10,795 matches
-
mă strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești. Copila aceea era... bunica noastră. Da, ea era, femeia pe care am văzut-o în seara cu pricina chircindu-se și începând în liniște să adune cioburile pietrelor risipite pe covor. Uluiți și rușinați, sora mea și cu mine ne-am ridicat, cu spatele la perete, neîndrăznind să murmurăm nici un cuvânt de scuză sau să o ajutăm pe bunica să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cufundat și mai mult în căutările și în lecturile mele. Reflexele efemere ale Atlantidei de-a lungul timpului nu-mi mai ajungeau. De-acum înainte, năzuiam să cunosc istoria sa intimă. Rătăcind prin cavernele bătrânei noastre biblioteci, încercam să clarific pricina căsătoriei extravagante dintre Henric I și prințesa rusă Anna. Voiam să știu ce putea trimite ca zestre tatăl ei, vestitul Iaroslav cel Înțelept și cum făcea el să ajungă hergheliile de cai de la Kiev la ginerele său francez atacat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acest sens, deși în context acesta este mai degrabă obscur. Fath mai înseamnă și biruința, de unde Al-Fatt"h ar putea fi înțeles că „Dătătorul de biruința, Izbăvitorul”, sens pentru care a optat A. Arberry. Semnificație de bază: cel care dezleagă pricina, hotărăște între două părți (= judecător). 2.1.10.4. al-F"œil este cvasi-sinonim cu F"ti≤ în expresia ƒayr al-f"œilna (6, 57): SOI „cel mai bun arbitru”; ASM „cel mai bun dintre judecători”; GG „preabunul Cumpănitor”; Marr „optimus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ier 11,20a): „O Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile...” (C) ki ‘"œÖ" mišep"” we-:n y"ša>et" le-kissQ’ ŠopQÖ te:eq (Ps 9,5): „Căci Tu ai judecat pricina mea și mi-ai făcut dreptate, te-ai așezat pe tron că drept Judecător” (litt. „Judecător de dreptate”) (t.n.). Alte texte îl prezintă pe Dumnezeu la teofania finală, când se va arăta ca Judecător: Wa-y-yagg:ó š"mayim ți
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1986, p. 133): Când al doilea război punic punea În cumpănă Însăși existența statului roman, religia a suferit o transformare profundă. Roma a făcut apel la toți zeii, oricare ar fi fost originea lor. Haruspiciile și Cărțile Sibiline revelau că pricina dezastrelor militare se află În diferite greșeli de ordin ritual. Urmărind indicațiile Cărților Sibiline, Senatul a hotărât primele măsuri de salvare: sacrificii, lustrații, ceremonii și procesiuni neobișnuite și chiar sacrificii umane. Dezastrul de la Cannae, amplificat amenințător de mai multe semne
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele cu vărsare de sânge: se stabilește vinovația securii, iar aceasta este expulzată În afara teritoriului atic. În al doilea timp, toată cetatea participă la consumarea rituală a cărnii victimei, În vreme ce pielea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 22). Ariciul era voinic cu barbă mare când urzea Dumnezeu pământul și chemându-l să-i ție două ghemuri, unul de urzeală și altul de bătătură, ariciul s-a-nfiorat de fața Domnului, a scăpat un ghem din mână: din astă pricină, pământul, din lat și șes cum era să fie, s-a scovârdit și s-a prefăcut În mălușteanuri, văi, văgăuni, colnice, piscuri, munți, râpi, mătci și Dumnezeu s-a năcăjit și l-a blestemat să rămâie ghem și așa stă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
porneau din dorința de răzbunare pentru omucidere, răpirea femeilor, magia neagră, dar mai ales pentru Încălcarea teritoriului. Conflictele mai simple se aplanau mai ușor, cu un schimb tare de cuvinte, urmat de Împăcarea care survenea În urma compensației celor lezați, alteori pricina e hotărâtă printr-o luptă Între doi bărbați, trimiși fiecare de grupul lui să-i apere drepturile, dar fără rănirea gravă a unuia dintre luptători. În cazul marilor conflicte, acțiunile erau Întreprinse prin surprindere noaptea, În somn, numărul victimelor fiind
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
are dreptul să-l străpungă pe hoț cu sulița, până moare, ca și În cazul În care-și Însușește un animal rănit sau răpus fără Învoirea vânătorului. În cazul unor bunuri furate lipsite de interesul colectiv, dacă hoțul le Înapoiază pricina e socotită Încheiată, În caz contrar păgubașul are dreptul să-i străpungă piciorul cu sulița sau să arunce În el cu bumerangul. Bunurile personale se moștenesc de fiul mai mare sau de rudele apropiate (I.Lips, op. cit., p. 420). 101
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tricourile transpirate, râdeau printre lacrimi, și-și făceau semnul crucii, mulțumind lui Dumnezeu că-și rezolvase situația favorabil. Ce se Întâmplase de fapt după plecarea noastră la aeroport? Bântuind pe străduțele din jurul hotelului, au dat Întâmplător de Office Exchange-ul, cu pricina. Funcționarul, În uniformă de culoare Închisă, plin de demnitate și nu lipsit și de o anumită aroganță britanică, i-a Întins cu promptitudine pașaportul, atenționând-o pentru grava neglijența ce putea avea repercusiuni nedorite. Bucuroase, ca orice temperament latin, erau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ruptura este simțită ca o durere. Suferința este ultima legătură care ține îmbinată viața sufletească. "N-aveam nici o bucurie" îl pune Sibbern să spună pe Gabrielis al său "nici una care ar fi putut să dea continuitate existenței mele; din această pricină, durerea și disperarea erau cele care îmi țineau reunită existența și mă fereau să-mi las cu totul pradă sufletul sfărîmării în țăndări". De aceea învățăm atît de bine să ne cunoaștem la durere și la necaz. Dacă am putea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asta să fie ignorate în valoarea lor specifică. Humorul poate avea ca bază melancolia sau nostalgia. Melancolia este îndreptată spre trecut, nostalgia spre viitor. Destine noi încearcă zadarnic să cîștige putere față de ambele; ele nu sînt însă batjocorite din această pricină ori privite cu indiferență. În virtutea expansiunii sentimentului (cf. § 6), propria stare psihică a individului va putea atrage în cuprinsul ei interesul și năzuința celorlalți, mai ales cînd sînt ei înșiși îndreptați spre valorile amintirii sau ale speranței. Melancolia și nostalgia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
relația valorii cu realitatea și, odată cu asta, o nouă serie de îndatoriri. Realitatea poate, după cum ne arată experiența, să se opună valorilor noastre ori să se comporte față de ele cu o indiferență totală. Nu este necesar să renunțăm, din această pricină, la credința în valabilitatea valorilor, credință ce se manifestă în munca neîntreruptă pentru realizarea lor; devenim însă mai rezervați cînd le mărturisim, iar forma glumeață sau indirectă ni se oferă atunci în mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ea se desfășoară asemenea unuirăzboi modern, din tranșee în tranșee. Dar atîta timp cît încă se mai luptă, speranța și încrederea sînt la fel de posibile pe cît de necesare. Pentru Charles Darwin, această încetineală în evoluție nu reprezintă cea mia mare pricină de indiganre. Pentru el, dificultatea sătea în faptul că după ce evoluția va fi parcurs perioade de timp uriașe, totul s-ar descompune din nou într-un haos. El îi scria lui Hocker (la 9 februarie 1865): "Sînt cu totul de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tu cu asta? EDMUND: Te asigur că urmările de care scrie, din nefericire, se adeveresc: ură nefirească între copil și părinte, moarte, lipsuri, desfacerea celor mai vechi prietenii, zizanie în țară, amenințări și blesteme împotriva regelui și nobililor, zavistii fără pricina, alungare a prietenilor, împrăștierea trupelor, ruperea căsătoriilor, si mai știu eu ce. EDGAR: De cînd ești în sectă astrologica? EDMUND: Ia asculta, cînd l-ai văzut pe tata ultima oară? EDGAR: Ieri seară. EDMUND: Ai vorbit cu el? EDGAR: Da
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
unde-i corcitura aia? CAVALERUL: Zice, stăpîne, că fiica voastră e bolnavă. LEAR: De ce n-a venit ticălosu-napoi cînd l-am chemat? CAVALERUL: Sire, mi-a răspuns pe șleau că nu vrea. LEAR: Nu vrea? CAVALERUL: Măria-ta, nu stiu care-i pricina, dar, după părerea mea, Înălțimea voastră nu este tratată cu dragostea respectuoasa cu care ați fost obișnuit; este o mare scădere a cuviinței, vădita atît la slujitorii casei, cît și la ducele însuși și la fiica voastră. LEAR: Ha! Așa
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Deși-al lor ordin este porți să-nchid Și crudei nopți să i te las robit, Eu totuși am riscat a te cată Și duce unde-i foc și masa pusă. LEAR: Întîi o vorbă cu-acest filosof. Din ce pricina tuna? KENT: Bun stăpîn, Primește-oferta să și intră-n casă. LEAR: Am un cuvînt cu-acest savant teban: Ce studiezi? EDGAR: Cum de vrăjmaș să scap Și să omor păduchi. LEAR: Să te întreb ceva aparte. KENT: Îndeamnă-l încă-odat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
which parted thence Și ochii să-ți răzbun. Vino, om bun, Si spune-mi ce mai știi. (Ies) SCENĂ 3 (Tabăra franceză lîngă Dover). Intra Kent și Curteanul.) KENT: De ce regele Franței s-a înapoiat atît de neașteptat? Cunoști vreo pricina? CURTEANUL: A lăsat o problemă de stat neîmplinita, la care s-a gîndit de la sosirea lui, si care amenință regatul cu o atît de mare primejdie și spaimă, încît întoarcerea lui în persoana a fost imperios necesară. KENT: Pe cine
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cari severul nost regim Silit-a să se plîngă. Cînd n-am fost cinstit, N-am fost viteaz nicicînd; în acest caz, Ne pasă fiindcă Franța calcă țară, Nu ca pe rege-ajută, pe-alți pe cari, mă tem, Drepte, grele pricini îi fac să ni se-opună. EDMUND: Șir, nobil ai vorbit. REGAN: La ce,-atît cumpăt? Uniți-vă, dușmanului în contra; Aceste certuri personale și-ntre rude Nu-și au aicea loc. ALBANY: Să hotărîm Cu cei bătrîni în lupte ce
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Trimit pe regele bătrîn și ticălos Într-un arest și strict supravegheat. Vîrsta-i har are, titlul și mai mult, S-atragă inimi simple către el, Să-ntoarcă lănci plătite-n contra celor Ce le comandă. -Am dus cu el regina; Pricina e aceeași; și ei gata-s Tomorrow, or at further space; ț' appear Where you shall hold your session. At this time We sweat and bleed: the friend hath lost hîș friend; And the best quarrels, în the heat, are
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
replică promptă tendinței ce începea să-și facă loc printre poeți de a evita problemele vieții personale, sau de a vorbi despre ele abstract și impersonal, în tipare gata-făcute. De altfel, caracterul de manifest și de frondă al versurilor cu pricina e într-atâta vădit, încât una din poete (ghiciți-o!) nici nu se poate reține să nu exclame la mijloc de poezie de dragoste: Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste, care-i? Există o sinceritate târâtoare, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în presa literară, cu oarecare insistență, despre poezia de dragoste, mai precis vorbind - despre inexistența unei asemenea poezii. Cum s-a întâmplat și cu alte prilejuri, tot cititorii au semnalat mai stăruitor această penurie. Câțiva critici i-au dibuit apoi pricinile, încheindu-și sârguincioasele lor investigații cu concluziile și îndemnurile cuvenite. Iar poeții - luați se vede cam pe neașteptate - au căutat să facă față în pripă acestei situații. Situație cât se poate de paradoxală, când stai să te gândești, deoarece în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și au murit comuniștii. Poetul urmărea în această parte să facem cunoștință cu eroii și să ne introducă în problemele care îl frământă. Și facem cunoștință cu ei. Gavrilă e voinic, foarte masiv și se pare că suferă din această pricină, deoarece mormăie ori de câte ori tovarășii glumesc pe seama staturii sale. Gavrilă e «un uriaș cu suflet de prunc», Călin e cumpătat, Iordache și Bucur «se-mpung în cuvinte», cei doi munteni care mai sunt în brigadă «tac îndelung», «Cercel e vârstnic» și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bere cu d-l prof. Al. Călinescu, te invidiez. Al. Calinescu este prima persoană întâlnită de mine care merită atributul COOL, deși s-ar putea să-l stingherească asta. Vorbesc de anii '70, când nici nu se inventase cuvântul cu pricina. Deși este mai mare doar cu câțiva ani decât noi, când eram student nici nu îndrăzneam să sper că intangibilul Alexandru Călinescu îmi va ști vreodată numele. Era un vis. Vara aceasta, într-un articol din Ziarul de Iași, domnia sa
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Leipzig, în 1988, am băut o cafea cu ei amândoi și cu Dumitru Țepeneag. Și atunci păreau să se înțeleagă foarte bine. Mai târziu, la masă, Nicolae Breban l-a lăudat pe Mircea, subliniindu-i civilitatea. Dar iată fragmentul cu pricina: Întotdeauna mi-am dorit o carte foarte groasă, o cărămidă. John Bart spunea, la un moment dat, că își dorește să publice o carte atît de groasă, încît titlul acesteia să poată fi scris orizontal pe cotor. Și eu visez
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]