KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...428 429 430 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

mea n-o deranjează deloc. Ba dimpotrivă: observ că pe buze și-n ochi îi înflorește un zîmbet. Scuză-mă că nu te-am întrebat: fumezi? zice, arătînd spre țigara din mîna sa. Nu, mulțumesc! De ce-mi mulțumești?! se miră. Doar nu te-am servit cu o țigară... Ei da! îmi zic eu. Doamna începe să se repete, dar pe un plan superior, de la înălțimea căruia să-mi poată da brînci mai bine. V-am mulțumit, strîng eu din umeri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spună, de cîte ori rostești tu cuvîntul "doamnă", mă cuprinde același fior pe care îl încerc atunci cînd mi se oferă o floare. Și dumneavoastră ați rostit, acum, numele meu cu o inflexiune a vocii cu totul deosebită... Zău?! se miră ea. Uite, vezi, nici nu mi-am dat seama... Crezi, schimbă ea tonul, crezi cu adevărat că noțiunea de om nu poate exista în afara celor două coordonate: dragoste și artă? Parcă așa afirma un erou de-al tău într-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îmi spune doamna Teona fără să mă slăbească din priviri, există și-n alt loc... Da, dar acolo există și-un pericol... În seara aceasta, în nici un caz. Să iau asta drept o invitație? o întreb. S-o iei? se miră doamna Teona. Este o invitație, Mihai. Și dacă vă invit eu? Nu ai tablou cu flori de magnolie, surîde doamna Teona. L-aș putea lua pe acesta să-l duc acasă... Nu, Mihai. Un drum al meu în Cartierul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-ar dracu'! înjur, dînd cu piciorul în urma unui șobolan care mi-a trecut printre picioare. Don Șef, schimb eu vorba, am terminat toată treaba pe azi. Vreau să plec în oraș, să-mi fac formele pentru garsonieră. Abia acum?! se miră șeful. Eu credeam c-ați primit-o de mult și tocmai mă întrebam cum de nu i-ați făcut inaugurarea, rîde el. I-o fac, Don Șef, se poate!? Bine, mergeți. Cînd vă mutați, dacă e cazul, vă pot ajuta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pentru o clipă, am din nou senzația aceea de prăbușire pe care am avut-o în biroul de la I.L.L., cînd mi s-a spus că nu-s pe nici un tabel. Te pomenești că nu știi despre cine e vorba, se miră Brîndușa, arătînd cu degetul spre mine. O colegă de-a mea, îi spune președintei, a venit după două tone de filamente, iar domnul, înainte de a-i da materialul de care avea nevoie urgentă! -, i-a pus condiții. Nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dărîmi clădirea! țipă la mine Liliana. S-au încărcat filamentele? o întreb. Cred că da; acum cîteva minute mașina era pe rampă, la depozitul zece. Iau telefonul și formez numărul depozitului, așteptînd să răspundă cineva. Ce vrei să faci? se miră Liliana. Mașina va pleca așa cum a venit: goală! Alo, spun celui care-mi răspunde, sînt Vlădeanu, de la instalația de filamente. Vreau să știu dacă mașina care a încărcat cele două tone mai este pe rampă. A plecat spre poarta numărul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
te-ai mutat? Parcă erai și tu propus. S-au ivit încurcături, de-asta mă duc la Consiliu... Ascultă, îi spun oprindu-l, am fost pe la I.L.L. Ai frînt o inimă pe acolo... O fată.. O cheamă Dorina... Mda?! se miră Dinu. Dacă o mai vezi, spune-i că-s inginer, nu doctor, să repar inimile. Și nici "binefăcător" ca tine, ori ca Vlad, să consolez inimi suferinde. Are un zîmbet rece, care-i luminează o clipă fața gravă; acea față

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
am întîlnit cu un muncitor de la arzătoarele de gaz metan. Am vrut să-i urez an nou fericit, dar el m-a întîmpinat cu răceală: Nu credeam că și dumneavoastră, tovarășe inginer... Ce vrei să spui, nea Mircea?! m-am mirat eu. Dacă voiați un coniac, vi-l dădeam eu, că, zău!, mi-ar plăcea să stăm la un pahar, dar să beți din prima lui Năstase... Ce Năstase, omule, ce primă? Las' că știți dumneavoastră, că doar și dumneavoastră ați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dacă eram în locul dumneavoastră, refuzam să beau! Da-da, refuzam! Mi-am dat cuvîntul că nu știu. Nea Mircea s-a uitat lung la mine, semn că nu crede, ceea ce m-a făcut să-mi dau cuvîntul din nou. Mă mir că nu știți, a făcut el un gest larg cu brațele. În decembrie, cînd s-au dat niște prime, Năstase a fost chemat și i s-a spus că a fost trecut la primă, dar de fapt banii sînt pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să mă credeți!, în momentul de față, eu sînt mai furios decît dumneavoastră. După ce-ați ieșit din birou data trecută, cînd ați venit împreună cu Fărcășanu, am aflat o chestie care m-a pus cu botul pe labe... Ce?! mă mir eu. Dacă o aflam mai devreme, vă dau cuvîntul meu că mergeam să o spun prim-secretarului! Ce anume ați aflat? îl întreb, dîndu-mi seama că tonul lui grav nu poate prevesti un lucru oarecare. Tabelul cu numele dumneavoastră, îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fie acoperiți. Pariez că tabelul cu numele dumneavoastră va fi înregistrat la noi cu data de mîine. Dar prea tîrziu! Ultimele garsoniere libere vor fi repartizate astăzi, iar blocul următor va fi dat în folosință abia prin octombrie-noiembrie... De ce?! mă mir prostește. Răspunsul la întrebarea asta, mă depășește. Părerea mea, de-aceea am și ținut să vă vorbesc, este să nu dezarmați. Nu vă mai pierdeți timpul mergînd pe ici-colo, la funcționari mărunți, ca alde mine. Duceți-vă direct la tovarășul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ce-a vrut cetățeanul furios, m-am întrebat cum de n-a făcut directorul infarct. Dar mai tîrziu, cînd directorul fire liniștită în aparență, dincolo de care se ascundea o puternică ardere interioară a fost internat pentru infarct, nu m-am mirat deloc de ce l-a făcut.) Ce-o fi discutat a doua zi directorul cu tovarășul Amariei nu știu; piesa, însă, a fost jucată în continuare fără să fie modificată. V-ar fi primit, tovarășe Vlădeanu, continuă să se precipite secretara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
care stă aplecat asupra telefonului: Hai, termină convorbirile, că vine directorul și ne afurisește dacă află că ne-am transformat în telefon public. Salut, dom' Vlădeanu! zice secretarul literar, intrînd în urma mea în birou. Ai adus textul? Ce text?! mă mir eu. Cum ce text! N-am discutat subiectul acela și-ai zis că-l scrii?! Că vorba aia, mormăie Lazăr, dacă e să montăm o piesă proastă, măcar să fie de-aici, din urbea noastră, să ne scuzăm că am dorit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
se supere pe noi, teatrul din localitate, singurul teatru care nu ne-am temut de faliment și l-am jucat... Mă uit lung la el și clatin din cap a lehamite. Ce te uiți așa, bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr. Uite ici piesă de teatru, îmi arată el un dosar. Trebuie să-i răspund autorului că ne pare rău, dar... Cum, n-ai răspuns încă?! intervine secretarul literar ca ars. Cînd?! se miră amicul meu, referentul. Săptămînă trecută am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
așa, bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr. Uite ici piesă de teatru, îmi arată el un dosar. Trebuie să-i răspund autorului că ne pare rău, dar... Cum, n-ai răspuns încă?! intervine secretarul literar ca ars. Cînd?! se miră amicul meu, referentul. Săptămînă trecută am fost după afișe, săptămîna asta am făcut montajul acela de versuri, săptămînă viitoare pregătesc darea de seamă... N-am nici un chef să-i mai ascult, așa că deschid ușa încet și mă strecor afară. Dom

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în stînga mea. Mă întorc: pe treptele cofetăriei de lîngă hotel stă Cristina, fosta colegă a Brîndușei ghinionul meu de azi! Dacă n-ar fi fost ea, Brîndușa n-ar fi avut motiv de scandal, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ea. Dă-i telefon, Cristina! o îndemn eu, scoțînd din buzunar o monedă de 25 de bani, arătîndu-i-o. Madam Brîndușa are nevoie de-o declarație din partea ta că am fost obraznic, să mă poată bubui. Îi stau în gît. Mă mir că tu, Mihai, pufnește într-un surîs scurt Cristina, vorbești așa de urît despre Brîndușa, care n-a avut decît cuvinte de laudă despre tine... De la ea am aflat că te ocupi, în timpul liber, de literatură și, sinceră să fiu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă iertați, doamnă! Îmi pare rău! spun cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu cred că vedeai în mine o doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o explicație, să pot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
accident la instalația de care te ocupi. Lucrez și eu în industrie, știu care-s legile... Acum, zic eu, potrivindu-mi fularul la gît, nu mă mai ocup de instalația aceea. Am alta, care e în construcție... Și-atunci?! se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu mă mai ocup de instalația aceea. Am alta, care e în construcție... Și-atunci?! se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de cînd sînt împreună cu Livia? ce întrebare! Stau împreună cu ea pentru că mi-e dragă, pentru că ne înțelegem, văd în ea pe viitoarea mea soție, nicidecum o coautoare la ceea ce voi mai scrie. Întrebarea mi se pare absurdă, răspund. Absurdă?! se miră Cristina. Dacă e absurdă, de ce ai tresărit așa?!... Mă măsoară îndelung cu privirea o privire senină, clară, fără urmă de ironie, fără acea persiflare pe care am descoperit-o în atîtea alte priviri cînd a venit vorba de literatură. Chiar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors o lebădă; / S-a-ntors

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
finală de filtrare a gazelor. Au explodat turnurile de purificare. Dumnezeule! Cîți morți? Nici unul, din fericire. Pe-acolo, prin jurul turnurilor, e pustiu de obicei... De ce-au explodat turnurile, care-s noi, și nu au explodat tancurile de compresie?! mă mir eu, înfiorîndu-mă totodată, amintindu-mi că dimineață am trecut pe lîngă turnurile de purificare. Tocmai! spune Don Șef. Turnurile trebuiau să fie noi, dar la revizia din toamnă nu au mai fost înlocuite, ci doar vopsite. Din două motive: economie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
chem eu; niciodată nu o simt izbucnind din mine înainte ca voința mea s-o cheme. Tovarășul inginer Marinescu, începe Brîndușa, uitîndu-se la prim-secretar, ne-a spus că totul este gata... De unde naiba știe el că-i gata?! mă mir eu. Tipul ăsta se dă mare pe pielea mea." Întorc privirea spre Brîndușa, ordonîndu-mi în gînd că trebuie să fiu calm, să nu uit nici o clipă că sînt în miezul unei întrebări ce depășește interesul meu ori al inginerei-șefe. Da

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de pe acum că, atunci cînd nu vom mai fi șef și subaltern, vei ști să fii bărbat, înfruntîndu-mă... Poate că nici n-o să-ți pese, ori poate că vei spune secretarei să nu mă primească. Sau, de ce nu?!, vei fi mirat: Cum, pleci?! Cînd noi te iubim, ești scriitorul nostru..." La separator, încep eu brusc, în tăcerea generală, s-a făcut doar montajul interior. Mai sînt de făcut legăturile electrice cu dispecerul central de la Secția utilități și de executat montajul exterior

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]