13,698 matches
-
tine îmi pasă cel mai mult. Nu ți-am cumpărat eu un Prius numai ca să-ți demonstrez? Chicoteli de ușurare izbucniră la masă, iar Aidan îi zâmbi larg. — Sigur că da, răspunse Se aplecă spre ea și o sărută pe obraz. Și nu voiam să zic că ești o scorpie egoistă. Doar că ai mare grijă de tine. Păi, și dacă eu n-o fac, atunci cine? Întrebarea se adresa tuturor de la masă și fiecare dădu din cap afirmativ. Era grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
asta trebuie să recunosc. Dar nu mă deranjează dacă rămânem aici sau ne întoarcem în Irlanda. Doar că m-am entuziasmat la gândul că ne întoarcem acolo. Or să fie și copii, îl asigură ea. Îți promit. O sărută pe obraz și își petrecu un braț pe după umerii ei. Știu, spuse. Și pun pariu c-o să fii la fel de nemaipomenită ca mamă cum ești la toate celelalte. În seara aceea, târziu, când Aidan dormea, Nieve se strecură din așternutul de mătase fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în broască, Darcey își promise să nu-i țină predici mamei sale, orice s-ar fi întâmplat. Și că dacă tatăl ei se afla acolo, avea să se comporte cu maturitate. Dar Minette era singură. Darcey o sărută pe amândoi obrajii înainte de a intra în sufragerie și a se ghemui pe un fotoliu în fața ei. Nu voia să înceapă prin a o întreba dacă tatăl ei era aici sau dacă se întorsese la Clem și Steffi, dar îi era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru el. — Am plecat la gemene, spuse ea. Tată, îmi pare rău că nu-ți merge bine. Amândoi părinții o priviră surprinși. —Mersi, spuse Martin. —Maman, am să te sun cât de curând. —Oricând, chérie. Minette o sărută pe amândoi obrajii. Martin o privi o clipă. Apoi Darcey ridică din umeri și îl sărută și pe el pe amândoi obrajii. Ieși în oraș cu Tish și Amelie, bucurându-se că mai putea petrece un pic de timp și cu ele. Merseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o priviră surprinși. —Mersi, spuse Martin. —Maman, am să te sun cât de curând. —Oricând, chérie. Minette o sărută pe amândoi obrajii. Martin o privi o clipă. Apoi Darcey ridică din umeri și îl sărută și pe el pe amândoi obrajii. Ieși în oraș cu Tish și Amelie, bucurându-se că mai putea petrece un pic de timp și cu ele. Merseră la un bar care fusese odată un local comod, unde puteai să stai o noapte întreagă cu halba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
O fată drăguță. Se pricepea la cuvinte. Foarte deșteaptă. Toate eram deștepte, zise Darcey. Numai că se pare că Nieve era cea mai deșteaptă dintre noi. Era o oportunistă, spuse Minette. Darcey o privi surprinsă. —Așa era, repetă mama ei. Obrajii lui Minette se aprinseră de mânie. Te-a folosit ca să facă rost de slujba ei măreață la fel cum se folosea de tine tot timpul la școală. Și apoi ți-a înșelat încrederea cu Aidan chiar sub nasul tău. Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Gail se afla la câțiva metri de ea și îi făcea cu mâna. —Ai trecut pe lângă noi fără să ne vezi, spuse mama ei când Nieve se apropie de ea. Nu mă așteptam să vă văd. Nieve o sărută pe obraz. — Am închiriat o mașină, spuse. Știu, răspunse Gail. Am vorbit cu Lorelei despre asta. Și i-am spus să nu fie proastă; că o să te luăm eu și tatăl tău de la aeroport. Și tata a venit? Nieve se întoarse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
probabil că or să mai existe. Toată lumea știe că sunt și verigi slabe în lanț. Dar tu nu ești una dintre ele. Tu te pricepi la ceea ce faci. Nu, zise ea și lacrimile începură din nou să-i curgă pe obraji. Dacă aș fi fost așa de bună, mi-aș fi dat seama ce se întâmplă. Paola a aflat. Paola! E o funcționară gravidă de la administrație, pentru numele lui Dumnezeu, și tot timpul își lua liber! M-am purtat ca dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că, ăă, ai trecut pe-aici și în general pentru tot ce ai făcut pentru mine. Și sunt sigură că o să ne mai vedem. Da, sigur. Se priviră stânjeniți o clipă, apoi ea se ridică și îl sărută pe amândoi obrajii. —Ciao, îi spuse. —Ciao, răspunse și el zâmbind din nou. Apropo, îmi place culoarea tricoului tău. Apoi se întoarse și ieși. De îndată că părăsi restaurantul, ea se așeză brusc, tremurând din tot corpul. Nu-i venea să creadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se curețe 15 aprilie 2011 căzuse în genunchi împreunase bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă de cuvinte 16 aprilie 2011 luna nisan, sărbătoarea azimilor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la spinare și alerg cu viața pe urme 4 august 2011 Lumea o lume strânsă în brațe de mirări nesfârșite ca și cum certitudinile ar fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trăim, suferind împreună. 8 octombrie 2011 Lacrimi lacrimile mele au gustul sărat al lumii fiecare rid se umple de ceea ce sunt atunci când plâng și dau cu pumnul în masă eu nu am o batistă uriașă aș șterge cu ea fiecare obraz toate au riduri ca niște semne plânsul a săpat constat neobosit nici nu a cerut vreodată concediu atunci când suntem înecați de lacrimi plătim impozit pe suflet și chin 8 octombrie 2011 Eu Eu, propriu-zis, sunt doar Fata Morgana, Voi mă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de zbir, În vreme ce viața e chin și tractir, Supusă centurii, trăirea e fake, Noi cerem un time-out, noi cerem un break, Așa ne concepem, din trist și banal, E moarte pe stradă, e of epocal, Sunt riduri, sunt știri, sunt obraji decojiți, Noi suntem eterni, dar murim paraziți, Uităm de frumos, predispuși la urât, Trăim mahalaua, cu mâna în gât, Noi nu mai cântăm despre suflet curat, Ne facem din haos destin desfrânat, De-aceea vă spun că vin vremuri de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu ochi albaștri, exact ca mult iubitul nostru Führer, și era stăpânit de un stomac care-i țâșnea În față precum sertarul unei case de marcat. Obrajii lui aveau o piele roșiatică, de parcă ar fi avut o eczemă, sau poate că doar exagerase În dimineața aia când folosise lama de ras. Îmi strânse mâna În timp ce eu m-am prezentat. Fu ca și cum aș fi ținut un castravete. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
târăște cale de vreo două mile și-mi bagă fața sub o cascadă. Am scuturat din cap și m-am chiorât În sus ca să mă uit la bărbatul care mă lovise. Era aproape un uriaș, cu o gură imensă și obrajii umflați, de parcă-i umpluse pe fiecare În parte cu câte o felie de pâine. În jurul gâtului avea cămașă, dar era una care s-ar fi potrivit pe scaunul unui bărbier, iar gâtul lui ar fi trebuit să fie Înhămat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
singuri. Dacă nu ești polițai, atunci precis ești un băiat de-al lui Red. Bock vorbea Într-o parte și am văzut că limba lui era de câteva ori mai mare decât gura. Vârful limbii Îi rămânea Îngropat undeva În obraz, așa că tot ce vedeam era imensa bucată roz din partea cea mai groasă a limbii sale. Uite ce e, nu sunt prost de-a binelea, zise el cu și mai multă vehemență. Nu sunt atât de idiot Încât să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înapoi la masă. — Da’ unde te duci? — Trebuie să discut cu cineva, cineva de aici. O să lipsesc doar câteva minute. Mi-a zâmbit și mi-a zis: — Să ai grijă, te rog. M-am aplecat și am sărutat-o pe obraz: — Ca și cum aș merge pe o frânghie. Ocupantul solitar din fundul separeului avea oarecum aerul lui Arbuckle Grăsanu’. Gâtul lui gros se sprijinea pe două șervete rulate, cât două gogoși, strâns lipite de gulerul de la cămașa lui de seară. Fața Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
intrat Încetișor În casă, cu stomacul făcut ghem, Îngrijorat de posibilitatea ca Inge să se fi hotărât să arunce singură o privire Înăuntru și să fi fost rănită, sau chiar mai rău. Am respirat adânc și mi-am apăsat de obraz oțelul rece al armei automate. Răceala lui mi se răspândi pe toată față, o luă În jos pe ceafă și gât, până Îmi pătrunse În suflet. M-am aplecat În fața ușii de la bucătărie ca să mă uit prin gaura cheii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mi-am făcut un ibric de cafea pe care ai fi putut să o mănânci cu furculița și cuțitul, și apoi m-am spălat. M-am bărbierit Îngrozitor de prost, iar când mi-am dat cu palmele ude de colonie peste obraz, mai că am leșinat. La apartamentul lui Inge tot nu răspundea nimeni la telefon. Blestemându-mă pe mine și pe așa-numita mea specialitate În a găsi persoane dipărute, l-am sunat pe Bruno la Alex și l-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii de-mpărați. Bucuria dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din vinul vechi de Cotnar, Domnul Radu Mihnea își întâmpina comoara neprețuită, pe Catrina, fata lui și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă, cu bujori în obrajii albi, cu părul galben, ca spicele coapte de grâu, împletit în coade groase de dădaca Anisia, cea care o învățase toate rânduielile vieții pe biata copilă, lipsită de căldura mamei, Arghira, care-l corcolea pe Alexăndrel, dar fiind fermecată și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească, dar or plăti și cei ce l-au îndemnat la asemenea blestemății, suspină moșneagul, cu lacrimile șiroind pe obraji. Moșule, cată de-i da de știre diacului! Apăi, veștile au și ajuns la el, căpitane, surâse îngăduitor starostele. Uite-l că vine dinspre Poiana Căldărușii! Oștenii se repeziră să-l lege pe diacul Radu, urcându-l pe un cal
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească un cană de vin fiert, iar copiii să primească mere
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și jucării Pentru cei mai mici copii. După el, Moșul Crăciun, Negreșit pleacă la drum, Știe că îl așteptăm Bucuroși să-l colindăm. Un vis Pricop Petronela, S.A.M. Sirețel Azi, venind de la școală am simțit o adiere caldă pe obraz. Ce să fie oare? Mi s-a părut, dar...nu, că o nouă adiere mă face să tresar . Privesc cu atenție și văd ca cerul sur a început să cearnă fulgi mari și sclipitori. Până acasă am privit fascinată la
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]