10,821 matches
-
asemenea, și decizia Dietei despre unirea Transilvaniei cu Ungaria. În cazul în care armata habsburgică, sub conducerea generalului Puchner, a încercat să preia controlul asupra Transilvaniei, secuii au fost singura rezistență serioasă la eforturile sale. Cu toate acestea ne fiind echipați cu piese de artilerie, au fost repede învinși. Scaunul Mureșului a fost ocupat, Scaunul Odorhei s-a predat, Scaunul Ciucului a declarat neutralitatea. În Scaunul Trei Scaune în noiembrie, [[Gábor Áron]], un fost ofițer de artilerie, a convins delegaților că
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
V-lea), dar și în "Corpus juris civilis" redactat sub împăratul Iustinian cel Mare (529). Dromoanele mai mari aveau un "xylokastron", castel central de lemn, acoperit cu piele și uneori cu plăci metalice, amplasat între primul și al doilea catarg, echipat cu baliste sau catapulte și cu "syfonofo-rami" (aruncătoare ale focului grecesc). La provă, unele dromoane aveau un pinten de metal cu care puteau să străpungă navele inamice. Navele cu pânze (caravela, caraca, galionul etc.) apărute spre sfârșitul Evului Mediu, a
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
ce asigura o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Nava avea o autonomie de 12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte cu abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
fost autorizată în același an (1948) și programată să fie terminată în 1950; clasificarea navei a fost schimbată în CBG-3 pentru a indica revizia generală planificată. Totuși, convertirea a fost anulată în 1949, împreună cu restul planurilor pentru nave de suprafață echipate cu rachete balistice, din cauza volatilității combustibililor rachetelor și a neajunsurilor sistemelor de ghidare disponibile la acel moment. Altă convertire a lui "Hawaii", de această dată pentru o navă de comandă, a fost contemplată în august 1951. Pentru acest rol, ar
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
s-a menținut. Schumacher a fost numit la comanda Stab./ "Jagdgeschwader" 1 (Comandament/Escadrila de vânătoare 1, ori JG 1), cunoscută și ca JG Nord (Escadrila de vânătoare Nord) ori JG Schumacher. În afară de aparatele Bf-109D și 109E, escadrila a fost echipată și cu Messerschmitt Bf 110. Inactivitatea din timpul Războiului ciudat a permis folosirea acestor aparate, folosite în general de flotele aeriene ofensive ("Luftflotte"), were available for defensive roles.. Stab./JG 1 avea sub comandă următoarele "Gruppen" (grupuri) cu efective de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de 80 -100 de avioane RAF a repartizat Grupul nr. 3 pentru executarea atacului. Grupul era format din Escadrila 9, Escadrila 37, Escadrila 38, Escadrila 99, Escadrila 115, Escadrila 149 cu Escadrila 214 și Escadrila 21 în rezervă. Grupul era echipat pentru atacuri de noapte și a fost pregătit în grabă pentru un bombardament pe timp de zi. Pregătirea echipajului nu era bună, mai multe echipaje nefiind antrenate pentru zobrul în formații strânse. Dintre echipajele gurpului, doar piloții escadrilelor 9 și
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
trebuiau executate cu maximul de forță, ceea ce a dus la rapida epuizare a apărătorilor. O contribuție la starea de epuizare a echipajelor de vânătoare a fost și insistența cu care s-a cerut utilizarea avioanelor Bf 110 și Me 410 echipate cu tunurile greoaie "Bordkanone" de calibrul mm și 50 mm. Ambele tipuri de avioane aveau să fie retrase din acțiunile de luptă diurnă datorită ratei mari a pierderilor până în primăvara anului 1944. În 1944, comandanții de bombardiere au putut să
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
au recomandat un sistem de comandă și control bazat pe sistemele radar. Falck a fost cel care a conceput de altfel "Hellenachtjagd" (Vânătoarea nopții luminoase). Aceasta presupunea proiectoare de căutare controlate de radare Würzburg și acțiunea concertată a 12 avioane echipate pentru vânătoarea de noapte. Această metodă era limitată însă de faptul că proiectoarele de căutare nu puteau funcționa în condiții de umiditate ridicată Deși Kammhuber a fost sceptic în ceea ce privește utilizarea radarelor, el a fost de acord cu formarea "Kombinierte Nachtjagdgebeite
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Aparatul folosit până atunci, Bristol Beaufighter se dovedise ineficient și a fost nevoie de înlocuirea sa. Tehnologia și tactica îi favorizau pe piloții de vânoare. Serviciile de informații britanice au descoperit însă în iulie 1944, după ce un avion Ju 88G-1 echipat cu ultimul model de radar de band joasă VHF SN-2 Lichtenstein a aterizat din greșeală în Anglia, că că dispozitivele de avertizare "Monica" erau detectate de sistemul "Flensburg" și că radarul pentru direcționarea bombardamentelor H2S era detectat de dispozitivul "Naxos
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
pentru a îndeplini o misiune. De exemplu, jucătorii pot folosi stealth-ul pentru a se feri de inamici și a completa obiective fără a fi văzuți, sau pot alege să ia cu asalt inamicii prin folosirea armelor și vehiculelor. Jucătorul-personaj este echipat cu o cameră digitală, care îi permite să marcheze și să evidențieze inamicii, animalele și pradă. Jucătorii au abilitatea de a calări elefanți. Jucătorii pot aruncă momeală către inamicii din apropiere, iar, în acest fel, atrăgând animalele din apropiere, animale
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
infiltra în avanposturi împreună cu tovarășul lor. În plus față de modul cooperative, jucătorii pot obține acces la diferite moduri multiplayer competitive cu o structură asimetrica. Jucătorii își pot asuma rolul unui Rakshasa sau a unui membru Golden Path. Cei Rakshasa sunt echipați cu arcuri și săgeți, si au abilitatea de a se teleporta și de a invocă animale sălbatice pentru a-i ajuta în luptă, în timp ce membrii Golden Path sunt echipați cu arme și explozibile, si au acces la vehicule armate. Intitulat
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
unui Rakshasa sau a unui membru Golden Path. Cei Rakshasa sunt echipați cu arcuri și săgeți, si au abilitatea de a se teleporta și de a invocă animale sălbatice pentru a-i ajuta în luptă, în timp ce membrii Golden Path sunt echipați cu arme și explozibile, si au acces la vehicule armate. Intitulat „Battles of Kyrat”, jucătorii se luptă între ei în trei moduri, numite Outpost, Propagandă și Demon Mask. "Far Cry 4" conține și un editor de hartă, care le permite
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
a fost disponibil cu cutia de viteze manuală cu 6 trepte. Transit are sistem start-stop, care oprește motorul atunci când autovehiculul este oprit cu cutia de viteze la punctul mort și ambreiajul decuplat. Modelul de America de Nord înlocuiește Ford Serie E. Este echipat cu Ford SYNC. Transit oferă un spațiu de încărcare de la 9,6 metri cubi până la 15,1 metri cubi. Este disponibil în cinci variante de caroserie cu greutăți de la 2.900 kg și pană la 4.700 kg: Transit, Autoșasiu
Ford Transit () [Corola-website/Science/333655_a_334984]
-
a fost prezentat la New Delhi Auto Expo 2012 în India. Mașina a fost lansată în Brazilia pe 14 iulie 2012. Pe 25 februarie 2013 Ford a prezentat versiunea europeană a EcoSport la Mobile World Congres în Barcelona. EcoSport este echipat cu sistemul de conectivitate Ford SYNC, inclusiv cu activare vocală și cu SYNC Emergency Assistance. Este unul dintre primele vehicule Ford din Europa care oferă sistemul SYNC AppLink ce permite controlarea vocală smartphone-ului. Sistemele de siguranță includ ABS, sistem electronic
Ford EcoSport () [Corola-website/Science/333675_a_335004]
-
decide cea mai buna combinatie de dispozitive de siguranță (airbag-uri la pasagerii din față, airbag-uri laterale și airbag-uri cortină) pentru a implementa o situație dată în caz de accident. La capitolul siguranță activă toate modelele au fost echipate cu distribuția electronică a forței de frânare (EBD) și program electronic de stabilitate (ESP) disponibil ca opțiune. Motorul Zetec 1.6 L a fost abandonat, iar motoarele 1.8 și 2.0 L au fost puternic revizuite și au fost
Ford Mondeo () [Corola-website/Science/333701_a_335030]
-
putut să construiască nicio poziție fortificată în această zonă, din acest motiv fiind desemnată pentru apărare o divizie de infanterie, care să păzească cele trei poduri peste canal, câte o brigadă pentru fiecare pod. Podurile erau apărate de mici cazemate echipate cu mitraliere. Sprijinul de artilerie era asigurat de Fortul Eben Emael, raza de acțiune ale bateriilor căruia acoperea două dintre cele trei poduri. OKW a înțeles planul belgienilor - întârzierea atacului german, retragerea de-a lungul Canalului Albert și efectuarea joncțiunii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
celor trei poduri de peste canal, militarii acestei unități alăturându-se garnizoanei Fortului Eben Emael în moementul declanșării bătăliei Sistemul de apărare al fiecărui pod era format din patru buncăre din beton amplasate pe partea vestică a canalulu, trei dintre ele echipate cu mitraliere și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de drumurile de acces, iar celelalte apărau flancurile podurilor. Câte o companie de infanterie era plasată în tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
m, fusese construit la începutul deceniului al patrulea și fusese finalizat în anul 1935. Fortul avea ziduri de apărare groase de 1,5 m din beton armat, întărite cu patru cazemate retractabile și 64 de puncte de sprijin. Fortul era echipat cu tunuri de 120 mm cu o rază de acțiune de 16 km, (dintre care două puteau să se rotească la 360 de grade), 16 tunuri de 75 mm, 12 tunuri rapide antitanc de 60 mm, 25 de mitraliere cu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cale ferată Brighton-Londra spre nord-est, spre zona în care se afla ținta raidului. Echipajele germane au primit ordinul să țintească în special clădirile și hangarele de la capătul sudic al aeroportului. Bombardierele Do 17 transportau douăzeci de bombe de 110 livre echipate cu fuzibile reglate pentru lansare de la 50 de picioare (15 m) sau mai mult. Echipajele acestor bombardiere executaseră până atunci misiuni de bombardament de la înălțimi de două ori mai mari, ceea ce făcea ca gradul de pericol să fie mult sporit
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fotografiilor a dus la interpretarea greșită a siluetelor avioanelor aflate la sol. De fapt, nu era vorba de avioane de vânătoare. Pe aeroportul Gosport se afla o unitate de avioane torpiloare, iar Thorney Island găzduia escadrilele RAF 59 și 235 echipate cu bombardiere ușoarea Bristol Blenheim ale apărării de coastă. Ford era o bază a aviației navale care găzduia escadrila 829 dotată cu biplane torpiloare Fairey Albacore. Aceste obiective au fost repartizate atacului Grupului de bombardiere în picaj 77 (StG 77
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
drumul de întoarcere, bombardierele s-au intersectat cu două avioane de recunoaștere Spitfire ale „Photographic Reconnaissance Unit” (PRU). Aceste aparate erau neînarmate, nu dispuneau de echipament radio și de orice alt echipament considerat neesențial pentru misiunile de recunoaștere. Avioanele erau echipate în schimb cu rezervoare suplimentare de combustibil. Pentru creșterea vitezei, avioanele erau acoperite cu o vopsea specială, iar suprafața era atent lustruită pentru reducerea frecării. Avioanele Spitfire erau în acele timpuri cele mai rapide aparate de zbor din doatarea britanicilor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
octombrie 2010) a fost un fizician, un astronom și un aeronaut francez, specialist al Sistemului Solar și descoperitor, în 1966, al lui Janus, un mic satelit natural al lui Saturn. Pionier al explorării spațiale, a efectuat numeroase zboruri în balon echipat cu telescop, cel mai spectaculos fiind cel care, în aprilie 1959, i-a permis să se ridice la altitudinea de de metri, la bordul unei capsule etanșe agățate de un „ciorchine” format din vreo sută de baloane, și să efectueze
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
din jur; înălțimea clădirilor civile ale cetății a fost restricționată. În 1890 a început lucrul la a opta redută, denumită "Linkuva"; s-au introdus noi tehnici de construcție, în special betonul armat. Reduta Linkuva a devenit cea mai modernă întăritură, echipată cu electricitate, canalizare și cazemate pentru o garnizoană de 1.000 de persoane. În același timp, s-au pus bazele altor structuri defensive care au dus la înconjurarea întregului centru al orașului între râurile Nemunas și Neris. Până în 1890, fuseseră
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
a început construcția unei căi ferate cu ecartament îngust dedicată. Fortul Nouă, redută a cărei construcție a început în 1903, a fost prima de felul său din Imperiu. Structura era un trapez, cuprinzând o metereză pentru infanterie, și a fost echipată cu două turnuri blindate de pază, electricitate și sistem de ventilație. Zidurile cazematelor de pe tunuri au fost acoperite cu plută pentru a reduce zgomotul focurilor. Costurile acestei singure redute s-au ridicat la 850.000 de ruble. Complexul de redute
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
Junkers Ju 52, dar în final s-a optat pentru 200 de avioane Fi 156. Aceste avioane aveau avantajul unei distanțe foarte reduse de aterizare - 27 m. Obiectivele acestei misiuni au fost: Infanteria germană a fost atacată de patrule belgiene echipate cu vehicule blindate. Contraatacurile belgine au fost respinse, printre cele mai importante fiind atacul Diviziei I "Chasseurs Ardennais". Atacul Diviziei a 5-a cavalerie franceză trimisă în zonă de generalul Charles Huntziger a reușit să oblige infanteria germană nesprijinită de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]