11,188 matches
-
că încurcă borcanele, amestecînd... ce mai... amestecînd... generalul cu individualul. Ce are marele partid istoric, de întinsă tradiție, revenit, după '89, ca printr-o minune, în viața politică românească (probabil aici e și rîca resentimentară, inculcată perfid și bătrînului de propaganda iliesciană), ce are tragicul partid istoric al lui Maniu asumîndu-și o parte a istoriei naționale, cu șicanele securiste suportate cîndva de un individ ca atîția alții, fie acesta și reputat autor de peisaje cu iazuri în care se oglindesc sălcii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau propagandă în colț, la "pîine la vatră". Ce pîine la vatră! Pretext. Au spurcat, au cîștigat. (Spurci și cîștigi!). Gata. Acasă. La telejurnal. Poartă americanii o grijă specială (și permanentă) Austriei. De nu i-ar fi purtat-o, soarta țării între
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și coperta unei broșuri de dimensiuni maoiste Carnetul agitatorului destinat revoluționarului de rînd, cel care ținea partidul fierbinte, gata mereu să dea în foc, însumînd calități de bază: agitator colectiv, organizator colectiv. Mă prezentam cu luminoasa copertă la tovul cu propaganda (și agitația), piticul oacheș se ridica de la birou (să atenueze întrucîtva handicapul de înălțime), privea încruntat produsul artistic și zicea: Mai gîndește-te! Mă întorceam la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amețirea sensurilor pînă la dorita confuzie. Cum ar veni: afară-i vopsit gardu', înăuntru-i leopardu'. Rîdem noi, rîdem, dar vorba aia cu, pardon, consoarta porcului, care-i moartă-n coteț. Să nu ne trezim din nou cu piticul de la Propagandă și agitație (ce dulce suna secția, nu?) că mă pune să fac iar coperta. Oricum, de va fi să fie, mă retrag rușinat de propriu-mi trecut și-l propun pe vecinul meu de atelier, pictorul "tradiționalist", cel care în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de bubonica roșie, stă pitit declicul. Văzînd în organismul colectiv reflexul celui individual, lesne putem detecta presupusa tară. Complexele calicului-leneș, manipulat de comunism, au lucrat în chiar această direcție: a urii pentru semenul capabil și întreprinzător, iar ținta comodă a propagandei a fost, firește, lumea occidentală, atît de repede în stare a se redresa economic (și politic) după conflagrație,dar și atît de invidiată. Din aceleași motive. Marota acestui intoxicat folclor rămîne, predilect, nu atît apusul continentului, pe care-și duce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le de la canonul european. Dar ce-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
astfel dificultățile procesului comunitar. Deschiderea frontierelor după căderea comunismului a însemnat/ înseamnă, implicit, și asumarea unor riscuri pe măsură. Provocate de turmele migratoare ale unui Răsărit sălbăticit de bolșevism și dornic, de ce nu, să vadă cu ochii lor nu minciuna propagandei... antiimperialiste, ci chiar incredibil de frumoasa realitate. Revenind la proiectul domului Dieter să fim casant lucizi și să vedem în gestul său, al sanitarului său guvern, intenția de a respinge, elegant, corpul străin întrupat de conaționalii noștri (din același fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mințile (dispuse oricînd să fie amețite). Să nu ne înșele, cumva, dragostea devoratoare pentru cultură a fostului ștab al Editurii Tehnice și deci aureolarea confraternă a celor ce-și consumă caloriile în aceeași cultură. Să fim serioși: totul e doar propagandă. Și disperată confecționare de imagine. Dar, în fond, pe cine-i are în vedere oacheșul mecena atunci cînd ține Cotroceniul în interminabile firitiseli decorative? Sînt cîteva categorii care și-au verificat cu vîrf și-ndesat virtuțile obediente în dictatură. Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obligatorie: privirea peste jumătate de secol de pictură în totalitarism să presupună proba morală. Drept condiție profesională. O secvență delicată va rămîne cea în care au fost produse lucrări de certă valoare picturală, subminate însă de supunerea silnică la comandamentele propagandei. Dacă literatura a recurs la sensuri piezișe, menite să înșele vigilența cenzorilor, pictura n-a avut cum să se descurce, imaginea fiind, prin natura ei, una ca atare pentru a putea înșela chiar și pe cel mai nătîng vameș ideologic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în tronuri uzurpate. Dar cazul lui Baba e rarisim. O parte din maeștrii picturii dintre războaie, cei care și-au prelungit lucrul și în regimul comunist, s-au înregimentat din timorare, din oportunism structural în formațiunile care au întovărășit îndeaproape propaganda. Dacă nu s-au putut salva prin calitatea intrinsecă a picturii, au decăzut în piese artizanale, cărora le-au lipit titluri zornăitoare. Un pictor onorabil ca Bunescu, după ce, înaintea războiului, pictase extrem de consistente "colțuri" bucureștene, s-a dezlănțuit, în anii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist, intențiilor propagandei? "1907", al aceluiași, putea servi, prin modelarea savant realistă a capului de țăran, mistificărilor istoriografice comuniste? Dacă în seria citată talentul, cît era, nu reușea să surclaseze comedia titrării, în cazul unor Ciucurencu, Baba, Catargi, Pacea, Nicodim, robustețea demersului plastic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
loc extrem de revendicativ ar fi fost de o mie de ori mai fericită. Dar care fotografie? Supraevaluîndu-și orgoliile, soluțiile foto la zi încearcă și, din păcate, de n-or fi și reușit să surclaseze pictura, făcîndu-i acel gen de cinică propagandă proastă, doar-doar se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă vocație de mari fotografi ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reține În sfera seriozității aserțiunea că proclamarea Regatului a fost grăbită dacă nu chiar determinată de dezbaterile din Adunarea Deputaților, la 13/25 martie 1881, incitate de „ideea necesității de Întărire a forțelor de ordine din statul român”, confruntat cu „propaganda ideilor revoluționare” și cu „manifestările socialiste din Iași” la a zecea aniversare a Comunei din Paris <ref id="39"> 39 Paraschiva Câncea, Viața politică din România În primul deceniu al Independenței de stat, București, 1974, p. 83 și urm.</ref
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește la Editura Bucovina volumul de epigrame Muștar. Între 1941 și 1943, ca redactor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei, se ocupă de periodicele „Basarabia” și „Transnistria”. Concomitent publică versuri în revistele „Iconar”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Chemarea vremii”, „Familia”, „Dacia rediviva”, „Gazeta cărților”, „Viața Basarabiei”, „Basarabia literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
considerat a fi neutru și pur administrativ În natură. Stabilirea rețelelor de politică publică era un soi de recunoaștere a faptului că politica democrației reprezentative nu Începe și nu se sfârșește cu alegerea oficialităților și aprobarea legislației și că problema propagandei și a implementării este la fel de Încărcată politic, necesitându-se o implicare activă sub forma votului acordat liderilor și a achitării taxelor. Rețelele de politici publice au devenit o cale pentru guverne de a reintra În joc și de a reînvigora
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ajungă în paginile revistei "Teatrul" și pe scena naționalului ieșean. Asta, desigur, dintr-o accidentală superficialitate... a cenzurii din Consiliul Culturii. Dar greșeala a fost repede reparată, piesa fiind scoasă de pe afiș dintr-o dispoziție care aparținea cînd secretarului cu propaganda din CC, cînd Consiliului Culturii, cînd direcției teatrului.... Și "Al doilea interviu" s-a acoperit de un nemeritat praf al interdicției în încăpătoarele dulapuri ale Consiliului Culturii. Piesa, ce poate fi alăturată scenariilor de film "Reconstituirea" sau "Croaziera" e o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
unui tratat de asistență mutuală, în esență, Uniunea Sovietică a refuzat să recunoască apartenența Basarabiei, ca pământ românesc, la România. Și, atunci când s-a ivit prilejul, nu a ezitat să ocupe acest teritoriu, invocând „argumente istorice” susținute de o intensivă propagandă demagogică, de o literatură lipsită de orice fundament științific. În perioada interbelică și în anii participării României la Războiul din Răsărit, numeroși participanți sau martori ai evenimentelor din 1918, personalități marcante ale culturii naționale, între care istorici, geografi, juriști, jurnaliști
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
prestigiu, au demonstrat, pe linia unor preocupări anterioare, caracterul istoric legitim al Marii Uniri, în întregul său, cu precizarea locului deținut de Basarabia în noul organism statal. La scurt timp după încheierea războiului în anul 1945, în condițiile sovietizării țării, propaganda comunistă a preluat „teze” ale Internaționale a III-a Comuniste referitoare la România interbelică - stat imperialist, care deținea teritorii străine, cu referire specială la Basarabia și la nordul Bucovinei, intrate din nou sub ocupația Uniunii Sovietice. Numeroși oameni de știință
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
zone din nordul și sudul Basarabiei. Rusia/Uniunea Sovietică a rupt relațiile diplomatice cu România în ianuarie 1918, nu a recunoscut Tratatul de la Paris privitor la unirea Basarabiei cu România și a desfășurat, mai ales în anii 20, o intensă propagandă revizionistă, însoțită de numeroase atacuri pe Nistru, urmărind destabilizarea situației din țara noastră, în cadrul unui plan general de extindere a bolșevismului. „Atât timp cât există un comunism imperialist - preciza subsecretarul de stat la Ministerul de Interne, Gh. Tătărescu, în Parlament, după încheierea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
se stabiliza aici pentru o perioadă a cărei durată nu putea fi, deocamdată, estimată. România se confrunta cu noi și dificile probleme, ca urmare a situației create în Rusia. Dezorganizarea armatei ruse s-a accentuat în strânsă legătură cu ofensiva propagandei bolșevice, cu evenimentele din octombrie-noiembrie, cu retragerea Rusiei din război. Cete de soldați ruși în retragere jefuiau satele, devastau depozitele, gările, batjocoreau populația. Guvernul român a fost nevoit să ia măsuri de acoperire a frontului părăsit, de apărare a populației
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
închipuite unități statale moldovenești de la Nistru la Carpați, „teorie” inventată post factum și susținută astăzi de unii pseudoistorici. Cu toate măsurile luate, Sfatul Țării și Consiliul Directorilor nu au putut ameliora situația, care devenea deosebit de tensionată la începutul anului 1918. Propaganda bolșevică tot mai intensă era însoțită de acțiunile anarhiste, devastări și omoruri, atacuri deschise împotriva autorităților noii republici. La solicitarea directă a Sfatului Țării, a unor oficialități civile și militare aliate interesate în menținerea ordinii, în apărarea depozitelor și a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
voința națională, transformând ideea slujirii poporului în ideea slujirii națiunii. Principiul naționalității a învins furtuna socială, recunoscându-i cerințele”. Unirea era rezultatul unei ample solidarități, o sinteză a factorilor interni și externi. Toate elementele mișcării naționale: „centrul politic, armata română, propaganda românească, expresiunile extraparlamentare de simpatie, meritele personale ale unor cetățeni - au fost deopotrivă de necesare pentru a ajunge la rezultat. Toate acestea luate la un loc formează o unitate complexă, totalitatea acțiunilor condiționate reciproc”. Istoricul nu putea să nu sublinieze
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
într-un articol, cu referire la preliminariile de la Buftea - unirea votată de Sfatul Țării din Chișinău ni se arată drept un triumf inevitabil al principiului naționalităților, a cărui forță morală și politică nu a putut-o înfrânge episoadele militare și propagandele dușmănoase din răsăritul cotropit sau amăgit, și drept o manifestare biruitoare a puterii noastre de viață, obârșie a încrederii noastre în noi înșine și în viitor. De aceea, în mijlocul grelelor noastre încercări, unirea Basarabiei cu patria mamă este o rază
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ÎNTREGITE „Guvernele țărilor noastre își garantează mutual plinul și întregul respect al suveranității fiecăruia din statele noastre și abținerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne și în dezvoltarea fiecăruia dintre ele și, în special a oricărei agitațiuni, propagandă și oricărui fel de intervențiuni sau de sprijin al acestora.” Din Nota schimbată de cei doi miniștri ai Afacerilor Străine, M. Livinov și N. Titulescu, la reluarea relațiilor diplomatice, 9 iunie 1934. Până a se ajunge la punerea în valoare
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
organizată la puțin timp după eșecul tratativelor româno-sovietice de la Viena (martie-aprilie 1924). Rebeliunea a fost înfrântă ca urmare a intervenției energice a forțelor de ordine; rebelii au evaluat greșit posibilitatea unui sprijin din partea țărănimii basarabene, „nemulțumită de exploatarea burghezo-moșierimii române”. Propaganda comunistă nu a reușit să-și atingă scopul și ca urmare a operei reformatoare, pe plan intern, în România întregită; critica, în Parlament și în presă, uneori vehementă, la adresa abuzurilor, urmărea îndreptarea lucrurilor în spirit democratic, respingându-se categoric alternativa
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]