11,720 matches
-
a putea fi împinsă înainte dacă se rupeau catargele sau nu bătea vântul. Vasul recondiționat a fost rebotezat "His Majesty's Bark the Endeavour" ("Barcul Majestății Sale Endeavour"), pentru a face distincția față de un alt "Endeavour", aflat deja în serviciul Marinei Regale, un slup cu 14 tunuri. La 21 iulie 1768, "Endeavour" s-a deplasat la Galleon's Reach pentru a lua la bord armamentul necesar protecției împotriva băștinașilor potențial ostili din insulele Pacificului. Au fost aduse la bord zece tunuri
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
aceea, a efectuat două călătorii dus-întors, de rutină, în Insulele Falkland, prima pentru a livra provizii și a doua pentru a repatria garnizoana britanică. A fost scoasă din uz în septembrie 1774, iar în martie 1775 a fost vândută de Marină magnatului transporturilor J. Mather în schimbul a 645 de lire. Mather a rebotezat nava "Lord Sandwich" și a trimis-o pe mare, deși era din ce în ce mai uzată, pentru cel puțin un transport comercial la Arhanghelsk, în Rusia. Spre sfârșitul lui 1775, Amiralitatea
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
soldați francezi veniți pentru a susține Armata Continentală. Comandantul britanic, căpitanul John Brisbane, a hotărât să blocheze portul Newport scufundând vasele de prisos aflate în preajmă. Între 3 și 6 august, o flotă de fregate și nave de transport ale Marinei Regale, printre care și "Lord Sandwich", au fost scufundate în diferite puncte ale golfului Narragansett. Proprietarii vaselor scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
scufundate au fost despăgubiți de Amiralitate. Evaluarea de către Amiralitate a vasului scufundat a punctat specificațiile navei "Lord Sandwich" ca fiind similare celor ale fostei "Endeavour", inclusiv construcția la Whitby, capacitatea de 368 și 71/94 tone, și reintrarea în serviciul Marinei la 10 februarie 1776. În 1834, în "Providence Journal" din Rhode Island, a apărut o scrisoare care atrăgea atenția asupra prezenței fostei "Endeavour" pe fundul golfului. Aceasta a fost contestată imediat de consulul britanic din Rhode Island, care a răspuns
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
și vândut în 1782. O altă scrisoare adresată publicației "Providence Journal" afirma că un marinar englez pensionar făcea pe ghidul la o epavă de pe Tamisa prin 1825, afirmând că vasul este fostul "Endeavour" al lui Cook. În 1991, Rhode Island Marine Archaeology Project (RIMAP), a demarat cercetări privind identitatea celor zece vase de transport scufundate în timpul blocadei golfului Narragansett, verificând inclusiv dacă "Lord Sandwich", scufundată acolo, este vechiul vas "Endeavour." Dovezile colectate de la Public Records Office din Londra au confirmat că
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
, la 3 și 4 mai 1942, a făcut parte din Operațiunea "Mo", strategia Imperiulul Japonez din Pacificul de Sud și Sud-Vest în 1942. Planul cerea ca Marina Imperială Japoneză să captureze Tulagi și insulele dimprejurul ei aflate în protectoratul Solomon. Scopul ocupației Insulei Tulagi de către japonezi trebuia să acopere flancul, să ofere susținere de recunoaștere pentru forțele japoneze care înaintau către Port Moresby în Noua Guinee, să
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
pentru a-și apăra întinsul imperiu. La scurt timp după aceea, și alte țări, inclusiv Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă s-au alăturat Statelor Unite ca aliați în războiul contra Japoniei. După cum arată „Ordinul Secret Numărul Unu” al Flotei Combinate a Marinei Japoneze, datat 1 noiembrie 1941, obiectivul campaniilor inițiale ale Japoniei în războiul ce urma erau: „(îndepărtarea) forței britanice și americane din Indiile Olandeze și din Filipine, înființarea unei politici de autonomie și independență economică.” Pentru susținerea acestor obiective, în primele
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
aprovizionare dintre Australia și Statele Unite, cu scopul de a reduce sau de a elimina Australia ca amenințare pentru pozițiile japoneze din Pacificul de Sud. Armata Imperială Japoneză a susținut ideea de a cuceri Port Moresby iar în aprilie 1942, împreună cu Marina Japoneză, a dezvoltat un plan de atac intitulat „Operațiunea Mo”. Planul includea cucerirea micii insule Tulagi, din sudul arhipelagului Solomon, unde urma să fie înființată o bază de hidroavioane în scopul unor potențiale operațiuni aeriene împotriva teritoriilor și forțelor aliaților
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
hidroavioane în scopul unor potențiale operațiuni aeriene împotriva teritoriilor și forțelor aliaților din Pacificul de Sud. Deși amiralul japonez Isoroku Yamamoto, comandantul Flotei Combinate, plănuia și el în același timp o operațiune prin care spera să atragă Flota Pacificului a Marinei americane într-o ambuscadă decisivă în Pacificul central, el a detașat unele din vasele mai mari pentru a susține operațiunea "Mo" și l-a pus pe Inoue în fruntea părții navale a operațiunii. O forță mare, constând din două portavioane
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
a raporta orice mișcare a inamicului sau orice activitate suspectă pe care ar fi observat-o în apropierea posturilor lor. Crezând că ar putea preveni executarea lor pentru spionaj, toți acești paznici erau înrolați ca ofițeri navali în rezervă ai Marinei Australiene, și se aflau sub comanda locotenent-comandorului Eric Feldt, aflat la Townsville, Australia. De-a lungul lunii aprilie, japonezii au efecctuat raiduri „sporadice” de bombardament asupra insulei Tulagi cu avioane de la Rabaul, bombardamente ce au produs pagube cel multminore. Paznicii
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
de district Martin Clemens la Aola pe Guadalcanal și și-a continuat drumul în noaptea următoare. Debarcările japoneze au fost susținute de hidroavioanele din "Kamikawa Maru", cu baza la Thousand Ships Bay de pe Santa Isabel. Circa 400 de soldați ai marinei japoneze, în principal din Forța Specială Navală de Debarcare Kure 3, au debarcat de pe transportor pe barje și a început imediat construcția de clădiri pe Tulagi și la Gavutu-Tanambogo. Avioanele de pe "Shōhō" au acoperit debarcarea până la începutul după-amiezei, când forța
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Moresby. La 10 mai, în timp ce participa la prima tentativă japoneză de cucerire a insulelor Banaba și Nauru, intitulată Operațiunea "RY", "Okinoshima" a fost scufundată de submarinul USS " S-42" în largul insulei New Ireland (). În total, 87 de soldați ai marinei japoneze au murit în atacurile aeriene de la 4 mai asupra insulei Tulagi, și 36 dintre soldații care debarcau au fost grav răniți. Echipajul de pe avionul de pe "Yorktown" pierdut au ajuns pe Guadalcanal după ce au plutut trei zile în derivă pe
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
suprafață din cauza pierderilor de avioane, japonezii au renunțat la atacul plănuit contra Port Moresby cu intenția de a mai încerca altădată. Următoarea tentativă maritimă japoneză de a cuceri Port Moresby nu a mai avut însă loc, în principal din cauza înfrângerii marinei în bătălia de la Midway din iunie. În schimb, japonezii au hotărât să cucerească Port Moresby într-un atac terestru nereușit de-a lungul drumului Kokoda. Necucerirea Portului Moresby în mai 1942 avea să aibă consecințe semnificative și profunde, dintre care
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
a efectuat operațiuni de recunoaștere și patrulare aeriană în zona înconjurătoare începând cu 6 mai. La 27 mai, japonezii au inspectat zona Lunga Point de pe Guadalcanal ca posibilă poziție pentru construirea unui mare aerodrom. La 13 iunie, Statul Major al Marinei a aprobat construcția unui aerodrom în acel loc, iar la 19 iunie, amiralul Inoue a inspectat zona înaintea demarării lucrărilor. A doua zi, soldații japonezi au început să defrișeze zona, iar la 6 iulie, un convoi de 12 nave a
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
guvernelor din Iran și din Siria. Totuși, cotidianul "The New York Times", fundația "The Jamestown Foundation" și reacția inițială a guvernului israelian au pus la îndoială acuratețea acestui raport. În timpul campaniei, Forțele Aeriene Israeliene au desfășurat peste 12.000 de misiuni de luptă, Marina Israeliană a lansat 2.500 de proiectile, iar Armata Israeliană a lansat peste 100.000 de proiectile. O mare parte din infrastructura civilă libaneză a fost distrusă, inclusiv 640 km de șosea, 73 de poduri și 31 de ținte ca
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
să atace direct SUA, dar a profitat de faptul că americanii au fost ocupați cu războiul dintre Nord și Sud. După ce a auzit că spaniolii și britanicii s-au retras de la Veracruz, Napoleon a hotărât nu doar că va trimite marina franceză la atac, ci că va căuta și pe cineva pe care să-l pună împărat în Mexic, după care va folosi Mexicul ca bază de asistență pentru confederați. Concluziile dr. Miles sunt că „"împăratul Franței a ordonat generalilor să
Cinco de Mayo () [Corola-website/Science/321739_a_323068]
-
a-și apăra imperiul îndepărtat. În același timp cu Pearl Harbor, japonezii au atacat și Malaya, provocând Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă să se alăture Statelor Unite în războiul împotriva Japoniei. Potrivit „Ordinului secret numărul 1” datat 1 noiembrie 1941, al Marinei Imperiale Japoneze, scopul campaniilor inițiale ale Japoniei a fost să „elimine forțele britanice și americane din Indiile Olandeze de Est și din Filipine și să stabilească o politică de autonomie și de independență economică.” Pentru atingerea acestor scopuri, în primele
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului. Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea susținând că nu are forța necesară și nici capacitatea navală corespunzătoare
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Guinee care ar fi pus nordul Australiei în zona de acțiune a avioanelor japoneze cu baza la sol. Inoue a crezut că, prin ocuparea acestor teritorii, baza militară a Japoniei din , Insula Noua Britanie, va fi mai bine apărată. Comandamentul marinei și armata imperială japoneză au acceptat propunerea lui Inoue și au încurajat operațiuni viitoare care să folosească aceste locuri ca baze suport pentru a-și apropria Noua Caledonie, Fiji și Samoa, întrerupând astfel rutele de aprovizionare și căile de comunicații dintre
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Insulei Tulagi pe 2-3 mai, unde navele aveau să înființeze o bază militară pe apă pentru potențialele atacuri aeriene care vor lovi teritoriile și armatele aliate și pentru a asigura o bază pentru avioanele de recunoaștere. După realizarea planului "MO", marina a intenționat să înceapă operațiunea "RY" folosind aceleași nave, în vederea ocupării Insulelor Nauru și Insulei Banaba pe 15 mai, pentru a avea acces la depozitele de fosfat. Operațiuni viitoare împotriva Insulelor Fiji, Samoa și Noua Caledonie, denumite operațiunea "FS", erau plănuite
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a asigura apărarea aeriană a forțelor implicate în operațiunea "MO". Inoue era îngrijorat mai ales din cauza bombardierelor aliate staționate la bazele aeriene din Townsville și din Australia, care se aflau în afara razei de acțiune a propriilor bombardiere găzduite la și . Marina Statelor Unite, condusă de "Communication Security Section" (Divizia de Securitate a Comunicațiilor) din cadrul "Office of Naval Communications" (Biroul de Comunicații Navale), a avut un oarecare succes în ceea ce privește spargerea codurilor și cifrurilor folosite de japonezi. Până în martie 1942, Statele Unite au fost capabile
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Divizia de Securitate a Comunicațiilor) din cadrul "Office of Naval Communications" (Biroul de Comunicații Navale), a avut un oarecare succes în ceea ce privește spargerea codurilor și cifrurilor folosite de japonezi. Până în martie 1942, Statele Unite au fost capabile să descifreze până la 15% din codul Marinei Imperiale Japoneze "Ro" sau "Cartea de coduri navale D" (numit codul JN-25B de americani) care a fost utilizat în aproximativ jumătate din comunicațiile efectuate de Marina Imperială Japoneză. Până la sfârșitul lunii aprilie, americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
japonezi. Până în martie 1942, Statele Unite au fost capabile să descifreze până la 15% din codul Marinei Imperiale Japoneze "Ro" sau "Cartea de coduri navale D" (numit codul JN-25B de americani) care a fost utilizat în aproximativ jumătate din comunicațiile efectuate de Marina Imperială Japoneză. Până la sfârșitul lunii aprilie, americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise în codul "Ro". În martie 1942, Statele Unite au observat prima mențiune referitoare la operațiunea "MO" în mesajele interceptate. Pe 5 aprilie, americanii au interceptat un mesaj
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Japoneză. Până la sfârșitul lunii aprilie, americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise în codul "Ro". În martie 1942, Statele Unite au observat prima mențiune referitoare la operațiunea "MO" în mesajele interceptate. Pe 5 aprilie, americanii au interceptat un mesaj al Marinei Imperiale Japoneze care ordona unui portavion și altor nave mari de război să acționeze în zona de operațiuni a comandantului Inoue. Pe 13 aprilie, britanicii au descifrat un alt mesaj care îl informa pe Inoue că "Divizia a cincea portavioane
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
descifrat un alt mesaj care îl informa pe Inoue că "Divizia a cincea portavioane", care consta din portavioanele "Shōkaku" and "Zuikaku", se afla în marș pentru a intra sub comanda sa, plecând din Formosa și trecând pe la principala bază a Marinei Imperiale Japoneze, situată pe insulele Chuuk. Britanicii au transmis mesajul americanilor, împreună cu concluzia că Port Moresby este probabil o țintă a operațiunii "MO". Amiralul Chester W. Nimitz, noul comandant al forțelor aliate din Pacific, și ofițerii săi au discutat mesajul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]