15,033 matches
-
țară. Printre imaginile delicioase ale copilăriei noastre Îndepărtate poate că mai stăruie Încă, la unii dintre dumneavoastră, amintirea bragagiilor atât de pitorești pe ulițele Bucureștilor de acum o jumătate de veac, cu zaharicalele lor de fantezie orien tală și cu costumul lor arnăuțesc, cu turban cu fes, ilic, șal vari și papuci, o poemă de linii și de culori, purtând sau poposind pe la colțuri cu donița de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai frumos rol al nostru, al bărba ților, acela de a ne lăsa amăgiți și batjocoriți de femei. Însă băieții și fetele noastre dorm azi ca pruncii cei nevinovați, Înșirați unul lângă altul prin dormitoarele comune ale cabanelor de la munte; costumul de plajă al femeilor s-a tot micșorat până la un cache sexe care nici el nu mai ascunde cine știe ce intrigi sau ispite; iar batalioanele de fete defilează mândre pe bulevarde În pantalonași albi de sport fie că au, fie că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
15 000 de lei, cum și un beneficiu comercial de 4 000 până la 7 000 de lei pe zi. La desființare, inventarul dresat cu acest prilej de organele În drept a arătat, Între altele, că Ion Căcat poseda 28 de costume din stofă englezească, făcute toate la Neuwirth. DUPĂ O VREME, UNELE FEMEI SE EMANCIPAU DE TUTELA bordelului, mai ales la o anumită vârstă, vârsta care nu mai suportă con curența celor tinere; și, după o anume experiență profesională În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nu vom urmări În detaliu genealogia acestui neam, nefiind aici locul pentru aceasta. Cert este un lucru: moș Ghiță Beldie a fost o personalitate puternică, recunoscută ca atare de toți. Fotografiile care i-au reținut chipul ni-l Înfățișează În costumul său de muntean, Într-o maiestuoasă și definitorie ținută; om al adevărurilor rostite necruțător, care știe să lupte cu adversi tățile și să biruie spunând cuvinte de duh sau pline de har și de Înțelepciune, moș Ghiță Beldie și-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dormea la o româncă, Prutus, nașa lui Costică, fratele său, căreia Îi ziceau toți „Marraine“. Lucra la o casă de mode a româncei Jeni Boian, ajungând În scurt timp premișre și Înlocuind-o cu succes pe proprietăreasă atunci când lipsea. Executa costume pentru artistele Operei din Paris și fotografiile ei făcute Împreună cu unii artiști pot fi și azi admirate la Stroești. Din Paris, scria frecvent celor dragi, precum și rudelor din Stroești, iar o parte din scrisori s-a păstrat. Această corespon dență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
interior era dezarmată, dovedește că aceasta era încă o forță redutabilă. Despre valori L.C.: Am văzut în cartea dv. o fotografie inedită în care una din eroinele cărții este medaliată purtând nu uniforma militară, cum ar fi de așteptat, ci costumul popular. Cum credeți că se poate explica această afinitate pentru portul popular în armata română din acele vremuri? D.F.: Mai știu și cazul Smarandei Brăescu, care a fost invitată în 1936 (sper să nu mă înșel asupra anului) la Legația
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu mă înșel asupra anului) la Legația Marii Britanii din București, la un dejun oferit cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea. Printre atâtea doamne elegante și simandicoase din înalta societate bucureșteană, Smaranda Brăescu s-a prezentat purtând cu mândrie costumul popular moldovenesc din satul său. Cred că acest fapt se explică prin mândria de a fi român și de a purta aceste straie populare, mândrie pierdută între timp și pe care trebuie să o regăsim. L.C.: Ce credeți că i-
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ferm, executa ordinele și mintea lui refuza să ia în considerare eventualele consecințe ale declarațiilor sale, el abandona brusc și total această ipostază de moment, neimportantă, a sa, o abandona ca și cum ar fi fost un actor care iese dintr-un costum de epocă după ce spectacolul, convenția s-au încheiat, o abandona și se întorcea la sine însuși cel adevărat, cel de adâncime, scriitorul, omul inspirat care construiește cu ardoare din cuvinte un univers mai coerent, mai verosimil decât universul real. Aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Iași, împreună cu părintele Grigore de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, au oficiat pomenirea acelora care au înfăptuit Unirea de la 1918. Au fost invitați să participe și elevi din municipiul Cahul, din sudul Republicii Moldova, sosiți cu un autobuz special, îmbrăcați în frumoase costume populare, însoțiți de profesori și câțiva dintre părinții copiilor. Cuvintele sunt prea sărace, pentru mine, ca să redau frumusețea acestui excepțional moment realizat aici, la Iași, de către fiii Basarabiei Române. Ar putea să rezume momentul versurile poetului Grigore Vieru: „Nu suntem
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Lupta în felul său, integru, cu comunismul, întârzia cum putea și el instaurarea dictaturii. Când se încuia Mișulică în closet, puteai fi sigur că dictatura, dacă vroia să-l înfrângă, mai avea de așteptat cel puțin o oră.“ Mănel în costum Nimeni nu știe unde a răsărit băiatul ăsta și cum s-a lipit el de domnul Dumitru. Dar toți sunt convinși că, totuși, cineva știe. Nimeni nu-l întreabă unde doarme și ce mănâncă. Nici măcar domnul Dumitru nu se întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la rost, dar cu blândețe, ca să le fie clar tuturor ce are de gând: „Mă, Manele, de ce umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca să le fie clar tuturor ce are de gând: „Mă, Manele, de ce umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii oameni par să se fi născut gata îmbrăcați în vechituri. Și apoi, unde să țină Mănel costum și la ce ocazii să-l poarte? Să se îmbrace la costum și cravată ca să se ducă până la colț după țigări? Ce poantă bună! După un chef crunt, patronul face un accident cerebral și moare. Discutând de una și de alta, cum să-l îngroape și ce-o să se aleagă din afacere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La cimitir, Mănel arată ca un belfer: pantofi, pălărie, cravată, costum de opt milioane și palton cu guler de blană. E frig, paltonul îi ține de cald, însă Mănel nu s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu se mai duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în Centru, la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind ca hipnotizat șapca de pâslă cu urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
femeia e tare de ureche: „Buline, buline de piept“. Pe ușa din spatele tejghelei apare încă o farmacistă, în timp ce pe ușa de la stradă intră o babă. Între cei doi bătrâni sunt câteva deosebiri de condiție. Cândva, moșul a fost un domn. Costumul e ponosit rău, nici pantofii nu-s noi, însă poartă cravată, prinsă cu un ac de argint. Baba s-ar zice că n-a fost niciodată tânără. Unele femei din cartier o duc așa, fără vârstă, de îndată ce încep să curgă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
duios, la care nu s-ar fi așteptat nimeni. A zis: „E o chestie și cu arta asta. Dacă, bineînțeles, nu costă mult. Doar că detergentul pe care-l tot laudă la televizor nu scoate 99 de pete. Știi, mata, costumul meu, care era gri și a devenit albastru? După ce l-a spălat nevastă-mea, dracu’ să-l ia de detergent, e violet.“ Păcate mici și mijlocii Doi oameni de afaceri hotărăsc să plece o săptămână la Muntele Athos, ca să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se sperie. Eu nu m-aș fi încumetat să numesc genial, colosal sau grandios nici un spectacol la Scala. M-am dat mare și, ca un obișnuit al holului de la parter, am spus că nu simt nimic deosebit. Bărbatul, al cărui costum de gală respira distincție și o anumită cultură a prezenței, a ridicat privirea în sus, cum fac cei pe care o replică a interlocutorului îi ia prin surprindere, și, pe un ton controlat, cumsecade, nu critic, mi-a spus: „Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
arte sunt mai importante. Literatura a ajuns în față târziu, când scriitorii au început să-și laude peste măsură munca. Acum, fiindcă nu mai am nici un motiv să mă mint, pot să mărturisesc ce am simțit când am îmbrăcat primul costum demn de acest nume: am simțit multă, multă muzică. Ceasul de 40 000 de EURO Nu țin minte ziua și împrejurările în care am purtat pentru prima oară un ceas, dar îmi amintesc ce-am simțit. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din București. Pentru specializare frecventează cursurile de perfecționare la Universitatea din Iași, obținând după examen gradul maxim, de profesor gradul 1. Pantelimon Socaciu a funcționat la început ca profesor la renumitul liceu din Cernăuți „Aron Pumnul” - umblând îmbrăcat în frumoase costume naționale, amintind parcă celor din jur că a fost președintele „Arboroasei”. A mai fost profesor la Liceul „Miron Costin” din Cernăuți, apoi la Liceul „Lascu Vodă” din Siret și la Gimnaziul „Mihai Kogălniceanu” din Lipcani. Având rezultate deosebite, Inspectorul general
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93282]
-
Înlocuiește fortăreața distrusă: un Cuzco cu acoperișuri cu țiglă colorată, caracterul său uniform fiind Întrerupt de cupola unei biserici În stil baroc; și cînd orașul trece În plan secund, se mai arată doar străzile Înguste și locuitorii indigeni Îmbrăcați În costume tipice, toate În culorile locale. Acest Cuzco te invită să fii un turist ezitant, să privești lucrurile superficial și să te relaxezi, bucurîndu-te de frumusețea cerului plumburiu de iarnă. Și mai e Încă un Cuzco, un oraș vibrant ale cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]