10,806 matches
-
de războaie Anglo-Așanti care s-au desfășurat pe tot parcursul secolului al XIX- lea. Pe 1 ianuarie 1902 Britanicii au fost în cele din urmă capabil de transforma Imperiul Așanti" în" protectorat al coroanei Britanice. Yaa Asantewaa a murit în exil în Seychelles pe 17 octombrie 1921. La trei ani după moartea ei, pe 27 decembrie 1924, Prempeh I și ceilalți membri exilați ai curții Așanti au primit permisiunea de a seîntoarce la Așanti. Prempeh I s-a asigurat că rămășițele
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
pe 1-5 august 2006 în Ejisu.Centrul Yaa Asantewaa din Maida Vale, la vest de Londra, este un centru comunitar de artă africano-caraibeană. A fost numit astfel în 1986. Un documentar de televiziune realizat de Ivor Agyeman-Duah, intitulat "Yaa Asantewaa: Exilul Regelui Prempeh și Eroismul unei Regine Africane" a avut premiera în Ghana, în 2001. Un spectacol de teatru scris de Margaret Busby, "Yaa Asantewaa: Regina Războinică", în regia lui Geraldine Connor și cu aportul maestrului tobosar Kofi Ghanaba, cu o
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
uri": glissin, pissin (transcriu fonetic). Compoziția de burghez ramolit, vios în decreptitudinea sa, îmbătat de tot ceea ce vede, se ia la întrecere cu cea a Juliettei Binoche, aproape de nerecunoscut în mătușa căzuă din lună, cu gesturi de mare tragediană în exil, desfigurată de soarta tristă până la semăna cu o găină chioară. Autorul mărturisește a nu se fi complicat deloc cu secretele comediei. Pentru el, „comicul este simplu, o modalitate de a exprima vizual și mecanic realitatea condiției umane". Așa o fi
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
1954, Alexandru a întâlnit-o și mai târziu s-a căsătorit cu Prințesa Maria Pia de Bourbon-Parma (n. 1934), fiica regelui Umberto al II-lea al Italiei. Nunta a avut loc la Cascais în Portugalia unde tatăl miresei trăia în exil. La scurt timp după căsătorie, soția sa a născut doi fii gemeni. Un alt set de gemeni a născut la cinci ani după căsătorie, de data aceasta o fată și un băiat. Cuplul a divorțat în 1967. La 2 noiembrie
Alexandru al Iugoslaviei (1924) () [Corola-website/Science/336078_a_337407]
-
activitatea ei de la Radio Moscova. Nici Nadia, nici răpitorii nu au fost găsiți vreodată. Văduva lui Slánský a povestit că au fost făcute cereri scrise către poliție și chiar către Stalin, toate acestea rămânând fără răspuns. În timp ce se afla în exil în Uniunea Sovietică, Slánský a organizat unitățile militare cehoslovace, cu care s-a întors în Cehoslovacia în 1944, pentru a participa la Revolta Națională Slovacă. În 1945, după cel de-al Doilea Război Mondial, conducătorii Cehoslovaciei s-au întors din
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
în Uniunea Sovietică, Slánský a organizat unitățile militare cehoslovace, cu care s-a întors în Cehoslovacia în 1944, pentru a participa la Revolta Națională Slovacă. În 1945, după cel de-al Doilea Război Mondial, conducătorii Cehoslovaciei s-au întors din exil de la Londra și Moscova, iar Slánský a avut întâlniri care au dus la formarea unui guvern al Frontului Național cu concursul președintelui Edvard Beneš. La cel de-al VIII-lea congres al Partidului Comunist Cehoslovac din martie 1946, Slánský a
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
ai guvernului, inclusiv Beneš, au demisionat, de asemenea. În martie 1939 Germania a ocupat celelalte părți rămase ale provinciilor cehe Boemia și Moravia și a înființat un stat slovac marionetă în Slovacia. Odată cu constituirea în 1940 a guvernului cehoslovac în exil în Marea Britanie, Masaryk a fost numit ministru de externe. În timpul războiului a realizat în mod regulat emisiuni la radio BBC pentru Cehoslovacia ocupată. A avut un apartament în zona Westminster Gardens, Marsham Street din Londra, dar a stat adesea la
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
în Armata Britanică). Cehoslovacii liberi, așa cum erau numiți el și ceilalți cehoslovaci auto-exilați, au locuit la Castelul Cholmondeley de lângă Malpas, în comitatul Cheshire. și Jan Kubiš au fost aduși în Cehoslovacia pe calea aerului, împreună cu șapte soldați din armata în exil a Cehoslovaciei din Marea Britanie și cu alte două grupuri numite "Silver A" și "Silver B" (care aveau diferite misiuni), de un avion Halifax al Royal Air Force, fiind parașutați la 28 decembrie 1941, ora 10 pm. În Praga, ei au contactat
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
Imperiale (adică împotriva nobililor boemi rebeli). Ca recompensă pentru loialitatea sa față de împărații catolici, familia Tiefenbach a putut păstra castelul și dependințele sale chiar și după ce averile majorității nobililor protestanți boemi au fost confiscate, iar ei au fost trimiși în exil. În 1645, Armata Suedeză a asediat Castelul Veveří, dar atacul ei nu a avut succes, deoarece castelul a fost bine păzit, iar apărătorii erau bine înarmați. În 1653, Maria Eva Alžběta din familia Sternberg (văduva lui Rudolf de Tiefenbach) a
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
de regimul comunist și i s-a interzis să mai publice. Astfel, în anii '70-'80, a lucrat pentru scurte perioade ca muncitor. Scrierile sale (povestiri, eseuri și piese de teatru) au apărut în ediții samizdat sau în reviste ale exilului, fiind publicate ulterior și în țară. Ivan Klíma a fost în anul 1989 unul din fondatorii Asociației Scriitorilor, iar între anii 1990-1993 a fost președintele Centrului ceh al PEN-Clubului. Acest context remarcabil și neobișnuit nu a fost sfârșitul familiarizării lui
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
că și Browning să fi încercat să îl învinovățească pe Sosabowski, dar se poate și să fi fost rezultatul complotului ofițerilor Diviziei a 43-a. Browning a recomandat schimbarea lui Sosabowski cu locotenent-colonelul Jachnik sau maiorul Tonn. Guernul polonez în exil a dispus în decembrie schimbare lui Sosabowski, cel mai probabil la presiunea britanicilor. Deși este adevărat că Sosabowski era un comandant cu care se coopera cu dificultate, dar învinovățirea lui este considerată condamnabilă de către cei mai mulți istorici militari. Brian Urquhart, cel
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Strogonov a trimis-o în siguranța în Crimeea. Ea s-a întâlnit, de asemenea, cu mama lui Mahmud al II-lea, care, după aceea, l-ar fi convins pe fiul ei să lase neatinsă averea Bouboulinei. După trei luni de exil în Crimeea, Bouboulina s-a întors la Spetses. Se presupune că Bubulina s-a alăturat organizației Filiki Etaireia care pregătea declanșarea unei revoluții pentru eliberarea Greciei de sub dominația otomană. Ea ar fi fost una dintre puținele femei membre ale organizației
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
război civil în 1824, guvernul grec a arestat-o pe Bouboulina din cauza legăturii ei de familie cu generalul Kolokotronis, ce fusese întemnițat anterior; guvernul a dispus, de asemenea, uciderea ginerelui ei. În cele din urmă ea a fost trimisă în exil la Spetses. Averea ei a fost cheltuită în războiul de independență. a fost ucisă în 1825 în urma unui conflict de familie ce a avut loc în Spetses. Fiica familiei Koutsis și fiul Bouboulinei, Gheorghios Yiannouzas, fugiseră împreună. Plecat în căutarea
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Reich. În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg și-a abandonat politică de neutralitate, alăturându-se Aliaților în lupta împotriva Germaniei. În același timp, sute de luxemburghezi au fost înrolați în armată Germaniei, luptând până la Stalingrad. Guvernul său, în exil la Londra, a format un mic grup de voluntari, care au participat la invazia Normandiei. A devenit un membru fondator al NATO și al ONU în 1946. În 1957, Luxemburg a devenit unul dintre cele șase state fondatoare a Comunității
Istoria Luxemburgului () [Corola-website/Science/336790_a_338119]
-
răsplătit pentru ajutorul dat în revoltă din 1398, s-a aliat cu fratele lui Taejong, Yi Bang-gan(prințul Hoean) împotriva acestuia. Taejong învinge cu success trupele fratelui său, îl execută pe Bak Po, iar pe fratele său îl trimite în exil. Regele Jeongjong care se temea de acțiunile fratelui său, îl numește prinț moștenitor și abdica în același an, Taejong devenind astfel al treilea rege al dinastiei Joseon. Regele Taejong și-a început domnia prin a interzice existența oricăror trupe militare
Taejong de Joseon () [Corola-website/Science/336899_a_338228]
-
o familie de etnie rusă<ref name="warheroes.ru/hero/hero.asp?Hero id=12166 2016-09-29"></ref> din orașul siberian Narîm, Gubernia Tomsk (în prezent raionul Kolpașevski, regiunea Tomsk), în care tatăl său, un medic cu preocupări revoluționare, fusese trimis într-un exil intern de către autoritățile Imperiului Rus. Kojevnikov a studiat literatura și etnologia la Universitatea de Stat din Moscova, absolvindu-și studiile în 1933. El a lucrat în calitate de corespondent de război pentru "Pravda" din 1941 până în 1945 și s-a alăturat Partidului
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
și a căror interioare concepute de Lutfi sunt minunate și rezistă și astăzi. Pe arhitectul artist Lutfi Sefchi Sait îl caracteriza pasiunea, talentul și energia. Lutfi Sefchi Sait, ca și soția lui Irina Rosetti, sunt trecuți în cartea “Arhitecții și exilul” de Adrian Mahu, Editura Magic Prinț, 2012, București, alături de arhitecți cunoscuți, printre care se numără, în ordine aflabetica: Bogdan Bocăneț, Sanda Budis, Renzo Carausu, George Carvunis, Teodor Georgescu, Dinu Gheorghiu, Dan Sergiu Hanganu, Solange D'Herbez de la Tour, Alain Manoilescu
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
JEAN MOULIN” la Montreuil sous Bois, 65 de locuințe la Perreux sur Marne; Case pentru bătrâni la Salon de Provence, Roubaix, Pougny-Douillancourt. Irina Rosetti este prezentă atât în catalogul „Arhitecți români în străinătate” (1992) cât si în cartea “Arhitecții și exilul” ( 2012) publicate de Adrian Mahu. Printr’o hotărâre a Primăriei orașului Cisnădie, Județul Sibiu, din 15 noiembrie 2015, o stradă a fost denumită "Irina Rosetti" în cartierul arhitecților din acel oraș, lângă Sibiu. Hotărârea aprobă 13 propuneri de denumiri de
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
pierdut" (2011) abordează agonia Imperiului Austro-Ungar și a mitului habsburgic așa cum este ilustrată în câteva romane ale unor mari scriitori austrieci din prima jumătate a secolului al XX-lea (Joseph Roth, Robert Musil, Hermann Broch), precum și tema emigrației și a exilului ce apare în scrierile autobiografice ale autorilor (Stefan Zweig, Witold Gombrowicz, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Emil Cioran, Gregor von Rezzori, Milan Kundera) care s-au regăsit rupți de centrul politic și cultural de la Viena, după Primul Război Mondial, dezrădăcinați și
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
regăsit rupți de centrul politic și cultural de la Viena, după Primul Război Mondial, dezrădăcinați și izolați la periferia culturii europene. Corina Ciocârlie analizează relația dintre centru și periferie și modul în care destrămarea imperiului a dat naștere unei literaturi a exilului. Cartea " Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură" (2011), publicată inițial în limba franceză, tratează cu umor contactul cultural dintre Vest și Est petrecut după căderea regimurilor comuniste, prin intermediul mărturiilor de călătorie ale unor scriitori est-europeni
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Oferă în limba engleză și în limba română cărți de ficțiune, unde informații despre viața sa se îmbină cu considerații asupra unor fenomene, românești sau nu. Contribuțiile literare sunt încadrate la "Postmodern literary critics". Participă activ la viața literară a exilului newyorkez (vezi revista "Lumină lină"). După 1989 a revenit periodic în țară, participând și la unele manifestări care au implicat și exilul literar românesc.Fundația și editura " Ideea europeană" îi dedică un volum, "Constantin Virgil Negoiță, 70. Ecouri și dialoguri
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
fenomene, românești sau nu. Contribuțiile literare sunt încadrate la "Postmodern literary critics". Participă activ la viața literară a exilului newyorkez (vezi revista "Lumină lină"). După 1989 a revenit periodic în țară, participând și la unele manifestări care au implicat și exilul literar românesc.Fundația și editura " Ideea europeană" îi dedică un volum, "Constantin Virgil Negoiță, 70. Ecouri și dialoguri," de unde cititorul, poate să afle cine este autorul și omul de știință Constantin Virgil Negoiță.
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
n-au întâmpinat nici o rezistență. Președintele Vásquez, aflând că unul din ideologii revoltei a fost chiar Trujillo, a decis să demisioneze că o soluție negociată a crizei, în scopul de a evita vărsarea de sânge. Vasquez a fost trimis în exil și liderul rebel Rafael Estrella a fost proclamat președinte interimar. Trujillo a devenit candidat la președinție în anul 1930, cu la Estrella Ureña că vice-președinte. Adversarii, Federico Velásquez Hernández și Ángel Morales candidați ca președinte și respectiv vice-președinte, s-au
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
din Caraibe împotriva lui Trujillo . Printre membrii a fost și naratorul dominican Juan Bosch, care a preluat eforturile internaționale și a călătorit în diferite țări să se întâlnească cu președinții acestora. La 21 septembrie 1947, un grup de dominicani în exil, împreună cu un batalion de voluntari înarmați veniți din Cuba și din alte țări din America Latină, a pornit spre Sânto Domingo într-o operațiune militară numită Expediția Cayo Confites. Expediția a eșuat; membrii expediției au fost nevoiti sa debarce, apoi au
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
și a fost numit de către Torrijos șef al serviciului de informații militare. Noriega susține că, în urma instrucțiunilor date de Torrijos, el a negociat o amnistie pentru aproximativ 400 de luptători de gherilă, cărora le-a permis să se întoarcă din exilul în Honduras și Costa Rica. Torrijos a murit într-un accident de avion pe 31 iulie 1981. Colonelul Roberto Diaz Herrera, un fost asociat al lui Noriega, a susținut că adevărata cauză a accidentului a fost o bombă și că Noriega
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]