11,386 matches
-
ale oamenilor, au avut funcție integratoare și valorizatoare, influențănd totodată știința, dar și a menținut ideea (din studiul “Despre suflet”) după care nu orice filozofie este importantă pentru știință, ci doar filosofia științifică. Concepția despre valoarea și unitatea științei se fundamentează pe ideea că știința este singurul factor al progresului social, cel mai important mijloc de transformare a naturii individului și societății. Astfel, argumentează importanța filosofiei științifice și a unei morale filosofice, capabile de contribuții continue la opera eternă a adevărului
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
în prag de secol XX își pune problema elaborării unei filosofii științifice corespunzătoare stadiului culturii romănești și nevoii de dezvoltare a acesteia; considerănd știința unicul factor al progresului social militează pentru o morală filosofică opusă celei religioase, care să fie fundamentată pe raăiune și să aibă drept rezultat fapte ce decurg nu din constrăngere, ci din convingerea individului. O astfel de morală institue știința în principalul mijloc de transformare a naturii și societății și propune adevărul științific drept o formă de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adina Lilă, Oana Iacobescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2309]
-
privind: proiectarea de spații adecvate pentru copii, precum si responsabilitatea arhitectului În construirea unei potențiale lumi a copilului și felul În care arhitectul poate Învăța despre spațiu Împreună cu copilul, prin dialog și observație. Există multe studii și abordări care Încearcă să fundamenteze o tramă teoretică mai cuprinzătoare asupra relației dintre copii și spațiul construit. Acest articol propune o posibilă structurare a acestor metode de investigare, În două mari categorii, care vor fi exemplificate și discutate pe rând: (A) arta infantilă - reprezentarea spațiului
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
conducător al partidului unic sau hegemonic, care poate astfel să conviețuiască cu alte partide mici, fără a exista o competiție efectivă. Diferențele stau în origini, în contextele culturale și socio-economice și în ideologiile-mentalități care inspiră și conduc actiunea guvernanților și fundamentează formele de legitimare a acestor regimuri. Primul model este cel al regimului naționalist de mobilizare, născut din lupta pentru independență națională condusă de o elită locală, cel mai adesea de un lider carismatic care face din partid vehiculul unei mobilizări
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în sens capitalist din Europa de Est, 4) pericolele pentru democrație din America Latină și Europa de Est (post-socialistă) cauzate de deficiențe legate de aplicarea legii. Dincolo de câteva coincidențe între anumite elemente din cele două categorii, este evident că nu există suficiente date pentru a fundamenta o teorie (la nivel global sau regional). Reluând raționamentul, dacă luăm în considerare o teorie a tranziției sau a instaurării înseamnă că trebuie să înțelegem dacă există vreo teorie a schimbării instituționale. De fapt, există unele încercări în această direcție
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democratice. Dată fiind binecunoscuta complexitate a proceselor politice desfășurate în momentul informării, precum și în cel al justificării și evaluării, politicienii au posibilități ample de a manipula realitatea, în scopul de a "fugi" de propriile responsabilități. Uneori responsabilitatea (accountability) "orizontală" se fundamentează mai degrabă pe imaginea persoanelor decât pe evaluarea deciziilor luate sau a rezultatelor obținute. Rezultatele negative pot fi justificate cu relativă ușurință, făcându-se, de exemplu, trimitere la circumstante neprevăzute, iar influențarea opiniei publice se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
drepturilor anterioare. În ceea ce privește aceste trei seturi de drepturi (politice, civile, sociale) problema cea mai importantă se regăsește în costurile pe care numeroase drepturi, dar în special cele sociale, le presupun. Ca urmare, există o încercare de a "retușa" politicile care fundamentează drepturile sociale în scopul de a ușura povara economică a comunității. Însă, așa cum s-a subliniat, aplicarea pe scara largă a drepturilor sociale este cel mai bun mijloc pentru a încerca reducerea inegalităților, încurajând astfel celălalt ideal democratic. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
nu sunt decît biete variațiuni pe aceeași temă? În fine, oare de ce noii veniți reușesc mai mereu să bulverseze referințele celorlați, mai vechi în sistem? Dincolo de dezbaterile simpliste, Andreu Solé ne antrenează de partea cealaltă a oglinzii. Decorticînd canoanele care fundamentează adesea, implicit, viziunea despre lume a omului modern, incitîndu-ne la descoperirea altor civiziliații, care se sprijină pe posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie, smerenie și înțelegere. Dar mai ales, reușește să reabiliteze omul în singularitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
are mai degrabă structura unui arbore sau a unei rețele de drumuri: unele ramuri sunt moarte, unele drumuri se dovedesc a fi închise. Altfel spus, anumite idei rămân valabile indiferent cât a trecut de când au fost formulate, iar ideile care fundamentează anumite teorii sunt și rămân mereu eronate. Aceste idei eronate revin în atenția unor economiști care se cred sau sunt considerați revoluționari, iar ele poluează dezbaterea publică multe secole după ce au fost emise, dar și multe secole după ce falsitatea și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cultural transformat într-un relativism al logicii elementare. Poate că unii dintre acești analiști vor înțelege că pragmatismul invocat de cei care critică "fundamentalismul" principiilor nu reprezintă de fapt decât o scuză pentru incoerența internă a pseudosoluțiilor care nu sunt fundamentate pe principii. Ziariștii se vor putea inspira din claritatea și logica argumentării de care publicistul Bastiat a dat dovadă în toate scrierile sale Juriștii vor descoperi în Frédéric Bastiat un adept al dreptului natural (inspirat de John Locke, printre alții
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
congreselor internaționale de statistică, apariția primelor reviste de specialitate, introducerea statisticii în învățământul universitar și secundar. În această etapă F. Galton, K. Pearson, M.G. Kendall, F.Y. Edgeworth, A.L. Bowley, G.U. Yule, C.E. Spearmen, R.A. Fisher etc., au fundamentat teoria și practica corelației statistice, a analizei factoriale, a experimentelor statistice. S-au abordat în mod deosebit problemele de repartiție, specificație și estimație. În prezent, statistica poate fi privită ca disciplină ce are însușirea de a fi în același timp
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
între control atributiv și control prin măsurare, iar după volumul produselor controlate distingem între control total și control prin eșantionare. Având în vedere specificul pieselor considerate, ne vom referi în continuare la controlul prin eșantionare pentru caracteristici măsurabile. Statistica matematică fundamentează controlul parțial al producției prin metodele eșantionării. În acest caz, prin planul de control statistic se stabilesc: 1. Mărimea eșantionului (probei) 2. Schema după care se efectuează prelevarea obiectelor pentru control 3. Relația dintre rezultatele controlului și decizia de luat
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
defectul opus: conflictul este una din temele de la sine înțelese ale tuturor științelor sociale, iar a trece de o graniță este ceva foarte vag. Pusă în fața necesității de a include tot mai mulți factori cauzali, interni sau transnaționali, pentru a fundamenta analiza comportamentului statului, disciplina relațiilor internaționale a intrat într-o dilemă. Fie accepta provocarea agendei din ce în ce mai încărcate și devenea o componentă internațională a altor discipline din cadrul științelor sociale, fie refuza să fie absorbită de acestea, dar atunci avea o imperioasă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
are la bază trei intuiții filosofice majore, cum le-ar fi numit el. Politica externă trebuie să țină seama nu doar de lecția celui de-al doilea război mondial, ci și de cea a primului. Ordinea internațională trebuie să fie fundamentată în același timp pe o balanță a puterii, pentru a evita conciliatorismul anilor '30, dar și pe controlul diplomatic asupra planurilor militare, astfel încît să nu se mai producă vreo alunecare necontrolată spre un alt 1914 (1982: 237-8). Principalele puteri
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
vezi cap. 4), Kissinger descrie politica externă sovietică ca dînd dovadă de un "oportunism lipsit de scrupule", care putea totuși să se adapteze cerințelor momentului, deoarece ea nu urma vreun plan anume (Kissinger 1982: 51). În fine, Kissinger dorea să fundamenteze politica externă americană pe o analiză lucidă a ordinii interna-ționale, și nu pe cruciadele morale care o caracterizau, prin tradiție. El a încercat să construiască o politică externă care să poată depăși analogia între morală și politică, pe plan intern
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu mai făcea față politicii internaționale. Dincolo de fragmentarea din ce în ce mai pronunțată a domeniilor diplomatice, eșecul lui Kissinger stă mărturie pentru faptul că elitele politicii externe pierduseră controlul asupra problemelor cruciale. Aceasta este de fapt o mare problemă pentru oricine încearcă să fundamenteze diplomația occidentală pe o mai mare răspundere a politicii externe față de alegătorii interni. Relațiile transnaționale au produs o fisură între principiile democratice, care delegă puterea de a controla un teritoriu, și politica globală, care se sustrăgea controlului alegătorilor (Kaiser 1969
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
remarcabilă tratare a celor trei orientări din cadrul realismului, scepticismul, empirismul și consecinționismul, vezi Klaus-Gerd Giesen (1992: capitolul 3). 3 Puterea însăși este văzută ca un concept cauzal, în care A are capacitatea de a afecta comportamentul lui B. Ea este fundamentată pe opt baze diferite: geografia, resursele naturale, capacitatea industrială, pregătirea militară, populația, caracterul național, moralul național și calitatea diplomației. 4 Aceasta nu înseamnă că el nu acordă pînă la urmă o importanță majoră pregătirii militare sau războiului, ca temeiuri și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca o medalie pare cu atat mai interesantă că realizare artistică cu cat imaginea de ansamblu place, atrage privirea, stimulează imaginația și sensibilitatea și comunică prin reprezentări simple și ușor accesibile. Acest nivel de receptare constituie temelia pe care se fundamentează următoarele două nivele. Următorul nivel de receptare, i-am spune cel mediu, presupune desprinderea din imaginea de ansamblu a elementelor constitutive și apoi recompunerea acestora. În cazul medaliei aniversative din 2010, observăm că imaginile de ansamblu ale aversului și reversului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
de histologie a lui Albert Claude, de la celebrul Rockefeller Institute for Medical Research. Aici, împreună cu George Hageboom și Walter Schnaider, a pus la punct o metodă originală de pregătire a preparatelor în vederea explorării țesuturilor cu microscopul electronic. Savantul român a fundamentat metode de fracționare și pregătire a materialelor de cercetat la microscopul electronic, făcând noi pași în infrastructură celulei prin descrierea mitocondriilor și ribozomilor și a publicat date despre structura reticulului endoplasmatic și a sinapselor. Este considerat între fondatorii biologiei celulare
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
componentă retorică 118. Componenta lingvistică asigură un înțeles "literal" enunțurilor, iar componenta retorică "interpretează" enunțul, integrându-l unei situații de comunicare precise. În alți termeni, sensul este definit în afara cadrului enunțiativ, iar semnificația se construiește în cadrul circumstanțelor de comunicare care fundamentează un discurs. Nu putem vorbi de semnificație decât în cadrul unui act de comunicare efectiv, care actualizează potențialul semantic al structurilor lingvistice utilizate. Abordările semantice ale limbajului politic înregistrează de-a lungul timpului două direcții principale de cercetare: una terminologică, urmărind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sistem (orientare către liceul vocațional, teoretic, tehnologic). 43 2.1. Conceptualizarea Propunerea de a stimula cooperarea între elevii unei clase/ școli se bazează deopotrivă pe considerente pragmatice, cât și teoretice. Relația dintre cooperare, dezvoltare cognitivă, comportament și interdependență socială se fundamentează, din punct de vedere teoretic, pe: • teoriile dezvoltării cognitive - Piaget și Vâgotski susțin că, atunci când indivizii cooperează în mediu, apar conflicte ce generează dezechilibru cognitiv, care stimulează la rândul său dezvoltarea; cunoașterea are caracter social, se construiește prin efortul colectiv
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
consum, dar exacerbată în societatea postmodernă, se conturează astfel o morală hedonistă, denumită de Baudrillard "morală a satisfacției pure". În aceeași măsură, Gilles Lipovetsky 366, de pildă, va dezvolta o etică a postdatoriei, la fel cum Zygmunt Bauman 367 va fundamenta o etică postmodernă. Lipovetsky descrie societatea postmorală, aflată sub domnia valorilor narcisic-hedoniste ale fericirii personale, în care plăcerile sunt perfect legitime, iar subiectul funcționează în "circuit integrat", având o autonomie totală. Această descriere a subiectului postmodern corespunde complet portretului individului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru a arăta că teoria marxistă eșuează în a descrie corect alte tipuri de societăți, precum cele arhaice, construite în jurul ritualurilor, sărbătorilor, potlatch-ului, dar reprezintă, prin caracteristicile sale, și propria atracție către un alt tip de teorie, care să se fundamenteze pe o ambiguitate radicală, pe jocuri de limbaj, pe provocare și reversibilitate. Retorica excesului, caracteristică darului, de exemplu, este una care s-a constituit într-o adevărată strategie discursivă și în textele care vor urma acestor stadii inițiale. În această
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca o trimitere voluntară la Descartes și la asocierea cu filosofia sa. Anthony King consideră astfel teoria hiperrealului ca fiind "blocată" într-un cadru demodat, care nu aplică și direcțiile dezvoltate, de pildă, de cotitura lingvistică; astfel, hiperrealul s-ar fundamenta pe un concept de cultură în care cunoașterea se obține prin referirea la o realitate externă, în locul unui concept de cultură autoreferențial, care se raportează la propriile sale discursuri decât la vreun alt referent extern. Interpretarea întreprinsă de King este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu alte instanțe discursive (aparținând nivelului afectiv), omițându-se, de cele mai multe ori, ideea de performanță discursivă, de efecte ale diverselor tipuri de discurs. Pe marginea acestei relaționări, amintim o trecere de la înțelegerea tradițională a argumentării (totalitatea mijloacelor folosite pentru a fundamenta o opinie, a tehnicilor de argumentare care vor să dea seama de adevărul sau falsitatea unei teze, modalitate de a accede la cunoaștere etc.) la una contemporană, în mare parte determinată de cercetările ce ne parvin din teoria comunicării. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]