12,062 matches
-
a marcat sfârșitul unei perioade puternic instabile, în timpul căreia sultanul Mustafa I a fost detronat, iar alți doi monarhi, inclusiv tatăl lui Mehmed, Ibrahim I, au fost asasinați. Domnia sa a dus la refacerea pentru scurtă perioadă de timp a puterii otomane în timpul mandatelor marilor viziri din familia Köprülü, Mehmed și Fazıl Ahmet. Otomanii au recucerit insulele din Marea Egee stăpânite de Republica Veneția, a obținut victorii împotriva Principatului Transilvaniei (1664) și statului polono-lituanian (1670-1674). Turcii s-au aliat la un moment dat
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
și Ucraina, anume momentul în care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu German și
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu German și Uniunea Polono-Lituaniană).
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
erau bulgari, cu o minoritate de turci (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică. Poziția satului s-a schimbat de mai multe ori, prima așezare cunoscută în zona "Ezero" de la sud de Grivița actuală, a fost identificată după cucerirea otomană a Bulgariei (secolele al XIV-lea-al XV-lea). Ciuma i-a obligat pe localnici să se mute în locul actual. Legenda din jurul numelui satului spune că zona dintre Trăstenik și Slaveanovo, inclusiv Grivița, era feuda ("vakıf") unui nobil otoman pe
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
în zona "Rogulți" de lângă Grivița de azi, și că a crescut porumbei (în bulgară, гривяк, "griveak"). Treptat, localnicilor a început să li se spună "grivați" iar satului, "Grivița". În timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, Grivița a fost poziția unei importante întărituri otomane formate din mai multe redute și parte a complexului de fortificații al Plevnei. Bătălia de la Grivița a făcut parte din prelungitul asediu al Plevnei și s-a soldat cu moartea multor soldați ruși și români: pierderile unităților românești aici au
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
, în limba greacă Ορλωφικά , (cunoscută și ca A doua revoltă peloponeziacă sau Revolta maritimă este o precursoare a Războiului de Independență al Greciei și este numele sub care este cunoscută ridicarea la luptă a grecilor din Peloponez împotriva Imperiul Otoman din 1770. Rebeliunea a fost pregătită și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. După încheierea victorioasă a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
și sprijinită în mod activ de Imperiul Rus. Izbucnirea revoltei a fost coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. După încheierea victorioasă a războiului cu Veneția din 1714-1718, Imperiul Otoman a recucerit regiunile din Peloponez controlate temporar de Republica Veneția. Reîntoarcerea turcilor în Peolponez a accelerat dezintegrarea sistemului feudelor militare care existase până atunci în regiune. În Peloponez a apărut o nouă clasă a marilor proprietari greci. Produsele agricole grecești
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
agricole grecești (cereale, bumbac, tutun, mătase, ceară de albine, blănuri și altele) se bucurau de o apreciere de durată și o cerere crescută în țările Europei Occidentale. Dezvoltarea comerțului a dus la dezvoltarea unei serii de porturi maritime ale Greciei Otomane: Messolonghi, Galaxidi, Salonic, sau Ioannina ]]).. În același timp, grecii au început să câștige poziții dominante în comerțul interior și în trasporturi în Macedonia, Epir, Tesalia și pe coasta de vest a Greciei centrale. Competiția dintre negustorii greci și cei străini
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
coasta de vest a Greciei centrale. Competiția dintre negustorii greci și cei străini a crescut neîncetat în condiții neavantoajoase pentru cei locali, în principal datorită sistemului „capitulațiilor”. Dacă pentru pentru cetățenii străini taxele vamale fuseseră stabilite la 3%, pentru supușii otomani acestea erau de 5%. Mai mult chiar, dacă negustorii străini plăteau aceste taxe doar la introducerea în țară a mărfurilor, rezidenții otomani erau obligați să plătească taxe similare celor vamale de fiecare dată când mărfurile lor intrau într-un port
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
în principal datorită sistemului „capitulațiilor”. Dacă pentru pentru cetățenii străini taxele vamale fuseseră stabilite la 3%, pentru supușii otomani acestea erau de 5%. Mai mult chiar, dacă negustorii străini plăteau aceste taxe doar la introducerea în țară a mărfurilor, rezidenții otomani erau obligați să plătească taxe similare celor vamale de fiecare dată când mărfurile lor intrau într-un port turcesc. Negustorii greci care au făcut vizite de afaceri în vestul Europei au remarcat diferențele mari care existau între țările dintre această
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
plătească taxe similare celor vamale de fiecare dată când mărfurile lor intrau într-un port turcesc. Negustorii greci care au făcut vizite de afaceri în vestul Europei au remarcat diferențele mari care existau între țările dintre această regiune și Imperiul Otoman - practic, supușilor sultanului nu li se garanta și apăra în niciun fel proprietatea. Nu în cele din urmă, mai trebuie spus că negustorii grecii erau mai vulnerabili la abuzuri chiar în comparație cu nemusulmanii din clasa inferioară a plătirilor de taxe - rayah
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
negustorii grecii erau mai vulnerabili la abuzuri chiar în comparație cu nemusulmanii din clasa inferioară a plătirilor de taxe - rayah. Creșterea economică a Greciei Otomane în secolul al XVIII-lea, extinderea relațiilor ei cu statele creștine din vestul Europei și legile discriminatorii otomane față de populația nemusulmană au creat condițiile pentru maturitatea mișcării de eliberare națională a grecilor din Peloponez. Otomanii nu au reușit de-al lungul timpului să asigure un control militar eficient asupra anumitro zone muntoase din Grecia, în care populația a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
din Peloponez a fost zona muntoasă a peninsulei Mani. În deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, Rusia a început să-și manifeste interesul pentru regiunea mediteraneană și pentru impunerea sa ca putere protectoare a popoarelor creștine din Imperiul Otoman. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o serie de agenți țariști au vizitat Grecia de sud și unele insule din Marea Egee , printre aceștia aflând-se de exemplu Vasili Stepanvici Tomara, care a activat sub acoperirea de arheolog
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
raportul, în care susținea că este recomandabilă trimiterea în Mediterana și în insule a zece nave de război. Trebuie subliniat că mesajele emisarilor ruși, bazate pe informațiile grecilor, au creat o imagine deformată a forței rezistenței populare elene împotriva stăpânirii otomane, ceea ce a avut un efect negativ asupra pregătirii și rezultatelor expediției flotei ruse. La începutul anului 1768, relațiile ruso-otomane se degradeseră în mod considerabil. În mediile politice și guvernamentale de la Sankt Petersburg revenea tot mai mult în discuții tema atragerii
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
calea spre Constantinopol, așa cum fusese trasată în testamentul lui Petru cel Mare. Grigori Orlov a prezentat planul expediției în fața Ecaterinei și consilierilor împărătesei sugerând să se trimită câteva corăbii în Mediterana în „voiaj”, acestea urmând de aici să saboteze interesele otomane Unul dintre consilierii împărătesei, Vladimir Ulianițki, a atras atenția asupra nehotărârii organizatorilor expediției cu privire la obiectivele campaniei și a motivației ei ideologice. El a mai declarat că ideea organizării doar a unor sabotaje este ineficientă iar, dacă Orlov dorea cu adevărat
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Cei aproximativ 1.000 de membri ai legiunii au fost recrutați din rândul locuitorilor insulei Mikonos . Alături de ei mai luptau încă 10 soldați ruși. Legiunea a plecat pe 22 februarie spre Mistra . Pe 8 martie, legiunea a zdrobit o unitate otomană de aproximativ 1.000 de oameni în dreptul satului Berdani, iar o zi mai târziu a ajuns în fața Mistrei. După un asediu de 9 zile, legiunea a cucerit fortăreața, forțând garnizoana otomană (aproximativ 2.000 de soldați) să se predea. Grecii
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
Mistra . Pe 8 martie, legiunea a zdrobit o unitate otomană de aproximativ 1.000 de oameni în dreptul satului Berdani, iar o zi mai târziu a ajuns în fața Mistrei. După un asediu de 9 zile, legiunea a cucerit fortăreața, forțând garnizoana otomană (aproximativ 2.000 de soldați) să se predea. Grecii au masacrat populația musulmană din oraș, fiind semnalate cazuri în care copii au fost aruncați din minaretele moscheelor . Cruzimea cu care au acționat grecii au complicat mult acțiunile viitoare ale legiunii
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
să se apere după evenimentele de la Mistra Pe 9 aprilie, în regiunea orașului Tripolitza din Arcadia un grup format din aproximativ 600 de ruși și mai mult de 7.000 de insuregenți greci au fost înfrânți de o mare unitate otomană. Pierderile suferite de aliații greco-ruși s-au ridicat la aproximativ 2.000 de luptători. Insurgenții au fost obligați să se retragă spre Mistra , dar au fost obligați să părăsească la scurtă vreme și această poziție. După plecarea soldaților ruși din
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de grupurile înarmate de albanezi. În acest timp, legiunea apuseană aflată sub comanda prințului Piotr Petrovici Dolgorukov, alături de care luptau și 10 soldați ruși, au cucerit orașele Kalamata din Arcadia. Legiunea a reușit să captureze aproximativ 2.000 de soldați otomani și i-au alungat pe turcii din Messinia. În timp ce legiunile spartane desfășurau acțiuni terestre, amiralul Spiridov a căutat un port care să poată fi folosit ca bază de acțiune pentru flota rusă. El a ales orașul-port fortificat Koroni. Pe 1
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
29 martie s-a format o escadră din două nave de linie și o fregată sub comanda lui Ivan Abramovici Hannibal. Această escadră a primit sarcina să cucerească portul Navarino. Acțiunile militare de la Navarino au început pe 9 aprilie. Artileria otomană din fortificații a răspuns cu putere apariției vaselor ruse, care au ancorat în golf și au început la rândul lor să bombardeze orașul. Rușii au plasat o baterie de artilerie de 8 tunuri de 24 livre în partea est a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
puternic al celor două baterii a provocat în scurtă vreme spărturi importante în zidurile fortăreței. În acest timp, forțele terestre ale legiunii vestice care veniseră din Arcadia au debarcat în golf sub comanda prințului Dolgorukov. Datorită superiorității atacatorilor, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze. Trupele ruse și grecești au ocupat Navarion pe 10 aprilie, capturând 7 drapele de luptă, 42 de tunuri, 3 mortiere, 800 de livre de praf de pușcă și diferite alte provizii. Golful Navarino a devenit baza
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
fregate. De asemenea, au fost plasate două baterii de artilerie pe o insulă la est de fortăreață. Rușii au bombardat cetatea între 29 aprilie și 5 mai provocând importante distrugeri ale fortificațiilor inamice. În sprijinul asediaților din Methoni , guvernatorul militar otoman a trimis pe 3 mai aproximativ 2.000 de ieniceri din Tripolița. Prințul Dolgorukov a organizat apărarea împotriva turcilor cu o primă linie formată din insugenți greci neinstruiți. La primul atac al otomanilor, linia elenă s-a rup, dar rușii
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
de ieniceri din Tripolița. Prințul Dolgorukov a organizat apărarea împotriva turcilor cu o primă linie formată din insugenți greci neinstruiți. La primul atac al otomanilor, linia elenă s-a rup, dar rușii au reușit să reziste aproximativ 5 ore. Efectivele otomane s-au ridicat la aproape 8.000 de soldați, iar rușii au fost obligați în cele din urmă să cedeze. Turcii au reușit să cucerească bateriile de artilerie, iar rușii au început retragerea către Navarino. În timpul retragerii, rușii au pierdut
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
aceștia din urmă au reușit să păstreze controlul asupra Peninsulei Mani. În alte părți ale Moreei, resturile legiunilor spartane conduse de Stefanos Mavromihali Antonio Psaro au continuat luptele. În scurtă vreme însă, grupul lui Psaro a fost distrus de trupele otomane superioare. Aceeași soartă a avut-o și grupul lui Mavromihali. O parte dintre rebelii care au scăpat din luptele cu turcii au încercat să ajungă într-un port de unde, la bordul unor ambarcațiuni, să se refugieze pe corăbiile escadrei ruse
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
lor militară. Mai mult, comandanții ruși nu au fost capabili să-și folosească în mod eficient forțele. În loc să sprijine forțele rebelilor care acționau în interiorul Moreei, trupele ruse și rebelii cei mai bine organizați (manioții) au asediat o serie de fortificații otomane din sudul Moreei. După cum avea să recunoască mai târziu Alexei Orlov, ar fi fost mai potrivit un atac în interiorul Moreei. Un asemenea atac ar fi dus la capitularea fortărețelor de pe litoral, supuse blocadei flotei ruse și fără ajutorul corăbiilor otomane
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]