10,807 matches
-
chiar dacă sistemul este corectat pentru aberația de sfericitate. Este necesar ca mărirea liniară să rămână constantă pentru orice punct al obiectului plan perpendicular pe axă și pentru orice înclinare a fasciculului care formează imaginea. Condiția de aplanetism poate fi exprimată matematic prin condiția Abbe a sinusurilor.
Aplanetism () [Corola-website/Science/331616_a_332945]
-
murit. Verbiest a luat primul său post în Shanxi, ceea ce duce misiunea până în 1660, când a fost chemat pentru a ajuta - și mai târziu, înlocuiți - Tatăl Johann Adam Schall von Bell, directorul iezuit de la Beijing Observatorul și șef al Consiliului matematică, în lucrarea sa în astronomie. Din nefericire pentru ei, situația politică sa mutat în mod dramatic în 1661, la moartea tânărălui Împărat Shunzhi, în vârstă de 23 de ani. Fiul și succesorul său, Xuanye (Împăratul Kangxi), avea vârta de numai
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
precursor al analizei combinatorice, apărută mai târziu în Germania. În ceea ce privește disputa asupra paternității calculului diferențial, l-a considerat pe Leibniz ca plagiator al calculului fluxiunilor, care ar fi fost inventat de Newton. Operele sale sunt în special din domeniul astronomiei matematice. A lăsat un număr mare de opere nepublicate, care au fost preluate de Le Sage.
Nicolas Fatio de Duillier () [Corola-website/Science/331846_a_333175]
-
în ciuda explicației oferită de aceasta. După apariția problemei în revista "Parade", aproximativ 10.000 de cititori, dintre care aproape 1000 cu doctorat PhD, au scris revistei, majoritatea susținând că vos Savant se înșală. Chiar și cu explicații, simulări și demonstrații matematice formale, mulți oameni tot nu acceptă că schimbarea opțiunii este cea mai bună soluție. Paul Erdős, unul dintre cei mai prolifici matematicieni din istorie, a rămas neconvins până i-a fost arătată o simulare computerizată confirmând rezultatul prezis. Problema este
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
o simulare computerizată confirmând rezultatul prezis. Problema este un paradox de tipul "veridic", deoarece răspunsul corect (acela că ar trebui să schimbi opțiunea inițială) este atât de contraintuitiv încât poate părea absurd, dar cu toate acestea este demonstrabil adevărat. este, matematic vorbind, echivalentă cu mai vechea problemă a celor trei prizonieri, descrisă în rubrica „Mathematical Games” („Jocuri matematice”), întreținută de Martin Gardner, din revista Scientific American din 1959 și cu "problema celor trei scoici", descrisă în cartea lui Gardner - „Aha! Gotcha
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
că ar trebui să schimbi opțiunea inițială) este atât de contraintuitiv încât poate părea absurd, dar cu toate acestea este demonstrabil adevărat. este, matematic vorbind, echivalentă cu mai vechea problemă a celor trei prizonieri, descrisă în rubrica „Mathematical Games” („Jocuri matematice”), întreținută de Martin Gardner, din revista Scientific American din 1959 și cu "problema celor trei scoici", descrisă în cartea lui Gardner - „Aha! Gotcha” („Aha! Te-am prins”), dar și cu mult mai vechiul paradox al cutiei lui Bertrand. Pentru a
Problema lui Monty Hall () [Corola-website/Science/335605_a_336934]
-
și Peirce au întreprins dezvoltări ale teoriei kantiene. Tabelul categoriilor este derivat din modelul tabelului judecăților, și este influențat de cele zece clase „care ar acoperi toate modurile de a fi” dezvoltate de Aristotel. Secțiunile cantitate și calitate sunt categorii matematice și relevă de spațiu, iar secțiunile relație și modalitate sunt categorii dinamice și relevă de timp. De când au devenit general valabile pentru orice obiect, acestea sunt asociate doar cu limbajul uman. Când realizează o afirmație verbală referitoare la ceva, emițătorul
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
menționate de filozoful german în "Critica rațiunii pure", matematica și partea pură a științelor naturii (mai precis fizica) nu puteau să ofere cunoaștere în sensul deplin al cuvântului. Ele erau pur și simplu condiții de posibilitate ale acestei cunoașteri. Judecățile matematice sunt considerate a priori, noi primim cunoaștere numai în ceea ce privește forma lor. Odată cu adăugarea intuițiilor empirice la conceptele pure ale intelectului, se naște acea cunoaștere numită experiență. Aceasta din urmă se naște din reunirea a ceea ce ne oferă sensibilitatea și intelectul
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
dihotomia fenomen/condiție-de-apariție. Nu mai există nicio esență în spatele fenomenului. El devine un fapt brut, iar acum este necesară examinarea condițiilor de posibilitate a apariției acestuia. Kant va proceda astfel în „estetica transcendentală”, unde examinează condițiile necesare pentru o cunoaștere matematică sintetică a priori. Dar el reprezenta doar o tranziție, deci încă păstrează distincția fenomen/noumen, cel din urmă fiind declarat incognoscibil și ignorat. Michel Foucault îi va da un sens istoric prin intermediul conceptului de episteme.
Condiție de posibilitate () [Corola-website/Science/332746_a_334075]
-
pentru a respinge teoria lui Fresnel și verificarea experimentală realizată de Arago abia au fost menționate în treacăt în raportul Academiei publicat la sfîrșitul concursului, raport care s-a concentrat mai mult pe calitatea experimentelor lui Fresnel și pe eleganța matematică a teoriei sale. De altfel teoria corpusculară avea să aibă încă multă vreme susținători. Teoria lui Fresnel și experimentul propus de Poisson nu au avut un rol atît de decisiv pe cît poate părea. La începutul secolului al XX-lea
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
sau mai multe constante fizice universale. Într-un sistem de unități naturale, constantele selectate în acest scop sunt normate la unitate, adică au valoarea 1. Utilizarea unor unități naturale este avantajoasă în probleme care comportă calcule laborioase ale unor expresii matematice complicate. Ele prezintă dezavantajul că în expresiile calculate dimensiunile fizice nu sunt evidente, întrucât simbolurile mărimilor respective sunt înlocuite prin valoarea numerică 1. În teoria cuantică relativistă se utilizează sistemul de unități naturale bazat pe constanta Planck redusă (ħ = 1
Unități naturale () [Corola-website/Science/333678_a_335007]
-
Constantinescu, carte tradusă în limba română de Dionisie Germani și publicată în România în 1922. Ulterior au fost dezvoltate capitole derivate, privind "electrosonicitatea", "câmpurile sonore" și "termosonicitatea". Teoria a deschis calea aplicațiilor privind și a enunțat pentru prima oară teoria matematică a fluidelor compresibile. Legile descoperite de Constantinescu și folosite în sonicitate sunt aceleași cu cele folosite în electricitate. Sonicitatea este o ramură a fizicii și a tehnicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în masa lichidelor sau a solidelor
Teoria sonicității () [Corola-website/Science/333765_a_335094]
-
anii 1969-1970 profesor oaspete. Ferenc Radó s-a făcut cunoscut mai ales prin cercetările sale în domeniul geometriei, al ecuațiilor funcționale, al izometriilor în spații metrice,al ansamblurilor convexe, geometriilor supraanulare, al analizei numerice și grafice, de asemenea în programarea matematică și aplicațiile ei economice. Radó a publicat articole în presa științifică locală și din străinătate. Primul său articol științific „Remarci asupra unui sistem linear infinit” a fost publicat în românește în anul 1953. În 1955 Radó a predat un curs
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
acestea până la Pământ. Eratostene din Cyrene (circa 276 î.Hr. - circa 195 î.Hr.) a fost un matematician, poet, atlet, geograf și astronom grec, care a aparținut școlii din Alexandria. A fost membru al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. A fost cel care a introdus noțiunea de oblicitate a axei de rotație a Pământului. El a subscris la ideea unui Pământ cu precesiune dar nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică a lui Heraclides. Eratostene a determinat pentru prima oară
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
geografiei, iar celelalte 15 volume conțin numeroase informații regionale și generale despre lumea cunoscută în timpul lui. Heron din Alexandria (circa 10 - 70 d.Hr.) a fost un matematician, enciclopedist și inginer grec. A adus contribuții în geometrie, astronomie, fizică, tehnică, matematică. A stabilit formula pentru aria rombului (ca semiprodusul diagonalelor); este cunoscut pentru formula suprațetelor a lui Heron (pentru triunghiuri). Scrierile sale, cunoscute ca "„Metrice”" (Geometrie) reprezinta o culegere de formule ale matematicii practice. În jurul anului 62, în cartea sa "„Dioptra
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
despre cosmologie descrie cosmosul ca un vast ocean în formă de disc, (de amploarea unui sistem planetar mic), delimitat de munți, în care continentele sunt ca niște mici insule. Matematicianul indian Aryabhata (476 - 550) a fost un pionier al astronomiei matematice. În lucrarea sa "„Ăryabhațīya”", printre altele, el descrie pământul ca fiind o sferă care se rotește în jurul axei sale. "„Ăryabhațīya”" este împărțită în patru secțiuni: "Gitika", "Ganitha" (matematică), "Kalakriya" (luarea în considerare a timpului) și "Gola" (sfera cerească). Descoperirea că
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
Măsurătorile lor se bazau doar pe urmărirea cu ochii, pe calculele de triangulație și pe măsurarea umbrelor. Prin repetarea calculelor, prin „statistică”, prin transmiterea regulată a rezultatelor, mayașii corectau datele empirice scoase dintr-o geometrie a spațiului destul de sumară. Sistemul matematic al mayașilor se baza pe numărul "20" și folosea trei simboluri: o bară pentru cinci, un punct pentru unu și un cerc pentru zero. Calea Lactee era venerată de maiași, care o numeau Copacul Lumii, copac ce era reprezentat de un
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
(în catalana) sau José Comas y Solá (în spaniolă) (Barcelona, 19 decembrie 1868 - 2 decembrie 1937) a fost un astronom spaniol catalan. Laureat al Universității din Barcelona în științe fizice și matematice, și-a început cariera la "Observatorul Catalan" de la Șanț Feliu de Guíxols, unde a lucrat din 1897 până în 1899. Din 1902 până în 1904 a condus lucrările de construcție ale Observatorului Fabra, pe muntele Tibidabo la Barcelona, devenind primul director al
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
(n. 31 iulie 1843 Freiberg, Saxonia - d. 15 iunie 1917, Potsdam) a fost un geodez german cu importante lucrări despre teoria erorilor. Este considerat fondatorul teoriilor matematice și fizice ale geodeziei moderne. A studiat la Universitatea Tehnică din Dresda între anii 1859 și 1863 și a luat doctoratul în 1867 la Leipzig. În 1870 a intrat la Universitatea Tehnică din Aachen, mai întâi ca instructor și apoi
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
de Științe din Berlin (Academia Prusacă de Științe) din 1900 și membru al Academiei de Științe din Torino din 1903. Una dintre principalele contribuții ale lui Helmert este legată de studiul geodeziei teoretice pentru care a publicat două lucrări: „Teorii matematice și fizice de Geodezie Superioară”, volumele 1 și 2, publicate în 1880 și 1884. Un alt studiu important a fost cel despre metoda celor mai mici pătrate pentru ajustarea curbelor publicate în două ediții, în 1872 și în 1907. Altă
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă. A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector la geometria algebrică din Institutul de Matematică al Academiei. A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată pentru prima oară de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat devierea acului magnetic în apropierea unui conductor parcurs de curent electric. Fenomenul de inducție electromagnetică este descris matematic de legea inducției electromagnetice, formulată de Michael Faraday în 1831. Acesta a efectuat un experiment (numit ulterior "experimentul lui Faraday") utilizând un dispozitiv format dintr-un inel de fier pe care sunt înfășurate două bobine. Una dintre înfășurători este conectată
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
1936 și reînființata în 1951. Sediul organizației a fost stabilit în 2010 la Berlin în incinta „Institutului Weierstraß pentru Analiză Aplicată și Stocastica”. Până în acel moment, sediul se mută din țară în țară, după proveniență secretarului general. Lista președinților Uniunii Matematice Internaționale din 1952 până în prezent: 1952-1954: Marshall Harvey Stone (vice: Émile Borel, Erich Kamke) 1955-1958: Heinz Hopf (vice: Arnaud Denjoy, W. V. D. Hodge) 1959-1962: Rolf Nevanlinna (vice: Pavel Alexandrov, Marston Morse) 1963-1966: Georges de Rham (vice: Henri Cartan, Kazimierz
Uniunea Matematică Internațională () [Corola-website/Science/334600_a_335929]
-
a definit avantajul mecanic al planului înclinat și l-a inclus în categoria mașinilor simple. Teoria dinamicii mașinilor simple a fost elaborată de savantul italian Galileo Galilei în 1600 în "Le Meccaniche" ("Mecanica"), în care a arătat și subliniat similaritățile matematice ale mașinilor. El a fost primul care a înțeles că mașinile simple nu creează energia, ci doar o transformă. Legile clasice ale frecării în mașini au fost descoperite de Leonardo da Vinci (1452-1519), dar au rămas în notițele sale, nepublicate
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
Leonardo da Vinci (1452-1519), dar au rămas în notițele sale, nepublicate. Ele au fost redescoperite de Guillaume Amontons (1699) și au fost dezvoltate de Charles-Augustin de Coulomb (1785). Deși fiecare mașină lucrează mecanic în mod diferit, din punct de vedere matematic sunt similare. În toate mașinile forța activă formula 1 este aplicată într-un punct și efectuează lucru mecanic deplasând sarcina (forța rezistentă) formula 2 în alt punct. deși unele mașini doar schimbă direcția forței, ca scripetele fix, cele mai multe mașini amplifică forța cu
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]