14,286 matches
-
iar eu îi spuneam că pot face asta doar pe programe, pe proiecte nu să fiu acolo într-o ședință, într-un prezidiu, să fiu atacat, nu! Eu am avut un meci cu UTC-ul municipiu și județ, estompat un pic la județ de către Nagâț, care era parșivel. S. B.: Era om politic, să spunem. D. T.: Da. Care știa că am o relație foarte bună și un ascendent la UASCR cu Tudor Mohora și aparțineam nucleului dur al UASCR-ului
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
examenele în sesiuni diferite? D. T.: Era o manieră oarecum tehnicistă, statistică de raportare, stil întrecere UTC-istă. Iliescu a sesizat foarte bine că nu trebuia să fim speriați de numărul foarte mare de repetenți. Aici el a atacat un pic ceea ce Ceaușescu încerca deja să facă în mediul preuniversitar când obliga cadrele didactice să-i promoveze pe toți, iar unde nu era promovabilitate 100% vinovat era cadrul didactic care trebuia să facă consultații după program la școală și să fie
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
chestia asta. D. T.: Da. "Măi, te înțeleg, dar nu știu dacă putem să facem."" Băi, aici nu-ți dai seama, Ceaușescu e prietenul la ăștia toți. E lider mondial". Venea cu argumente din astea de relaționare internațională, era un pic paranoic. "Băi, Ceaușescu vrea să fie cutare, el discută direct pe telefon cu Saddam Hussein, cu Yasser Arafat. Acum e momentul să controlăm tot. Trebuie să-l aducem și pe Mohora". Și n-am mai primit nici un răspuns. Radu s-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
el fiind venit din fabrică. D.T.: Cu Leonard Constantin am lucrat foarte bine. Bine am lucrat și cu Ion Iliescu. S.B.: Am văzut discursurile lui Leonard Constantin în fața muncitorilor și vorbea cam cu secera și cu ciocanul. Pentru studenți, un pic mai moale. Probabil acesta era talentul lui să-și adecveze discursul în funcție de auditoriu. În asta constă inteligența unui lider, până la urmă. D.T.: Avea un copil student. Apoi a înțeles, și aici Bujor a fost foarte important că i-a băgat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
târgului ăluia că tu ai desființat revista?" "Nu". În avion, la întoarcere, m-am gândit la ce dracu' să fac. Ne-am dus cu Bujor la Leonard la o discuție în trei, l-am informat și el a rămas un pic așa, descumpănit. Vizavi de biroul lui era atunci biroul lui Floareș, omul de propagandă. Îl cheamă: "Tovarășe Floareș, tovarășul Tompea a venit de la București și mesajul este: fără scandal, fără probleme". Da, dar este revoltător ce se întâmplă. Vă avertizez
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
corect ce a aflat de la noi. Și probabil l-a pus pe gânduri. S. B.: S-a gândit, probabil, că de un debușeu este nevoie. D. T.: E nevoie și atenție mare! S. B.: Mai trimite-i la distracție un pic ca să nu... Mai reglăm din presiune. D. T.: Exact. Presiunea și adrenalina, mai ales în rândul tinerilor. A fost o victorie a lui Nicu Ceaușescu, pentru că după chestia aia, pentru noi cel puțin, la Izvorul Mureșului, indicația cea mai importantă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
era că venea cu sacoșe pline de fructe. Și Teodora fiind mică, făceam piure, sucuri, aveam un aparat cum era pe vremea aceea. Acesta a fost singurul privilegiu. S. B.: Și ce a făcut Nicu? D. T.: Mai stăm un pic, mai bem o gură, și întreabă: "Cum îi zice la asta, Sârca?". Cheamă pe cineva: "Sună-l pe..." Îi răspunde respectivul om, care era secretar de stat la Ministerul Educației, prieten de-al lui, mare șef la UASCR, un nume
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
omului meu că vroiam doar doi cartofi fără niciun fel de adaos, chelnerul m-a fixat cu o privire îngrozită și mi-a spus iritat: "Dar, tovarășe, cine poate mânca doar cartofi numai spălați în apă? Fără ceva, măcar un pic de untură, ca garnitură?". Ce puteam să-i răspund? Să-i explic ce sunt regulile de cașrut? Că suntem niște creaturi bizare care au dorințe la fel de bizare? În cele din urmă, Kuberski a renunțat la cartofii râvniți, dar și la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Da", mi-am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi frumoasă de duminică însorită, (parcă putea să fi fost și altfel în orașul unde nu știam dacă plouă vreodată) și, ca să mai omorâm un pic din plictisul nemărginit ce nu ne proteja de sulițele usturătoare ale unei călduri luciferice, i-am propus tovarășului meu de misiune, generalul Avraham Yoffe, să dăm o raită prin iarmarocul ce se ținea o dată pe săptămână în oraș. Ma așteptam
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pentru care le sînt recunoscător. Nu pot memora oamenii care mi-au făcut rău, oameni care rămîn adesea mirați că nu le reproșez nimic. În memoria mea se imprimă doar un tablou fidel cu întîmplări trăite, ca o fotografie, un pic aranjată, un pic cosmetizată, din care s-a scos ce este prea greu de digerat, greu de suportat, pentru cei care sînt ca mine. În tabloul meu, cu lup, cu urs, cu leu, cu vultur, cu șerpi, cu oameni, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt recunoscător. Nu pot memora oamenii care mi-au făcut rău, oameni care rămîn adesea mirați că nu le reproșez nimic. În memoria mea se imprimă doar un tablou fidel cu întîmplări trăite, ca o fotografie, un pic aranjată, un pic cosmetizată, din care s-a scos ce este prea greu de digerat, greu de suportat, pentru cei care sînt ca mine. În tabloul meu, cu lup, cu urs, cu leu, cu vultur, cu șerpi, cu oameni, nu sînt redate amănunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uitat. Ce este pișca ? Se rezema o scîndură, roasă de atîta folosință, de un perete. Avea înălțimea cam de doi metri și, în general, se sprijinea de ceva, ca să stea în poziție aproape verticală. În fața scîndurii era pămînt bătătorit, fără pic de iarbă sau troscot. Oamenii se adunau și ca să joace pișca. Primul izbea de scîndură o monedă, scoasă din circulație. Moneda sărea la vreo 3-4 metri distanță de scîndură. Astfel s-a născut matca, adică moneda centrală. După această etapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ducea mult pe acest pămînt și corbii aceia oricum nu puteau fi înecați. Deci ploaia a devenit cam potop, Costică s-a adăpostit într-o glugă după ce în prealabil i-a adus anumite îmbunătățiri. A adăugat snopi, a făcut un pic de loc, a făcut și un soi de ușă pe care o astupa la nevoie și chiar un fel de pat. Ploaia la început bătea dinspre Miorcani, apoi s-a sucit și venea dinspre Prut. Nu după mult timp a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu căciulă cu urechi, și unsă de uleiuri din cap pînă în picioare, Anica era modelul femeii implicate în pregătirea viitorului luminos al țării. Dar ce frumos vorbea fata asta! Femeia va fi egală cu bărbatul în comunism... Doar un pic cu botul umflat, rîde tîmp un băietan care o admira cum mînuiește tractorul. Dar pe copii cine îi va crește? întreabă altul. Femeile vor face copii și unele se vor ocupa doar cu creșterea lor... Cum adică? Fiecare va avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prețios și medicul o iubea ca pe propriul copil, avînd o încredere totală în ea. De aici se trage legenda care m-a fascinat și m-a făcut să sper și să visez la pățania lui Ali Baba, dar un pic schimbată, adică eu nu eram urît ca acesta și nici doctorul nu era hoț. Legenda spune că rusnacii se apropiau de Prut, deja se auzeau tunurile și doctorul a încredințat Savetei o mașină de făcut bani și alte scumpeturi. Cuminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cineva de pe acolo. Prin urmare, dacă Partidul a dat ordin că Pămîntul este rotund, nu eram eu prostul să nu cred și să mă pun cu cine nu trebuie. Dar, în sinea mea, tot simțeam imboldul să fiu măcar un pic dizident. Cînd întîlneam un om de încredere îi explicam pe o minge sau pe un măr. Uite, ăsta este Pămîntul. Dacă eu aș fi aici, ce-aș vedea? Oriunde aș pleca, aș lua-o la vale! Or, noi, oriunde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bună pe alocuri, trecea prin sate care o acopereau cu balegă de vaci, de cai, de oi și chiar de porci, priponiți în șanțuri astupate. Dacă mașina era temperată prin acele locuri, atunci scăpa unsă cu balegă doar pînă un pic mai sus de praguri. Dar tot frumoasă rămînea. Mai ales că era roșie ca o cireașă bine coaptă. Uneori opream să tîrguiesc un harbuz și atunci portiera rămînea deschisă, lăsînd să se audă cîntecul Yo no soy marinero pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fătuca să iasă de acolo. Dacă aș fi avut o pușcă..., spunea moale Dumitru. Eroi și capcane meșteșugite Eram acoperit în întregime de zăpadă, trecusem în lumea drepților și nu-mi mai păsa de nimic, de absolut nimic. Stai un pic, moș Gică, dacă ai trecut în lumea drepților, erai mort și, ca mort, n-aveai de unde să știi dacă îți pasă sau nu de ceva! Nu înțelegi, murisem, dar parcă ceva tot simțeam, adică mă simțeam bine și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un bou. Ce elev, ce om ar fi călcat pe un stilou, după ce ar fi păscut pe lîngă el? Din moment ce a păscut pe lîngă stilou înseamnă că l-a și văzut și odată văzut, în ruptul capului, dacă avea un pic de minte, nu l-ar fi călcat! Dar ce-ar fi făcut omul dacă era în locul boului? Indiferent de ce fel de om ar fi fost în locul boului, cu siguranță că ar fi ridicat stiloul de jos. După acest act l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît se poate de rar și, mai ales, așteptam, uneori, cu o abia sesizabilă ostentație, să fiu servit. Adică aveam obrazul un pic mai subțire și contam pe faptul ca și colegii posesori de țigări să-l aibă. Fetele ne țineau de urît și stăteau cu noi, dar ele nu fumau decît una la o mie. Din păcate, acum este invers, băieții le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
proprietar era sculptorul X, are o mulțime de încercări în pod. Pereții sînt negri de la fumul perindat pe acolo în decursul timpului. În prima cameră ne întîmpină un fum greu de respirat. Am aprins focul în șemineu, ca să creez un pic de atmosferă..., se scuză avocatul. Ați reușit pe deplin, răspund înțepat inexplicabil. Ce șemineu! Marmora luase forme și contururi divine. Nici chiar timpul n-a reușit să-i știrbească noblețea și desăvîrșirea. Azi nu mai găsești așa ceva... Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și de unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
hoțului. Ca de obicei, moșul se culcă pe pămînt și adoarme butuc, iar eu mă simt bine că ăla, hoțul și potlogarul, nu va fi parlamentar european. Mă lipesc de televizor și aștept cu emoții rezultatele decise de popor. Un pic tot sînt optimist. Pe lîngă votul meu am făcut și o șmecherie cu moș Leo, ca să slăbesc piedestalul hoțomanului. Se anunță rezultatele din sondaje cu o precizie de 50-60 %. Moș Leo s-a trezit și mă strigă la poartă ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești și tu medic, nu? Da, tăticule. Alții au dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum sîntem în iunie, nu?! Da. Iunie, iulie, august și un pic din septembrie, după cum a spus el. Dar, ține minte, o să prind tulburelul, Crăciunul și Paștele. De Paști, Ancuța, ciocnim ouă roșii, înțelegi?! Da, o să ciocnim ouă roșii! O să mergem la Înviere amîndoi, ca întotdeauna de cînd mă știu... O voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din lateral. Se dau după trunchi. Vijelia însă îi caută cu insistență, adică se învîrte pe după copac, ca să-i nimerească. Este tot mai întuneric. Din înălțimi se pornesc puhoaie, care vuiesc a potop. Turtureii și-au îmbrăcat hanoracele. Este un pic mai bine, dar nu-s semne că urgia s-ar potoli. Colac peste pupăză, a început să fulgere și Sfîntul Ilie s-a apucat să-i sperie rău de tot. Bradul era cam izolat și Guță este om citit. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]