete și bărci cu motor); pășunatul excesiv; cositul timpuriu; arderea vegetației; adunatul lemnelor pentru foc; culesul ciupercilor; sau orice altă activitate ce perturbă în mod voit liniștea habitatelor sitului. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, monumente de arhitectură, muzee, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel: În
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
animale, denumirile științifice sunt reglementate de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică. Doar un singur rang este permis sub rangul de specii: subspecia. De exemplu, "Buteo jamaicensis borealis" este una dintre subspeciile speciei „șorecar de coadă roșie”, "Buteo jamaicensis". Pentru alge, ciuperci, plante și fosilele lor, există un număr nedeterminat de grade infraspecific permise sub nivelul de specii. Termenii secundari rangului de specii sunt soiul și forma, precum se pot face și mai multe ranguri prin utilizarea prefixului „sub” pentru a face
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
înconjurătoare. le au uter dublu, placentă zonală, două mamele abdominale și două inguinale. Femelele nasc nasc 1, rareori 2 pui golași. Se hrănesc cu furnici și termite, la care se mai adaugă lăcuste, apoi fructe suculente, pepeni verzi și galbeni, ciuperci din termitiere. Nu beau apă. Duc o viață nocturnă, rareori ieșind din adăposturi în timpul zilei. Ziua stau ascunși în viziuni, pe care și le sapă adânc în sol, cu o viteză și putere uimitoare; galeriile sunt săpate cu mare abilitate
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
este singura specie din genul fungal "Chorioactis". În Texas, ciuperca este numită "Texas star" („steaua Texasului”) sau "Devil's cigar" („trabucul diavolului”), iar în Japonia se cheamă „” (kirinomitake). Această ciupercă extrem de rară se distinge prin aspectul neobișnuit și răspândirea sa disjunctă: se găsește numai în anumite locații din Texas și
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
este singura specie din genul fungal "Chorioactis". În Texas, ciuperca este numită "Texas star" („steaua Texasului”) sau "Devil's cigar" („trabucul diavolului”), iar în Japonia se cheamă „” (kirinomitake). Această ciupercă extrem de rară se distinge prin aspectul neobișnuit și răspândirea sa disjunctă: se găsește numai în anumite locații din Texas și Japonia, locuri foarte depărtate una de alta. Ascocarpul, care crește pe buștenii morți de "Ulmus crassifolia" (în Texas) și de
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
stejar (în Japonia), seamănă cu un trabuc înainte de a se despica radial în 4-7 brațe care formează o stea. Suprafața interioară a ascocarpului are un țesut numit himeniu, care conține sporii, și este colorată în maro deschis sau portocaliu. Deschiderea ciupercii este însoțită de un sâsâit și de un norișor de spori. Ciuperca a fost colectată prima oară în 1893 în orașul Austin, din Texas, iar specia a fost numită "Urnula geaster"; apoi a fost găsită în Kyushu în 1937, dar
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
în 4-7 brațe care formează o stea. Suprafața interioară a ascocarpului are un țesut numit himeniu, care conține sporii, și este colorată în maro deschis sau portocaliu. Deschiderea ciupercii este însoțită de un sâsâit și de un norișor de spori. Ciuperca a fost colectată prima oară în 1893 în orașul Austin, din Texas, iar specia a fost numită "Urnula geaster"; apoi a fost găsită în Kyushu în 1937, dar nu a mai fost văzută până în 1973. Deși noul gen "Chorioactis" a
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Eckblad în monografia sa despre Discomycetes. În trecut, această specie era considerată ca fiind în familia Sarcosomataceae. O monografie din 1983 despre familie punea genul "Chorioactis" în tribul Sarcosomatae, împreună cu genurile "Desmazierella", "Sarcosoma", "Korfiella", "Plectania" și "Urnula", un grup de ciuperci caracterizat prin absența de pe spori a unor proeminențe numite „verruculae” care pot absorbi pigment albastru. Un studiu din 1994 despre structura ascului și a sporilor a arătat că "Chorioactis" era mai apropiat de Sarcoscyphaceae, deși stratul de celule din pereții
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
cigar”. Micologistul american Fred Jay Seaver a spus despre originea numelui: „Dacă numele de «Devil's cigar» se referă la forma specimenelor tinere care seamănă cu un trabuc umflat, atât ca formă cât și ca culoare, sau la faptul că ciuperca pare să «scoată fum» la maturitate, noi nu putem spune... În orice caz, numele este foarte potrivit.” În 1997, senatorul Texasului, Chris Harris, a propus o lege prin care să facă "C. geaster" ciuperca de stat a statului Texas. Legea
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
ca culoare, sau la faptul că ciuperca pare să «scoată fum» la maturitate, noi nu putem spune... În orice caz, numele este foarte potrivit.” În 1997, senatorul Texasului, Chris Harris, a propus o lege prin care să facă "C. geaster" ciuperca de stat a statului Texas. Legea a mers până la Senatul Texasului, dar nu a ajuns până la Casa reprezentanților Texas. În Japonia, ciuperca se numește "kirinomitake" (), pentru că, înainte de deschidere, ciuperca seamănă cu fructele copacului "kiri", pomul împărătesei ("Paulownia tomentosa"). Specimenele tinere
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
foarte potrivit.” În 1997, senatorul Texasului, Chris Harris, a propus o lege prin care să facă "C. geaster" ciuperca de stat a statului Texas. Legea a mers până la Senatul Texasului, dar nu a ajuns până la Casa reprezentanților Texas. În Japonia, ciuperca se numește "kirinomitake" (), pentru că, înainte de deschidere, ciuperca seamănă cu fructele copacului "kiri", pomul împărătesei ("Paulownia tomentosa"). Specimenele tinere de "C. geaster" au un corp gol, în formă de trabuc, atașat de picior. Piciorul, care este parțial îngropat în pământ, este
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
Harris, a propus o lege prin care să facă "C. geaster" ciuperca de stat a statului Texas. Legea a mers până la Senatul Texasului, dar nu a ajuns până la Casa reprezentanților Texas. În Japonia, ciuperca se numește "kirinomitake" (), pentru că, înainte de deschidere, ciuperca seamănă cu fructele copacului "kiri", pomul împărătesei ("Paulownia tomentosa"). Specimenele tinere de "C. geaster" au un corp gol, în formă de trabuc, atașat de picior. Piciorul, care este parțial îngropat în pământ, este mai scurtă sau egală cu ascocarpul, deși
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
au un corp gol, în formă de trabuc, atașat de picior. Piciorul, care este parțial îngropat în pământ, este mai scurtă sau egală cu ascocarpul, deși lungimea sa este variabilă în funcție de adâncimea rădăcinii de copac de care este atașată. „Carnea” ciupercii este albă, iar interiorul gol al ascocarpului este alb-gălbui, devenind maro cu vârsta. Grosimea ciupercii variază de la 1,2 la 3,5 cm în porțiunea cea mai groasă, iar piciorul are între 0,75 și 1,5 cm lățime și
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
îngropat în pământ, este mai scurtă sau egală cu ascocarpul, deși lungimea sa este variabilă în funcție de adâncimea rădăcinii de copac de care este atașată. „Carnea” ciupercii este albă, iar interiorul gol al ascocarpului este alb-gălbui, devenind maro cu vârsta. Grosimea ciupercii variază de la 1,2 la 3,5 cm în porțiunea cea mai groasă, iar piciorul are între 0,75 și 1,5 cm lățime și între 1 și 5 cm lungime. Și ascocarpul, și piciorul sunt acoperiți cu un strat
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
se curbează în jos, la fel ca la genul "Geastrum". Sporii se formează pe suprafața interioară a razelor, a căror culoare depinde de maturitatea specimenului, variind de la alburiu la șofran la castaniu. Razele au o grosime de 0,35 cm. Ciuperca rămâne închisă până puțin înainte de împrăștierea sporilor; deschiderea, numită științific „dehiscență”, este cauzată de presiunea exercitată de parafizele umflate. Parafizele sunt celule fără rol în reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
sunt celule fără rol în reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de schimbarea bruscă a umidității relative între aerul de dinăuntrul ciupercii și cel de dinafară. Dehiscența este însoțită și de un sâsâit, ceva ce se mai întâmplă în alte 15 specii de fungi. Sporii sunt elipsoidiali și sunt plați pe o parte. Au lungimea de între 54 și 68 µm și
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]