11,656 matches
-
de tipul un împărat, au o funcție simbolică în dimensiunea semantică a basmului, ducând personajul în sfera definirii generale, nu prin individualitatea umane, ci prin ipostaza socială. În contingent, actanții se înscriu în multitudinea de clase umane (împărați, feciori, fete, neveste), în timp ce pătrunderea sau aparteneța la sacru aduce o titulatură singularizantă. Formarea cuvintelor prin derivare dezvăluie o creativitate cu rezultate directe în plan poetic. Prefixarea augmentativă, foarte frecventă în descântece, face din po- un echivalent popular al obișnuitului răs-: „Un om
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu Sofroni Iftime la Vasile Chetreanu, ca să-i dea vreo două poame. Și el s-a dus. Și i-a spus lui Vasile Chetreanu: "m-a trimis tata să-mi dați vreo două poame". Și Vasile Chetreanu a strigat către nevasta lui: "Catrină adă aclijda". Și când a auzit așa băetul a fugit acasă, că a crezut că-l omoară. A doua zi s-a întâlnit V. Chetreanu cu Sofroni și i-a spus: "A venit băetul tău și a cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
m-a luat mama în brațe și pe mine la crâșmă. Și m-a pus pe pernile evreilor care erau crâșmari Naftulea Haimovici. Și a doua zi lipsește o pernă de la evrei. Cine a luat perna? Toți au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a găsit perna în pod și a adus și pe baba Donoaia care furase perna. Și a luat baba multe bice, de a trecut-o toate nevoile. Și cine o învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile a lui Nică Sofia și sora lui Toader Ghiorghițanu și fata lui popa Gostachi Ghiorghițanu, căci avea ciudă pe mama. Era o fimee borcănoasă 16 și foarte răutăcioasa, că am cunoscut-o și eu crescând mai mare. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un soldat care-i mâna. Căpitanul avea manta neagră și nasturi galbeni și o căciulă cu pană și plecată spre dreapta. Iar Doamna lui era îmbrăcată în negru. Și a început a întrebat: "asta cine-i?" Tata: "Asta-i Pachița nevastă-mea". "Aista cine-i?". Tata: "Aista-i Ghiorghi băetul meu". Tata a fost la războiul din 1877 1878 cu căpitanul Ionescu. Și au venit amândoi sănătoși din iadul războiului, din ploaia de gloanțe și ghiulele. Și a spus tatii: "măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
scris. Și când a venit el căpitanu, a ieșit înainte și i-a spus, iar el a mormăit tare și m-a strigat. Și mi-a spus: "Să știi caprar, că eu îs comandantul companiei a 7-a și nu nevasta mea". Și așa cu chiu cu vai a trecut și anul de armată acră și otrăvită. Și după ani și ani a eșit și Dl Neculcea cu gradul de mare general la pensie. Și făcea politică dizidentă liberală cu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mare de scânduri de brad ca să fac stupi. Cine era bădica Dumitru? Era fratele mamei mele. Un țăran și frumos și omănos și foarte deștept și înțelept. Și tare mult m-a mai ajutat cât a trăit. A avut o nevastă foarte frumoasă o chema Anica dar s-a îmbolnăvit de cap și a dus-o la spitalul Socola din Iași și acolo s-a stins din viață lelica Anica cea frumoasă, fata lui Grigore a Gogului din Baea și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și din Bogata. Și s-a făcut o horă mare tare de flăcăi și de fete care de care mai frumoși și mai tineri. Și m-am dus și eu la nuntă cu Bădica Dumitru, fratele mamei mele, și cu nevasta lui lelica Anica. Și din câte fete și femei erau din Baea și din Bogata, cea mai frumoasă era Saveta, fata dascălului C. Teodorescu din Bogata. Era înaltă, sveltă, cu un mintean cojocel alb ca zăpada, c-un bariz 35
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Bogata, unde era mama mea vânzătoare. Și și-a văzut nora, și așa noaptea cum era, tare i-a mai plăcut Eugenia mamei mele. A doua zi au venit la noi la școală cu câte o găină: lelița Anica nevasta lui bădica Toader fratele mamei mele și lelica Anica nevasta lui bădica Dumitru și mama mea. Și o săptămână am trăit fericiți fără griji și supărări. Dar duminică 21 Noiembrie 1910, am fost chemat de dascălul Gh.Gavrilescu care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
văzut nora, și așa noaptea cum era, tare i-a mai plăcut Eugenia mamei mele. A doua zi au venit la noi la școală cu câte o găină: lelița Anica nevasta lui bădica Toader fratele mamei mele și lelica Anica nevasta lui bădica Dumitru și mama mea. Și o săptămână am trăit fericiți fără griji și supărări. Dar duminică 21 Noiembrie 1910, am fost chemat de dascălul Gh.Gavrilescu care era casierul "Societății de Cumpătare ", care mi-a spus că tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să îmi fac ordine în gândire, după ce mă edificasem cine cu cine joacă și unde sunt fisurile relațiilor dintre participanții la festinul sosirii mele. Șeful misiunii era mare amator de lingușeală și nu prea admitea opinii diferite de ale lui, nevasta lui părea mai tăcută, dar fața ei exprima o doză de viclenie, iar zâmbetul împrumuta uneori grimasa rânjetului, economistul, cum îl gratula ambasadorul pe reprezentantul Ministerului Comerțului Exterior, era foarte reținut, își măsura cu grijă fiecare vorbă și se pronunța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o jumătate de carte, mai greu era când citeam o "partea a doua", că nu prea înțelegeam nimic, era un fel de postmodernism proletcultist. Făceam economii la un moment dat și-l rugam pe vânzător (era unul bigam, cu o nevastă legitimă și una țiitoare, trăind amândouă pașnic sub același acoperiș și în același pat cu stăpânul) să nu mai rupă cărțile, cumpărând cu gaz lampant și orez câte o carte întreagă, de Nina Cassian, de Victor Tulbure, dar și câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
turma coloneilor Ciurlău și Boțârlan. Eu provocasem escalada hărțuielilor, așa că nu aveam a mă plânge de arestul de la domiciliu și celelalte urmări. De fapt, nepenetrând în Partidul Hunic al Clasei Uvriere, nu creasem rivalitate mimetică la colegii din jur. Fără nevastă, fără copii, fără carnet roșu, nu mă puteau bănui că vreau funcții catedro-decanale și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este și va fi Domnișoara Poezia, soață legiuită mi-i însă Doamna Teoria, sub chipul ei ciudat de speculație cu mijloacele scrisului, fragmentat, eseului explodat, dialogului patafizic, notulei, hipertextului prefațial, notelor infrapaginale și finale. Uite, ultima-mi cucerire, de care nevastă-mea are o vagă știre: o ediție bilingvă din Pessoa O guardader de rebanhos. Citesc și cu glas tare din ea... în căutare de motouri pentru o viitoare carte, relativă la Temele deocheate ale timpului nostru. Să folosească la ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Păcatele pe care le fac sunt strigătoare la Cer.” Lot era om credincios și bun. Dumnezeu Îl iubea și de aceea a vrut să-l salveze. A zis să plece imediat dar să nu se uite Înapoi. Când plecau pe cale nevasta lui Lot s-a uitat Înapoi și s-a transformat În stâncă de sare. Lot și fetele lui au mers mai departe până la locul arătat de scăpare. Au rămas acolo un timp. Apoi fetele se gândeau cum vor avea urmaș
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
câțiva ani am stat, până ce-o făcut blocu’, însă, de ! Repartiții îți dădeau, îți dădea, tot proprietate personală, îți dădea, prin „Alexandru”, prin, însă nu puteai, din cauza transportului, cum era pe-atunci. Tramvaiele erau pline, mergeai pe scări, noi fiind, nevastă-mea lucra la „Țesătura”, eu la Nicolina, am căutat ceva, cât mai aproape să fie, să ajungi la serviciu, la timp... I. A.: - Când ați început să lucrați la Nicolina și câți ani ați lucrat în fabrică ? G. M.: - Păi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
care, s-a înființat secția Utilaj tehonologic, secția Autogredere, chiar vizavi, chiar față-n față cu Piața Nicolina. Acolo am lucrat tot ca lăcătuș, la Echipament hidraulic, până când, în ’99, în luna lui aprilie, mai, s-a dat prima ordonanță. Nevastă-mea fiind bolnavă... ș-acuma-i bolnavă, că are... că-i operată de cancer, în fine, și nu mai spun... că probleme multe. A trebuit să-mi iau ordonanță pentru... Și, mi-am luat orodonanță, am stat un an de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și acolo, ca fochist, într-adevăr, salariul era mai mic față de la Nicolina, dar, așa o fost să fie... Ș-am stat și eu, am lucrat la... „Mihail Sturdza” vreo șapte-opt ani, cam așa ceva, după aia starea de... sănătății lui nevastă-mea s-o agravat, o fost operată la cap, s-o ridicat tumora la cap, de la plămân și, fiind și eu bolnav, cu inima, având tensiune și asta, mi-am făcut dosar de pensionare, pe caz de boală. Nu mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
rețin și... cam asta-i: în momentul de față sunt pensionat pe caz de boală. S. P.: - Am înțeles... Ș. B.: - Și, dacă eu nu stau în Iași, domiciliez stabil în Iași, dar, mi-am făcut o casă, tot cu nevastă-mea, aer curat, mi-am făcut o casă-n Vișani, fiind aer curat, nu ?! Stăteam la etajul patru, nu suportă, adică, e foarte greu pentru ea, ca să se ridice și să coboare, au fost momente când stăteam... la cap, făcea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am lucrat la Autogredere, făceam autogredere pentru Irak, făceam autogredere pentru ruși, făceam autogredere pentru Ministerul Apărării Naționale, pentru drumuri și poduri. Autogredere. Ultima dată, la Autogredere am lucrat, de-acolo am luat prima ordonanță. C-o fost treaba cu nevastă-mea și n-am mai..., în fine..., da ! S. P.: - O altă întrebare ar fi următoarea: participați la concursuri, întreceri pe ramură, cum erau înainte de 1989, „Cântarea României” ? Ș. B.: - Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu. Atât muncă, acasă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pe... ăsta, Brehoiescu dă-l afară, că n-am nevoie de el !” Încă, ăsta, șeful de secție a zis: „- Băi, Fănică, mai stai, măi, doi ani, trei ani, patru ani !” „- Nu mai stau dom’ inginer, că eu am probleme cu nevasta, așa că nu pot să mai stau, nu mai...” S. P.: - Eu vă mulțumesc frumos. Ș. B.: - Și eu vă mulțumesc. Interviu realizat de Serinela Pintilie cu domnul Dan Gherghel, în data de 10. 07. 2013, la Liceul Tehnologic „Nicolina”, Iași
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Foarte legat. Suntem o familie în care există o armonie deosebită. Nu sunt certuri, nu sunt discuții inutile, suntem și la bine, și la rău alături, ne-ajutăm, ne întâlnim frecvent. Nu există sărbătoare a cuiva din frați, special frații nevestei, în care să nu petrecem, să ne simțim bine, să ne bucurăm de evenimentul că, încă, îi mai trăiesc părinții nevesti-mii și ne ducem acolo, și văd și eu casa, văd terenurile, mă bucur și îmi reîncarc bateriile. S. P.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
alta, bălăcindu-mă-n hainele mele fleașcă. O voce de negru cînta „Scoală-te, femeie, scoală, mișcă-ți curu’ ăla mare!” Voci traversau pereții. „Patruj’de ani! Mamă, nene, nu pot face patruj’de ani!” În noaptea aia, la doișpe, nevastă-mea mi-a plătit cauțiunea și m-a așteptat la ieșire cu niște pastile. Cu pastilele mi-am mai revenit puțin. A doua zi eram mai rău și n-am putut să mă dau jos din pat. Așa că am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pantofi cu talpă groasă, de crep, cămăși scumpe din păr de cămilă și o geacă de piele care se prindea-n față cu o curea. Se vedea cu ochiul liber că are pe el vreo sută de dolari În țoale. Nevastă-sa avea bani și Cash Îi cheltuia. CÎnd l-am cunoscut, banii se cam duseseră. Cash mi-a zis: - Femeile vin la mine. Mă lasă rece. Singura mea delectare adevărată e cîntatul la trompetă. Cash te tapa de marfă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Iași, cine să rămână, căci toată familia nu trebuia să părăsească populația Bucureștilor care nu se putea mișca. De cei mobilizați nu se discută, trebuiau să urmeze armata: Nicol, Vintilă, Dinu, Ion Pillat, Niculae Pillat, dr. Danielopolu, fiecare își lua nevasta, numai Vin tilă hotărî să lase pe Lia, doamna Stolojan fiind grav bolnavă și singură în București. Copilul, de 2 ani abia, nu se putea despărți de mamă, nici nu putea fi expus la o călătorie așa de aventuroasă. Dinu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]