14,124 matches
-
convingere prin spectacole. Mai precis, utilizarea simbolurilor verbale și non-verbale în cadrul spectacolului întărește sau menține poziția politică a actanților. 4. Abordarea dialogică, în sfîrșit, prezintă un punct comun cu abordarea precedentă, fiind centrată pe două concepții ale comunicării: intersubiectivă (interacționism simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și comunicațional
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
-și instituționaliza dominația. Apoi, comunicarea împiedicată, ce caracterizează situațiile în care distribuția inegală a resurselor de comunicare mai ales stăpînirea limbajului blochează participarea celor defavorizați și îi privează de capacitatea de a-și pune în valoare drepturile. Deficitul de bunuri simbolice se traduce printr-un handicap în achiziționarea unei competențe politice suficiente pentru a-i exprima cererea. Această perspectivă este luminată de lucrările de sociolingvistică, de sociologia educației, de sociologia participării politice. În sfîrșit, comunicarea politică este deturnată în momentul în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
perspectivă este luminată de lucrările de sociolingvistică, de sociologia educației, de sociologia participării politice. În sfîrșit, comunicarea politică este deturnată în momentul în care elitele o pun în slujba menținerii structurii de putere și o reduc la funcția de menținere simbolică a sistemului, situație descrisă și de M. Edelman atunci cînd vorbește despre reasigurarea simbolică (The Symbolic Uses of Politics). La capătul acestei confruntări dintre principalele modele teoretice disponibile, constatăm că delimitarea cea mai accentuată constă în opoziția modelelor comportamentalist și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
În sfîrșit, comunicarea politică este deturnată în momentul în care elitele o pun în slujba menținerii structurii de putere și o reduc la funcția de menținere simbolică a sistemului, situație descrisă și de M. Edelman atunci cînd vorbește despre reasigurarea simbolică (The Symbolic Uses of Politics). La capătul acestei confruntări dintre principalele modele teoretice disponibile, constatăm că delimitarea cea mai accentuată constă în opoziția modelelor comportamentalist și structuro-funcționalist, pe de o parte, constructivist și dialogic, pe de alta. Cele dintîi pleacă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
marketingul ofertei. În general, sînt acceptate în acest demers trei nivele (tot astfel procedînd și G. Mauser 1983). Analiza situației politice indică statutul forțelor aflate în competiție, resursele și punctele lor slabe cu alte cuvinte, în termeni electorali, organizaționali și simbolici, o evaluare a întreprinderilor asupra pieței. Apoi, ea permite și definirea unei strategii de campanie, dominată mai ales de alegerea unei poziționări și a unei comunicări strategice. Conducerea campaniei ridică și probleme legate de înființarea și funcționarea organizației, de colectarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
utilizînd aluzia, comparația sau atacul direct. Etapa finală constă în revenirea la o viziune calmă, ba chiar euforică, asupra comunității naționale, al cărui destin se întîlnește cu destinul candidatului providențial. Regia audiovizuală este, în acest caz, elementul-cheie care asigură fuziunea simbolică a acestui feel good spot. Dacă publicitatea politică este o comunicare costisitoare, dat fiind faptul că este o comunicare controlată, putem afirma că este totodată și o comunicare eficientă? Limitîndu-ne la discursul către "ținte", electorii sondați, ne-am putea îndoi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mediu comunicațional în care publicitatea a fost concepută, difuzată și acceptată. În schimb, ipoteza rezultatelor indirecte ar părea mai rodnică. Aceasta constă în a demonstra că, prin comunicarea lor publicitară, candidații caută să definească situația electorală și să accentueze dinamica simbolică a campaniei. Exemplul lui G. Bush din 1988 corespunde acestei strategii publicitare, care își va impune definiția de agendă electorală grație reluării prin care se realizează acoperirea mediatică, mai ales în cadrul jurnalelor televizate cu largă audiență. Principiul constă în favorizarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe care nici unul dintre actanți nu le domină. Acest din urmă punct este cu atît mai sensibil, cu cît evaluăm efectele unei campanii nu numai din perspectiva rezultatelor electorale imediate, ci și prin redefinirea unei situații politice, adică în plan simbolic. Semnele care au circulat în perioada secvenței electorale au efecte cognitive și simbolice diferite, precum achiziția și reciclarea cunoștințelor politice, redistribuirea capitalului politic, reconstituirea identităților politice și, într-o manieră globală, legitimarea sistemului însuși. Campania electorală se prezintă, în concluzie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cu atît mai sensibil, cu cît evaluăm efectele unei campanii nu numai din perspectiva rezultatelor electorale imediate, ci și prin redefinirea unei situații politice, adică în plan simbolic. Semnele care au circulat în perioada secvenței electorale au efecte cognitive și simbolice diferite, precum achiziția și reciclarea cunoștințelor politice, redistribuirea capitalului politic, reconstituirea identităților politice și, într-o manieră globală, legitimarea sistemului însuși. Campania electorală se prezintă, în concluzie, ca o secvență privilegiată de construire a realității politice, la care contribuie toți
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cetățenii și le formează, adesea inconștient, asupra trecutului, prezentului și viitorului, în privința propriei persoane, a grupurilor de apartenență și de referință și asupra colectivității naționale. Din acest motiv, comunicarea pretendenților la putere constă în eforturile de depășire a unui control simbolic asupra definiției colective a situației politice. Aspiranții la putere caută să impună supremația propriei lor definiții, grație simbolurilor reprezentate de cuvinte, imagini, filme, citate, argumente, discursuri, mici fraze, fotografii, afișe, clipuri, cărți, profesiuni de credință, scrisori, muzică etc. Cu alte
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
citate, argumente, discursuri, mici fraze, fotografii, afișe, clipuri, cărți, profesiuni de credință, scrisori, muzică etc. Cu alte cuvinte, putem vorbi despre construirea unei interpretări cu vocație strategică și care se va împotrivi interpretărilor rivale, pentru cucerirea puterii. Din această înfruntare simbolică vor rezulta nu doar rezultatele electorale imediate, ci și noua configurare a interpretărilor politice. Campania electorală se analizează, în concluzie, din perspectiva comunicării văzute ca fiind interacțiunea interpretărilor (strategic orientate) situației politice. Termenul de interpretare desemnează procesul prin care se
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
transmitere sau ca un schimb de interpretări, mai mult sau mai puțin spontane, ale situației. Toate aceste interpretări înseamnă modalități de definire a situației. Campaniile electorale analizate din punctul de vedere al comunicării politice par a fi momente de "supraîncălzire simbolică", în care se înfruntă definiri ale situației, fiecare dintre acestea urmărind să își impună supremația. Aceste definiri ale situației pot lua forme variate, în funcție de amestecul de argumente și de citate pe care le mobilizează. În acest caz, două metode clarifică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mobilizare a electorilor. Altfel spus, strategiile lor constau în determinarea unei oferte și în comunicarea cît mai desăvîrșită a acesteia, astfel încît să poată gestiona fluxurile comunicaționale prin mass media și să mînuiască cuvinte, citate, argumente, imagini etc., adică resurse simbolice. Transpunerea în practică a acestor resurse este continuu alterată de perturbările, zgomotele din teoria matematică a comunicării, provocate de strategiile adverse, într-o situație prin definiție polemică. Dar fiecare strategie se lovește de altele, iar campania este marcată de ceea ce
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
electorale cu apreciabile disparități de implicare și de precizie. Aspectul interactiv favorizează construirea unei realități politice asupra căreia nimeni nu poate pretinde un control, pentru că derivă din schimburile care au loc între participanți și astfel se asociază efectului de compoziție simbolică. Această realitate politică poate fi descrisă ca un proces non-sumativ, în care totalitatea este superioară simplei însumări a componentelor sale. Interacțiunea dintre definițiile situației face loc unor efecte particulare sau localizate vizînd, de exemplu, închegarea unei agende electorale particulare 57
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
reduse de succes. Toate aceste efecte speciale cu secvențe de comunicare se combină dînd naștere unor efecte macroscopice. Din confruntarea interpretărilor sau din afinitățile acestora, rezultă reprezentări care se cristalizează în jurul indivizilor, forțelor, ofertelor, mizelor care configurează scena electorală. Convergența simbolică, după Bormann, se prezintă ca un termen acceptabil pentru exprimarea acestui efect de compoziție a tuturor interpretărilor aflate în circulație, fie că provin de la candidați, de la persoanele supuse sondajului, de la mijloacele media, de la forțele politice sau de la orice alt participant
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
dezbaterii politice. Nu se vorbește despre deficitul bugetar sau comercial, ci despre problemele în privința cărora președintele nu și-a exercitat competența, fiindcă aceste mize sînt mai "rentabile" pentru poziționarea acestuia. Dacă oferta electorală se reduce la o opțiune între mize simbolice sau "imagini" în dublul sens de icoană și de reprezentare, atunci ce devin teoriile democrației și pre-necesitățile lor care vizează informarea alegătorului rațional și cercetarea cooperantă printr-o deliberare politică a problemelor colective? Remarcăm aici modul în care comunicarea electorală
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a suscita o acoperire mediatică nesolicitată. În diverse logici situaționale, strategia de comunicare este cerută de dimensiunile funcției prezidențiale. În perioadele de criză internă sau internațională, în conjuncturile electorale sau în timpul exercitării curente a puterii, vorbim despre administrarea diverselor aspecte simbolice ale rolului de: gardian al instituțiilor, garant al unității naționale, arbitru, figură tribuniană, șef militar și diplomatic. Situația comandă alegerea virtualităților care compun repertoriul identității prezidențiale. Din această perspectivă, politica externă are un instrumentar propriu foarte puternic, pentru că permite mobilizarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de evaluare specifice autorității indicate. Nu ar trebui să restrîngem comunicarea prezidențială la expresia ei televizuală. Deplasările în străinătate sînt cu precădere modalități de comunicare a mesajelor cu țintă internațională, dar și internă. Acestora li se adaugă gesturile cu forță simbolică, precum participarea la manifestațiile de masă cauzate de profanarea cimitirului din Carpentras sau chiar audiența acordată conducătorilor liceenilor în cursul evenimentelor din noiembrie 1990. Cu toate acestea, pentru marele public, logica funcționării ține de aspectul pe care tocmai îl vom
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de poziția instituțională. Obiectivul constă în a orienta aceste eforturi spre o reprezentare a situației conformă cu punctele de vedere prezidențiale. Acest fapt este posibil prin administrarea în timp a luărilor de cuvînt, a intervalelor de tăcere și a politicii simbolice. Vorbind, președintele îi determină pe ceilalți să vorbească despre el atunci cînd povestesc, raportează, comentează, critică, susțin etc. Însă președintele instituție centrală a vieții politice naționale -, tăcînd, îi determină pe alții să vorbească despre el. De ce nu vorbește? De cînd
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Ce spun cei din anturajul său, adversarii lui, prietenii lui și opinia publică? Un discurs de substituire este întotdeauna la îndemînă pentru a determina președinția să vorbească, chiar și atunci cînd e mută. În sfîrșit, munca prezidențială capătă o dimensiune simbolică prin transpunerea în practică a diverselor aspecte ale funcției prezidențiale. Președintele vorbește, tace, acționează, actualizîndu-și în întregime sau în parte repertoriul rolului său de șef militar, șef al diplomației în domeniul lui privilegiat, dar și arbitru, responsabil, garant în funcție de interpretarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de pe piața politică centrală. Principiile de coerență globală și de acceptabilitate socială a unei comunicări politice sînt principii generale cu aceeași valoare la centru ca și la periferie. Dacă vedem că o primărie întrebuințează la prezentarea propriei imagini patru registre simbolice (politică, proximitate socială, competență, valori locale) care trebuie să conveargă spre o reprezentare legitimă a rolului său75, înseamnă că aceasta enunță o strategie a cărei logică este analoagă celei din campaniile naționale, din perspectiva principiilor de coerență și acceptabilitate. Vorbind
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
această situație, ea se înscrie într-o participare colectivă, căreia i se circumscriu și partidele politice, mecanismele de elaborare a agendei politice și mobilizările politice. Partidele și, la modul general, organizațiile politice pot fi descrise pornind de la trei dimensiuni structurală, simbolică și praxeologică ale comunicării politice prezentate în primul capitol. Într-adevăr, un partid se prezintă ca o structură de comunicare și ca o comunitate simbolică, ambele tinzînd spre scopuri sau profituri. Un partid este o "mașină de comunicare" atît pe
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Partidele și, la modul general, organizațiile politice pot fi descrise pornind de la trei dimensiuni structurală, simbolică și praxeologică ale comunicării politice prezentate în primul capitol. Într-adevăr, un partid se prezintă ca o structură de comunicare și ca o comunitate simbolică, ambele tinzînd spre scopuri sau profituri. Un partid este o "mașină de comunicare" atît pe plan intern, ca organizație, cît și pe plan extern, ca sistem deschis spre spațiul înconjurător. Partidul însuși este un sistem de comunicare legat la alte
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
concertarea pentru a răspunde spațiului proxim, dar și transmiterea moștenirii sociale de la o generație la alta. Comunicarea de partid nu se reduce doar la fluxuri, ea implică recursul la un cod de comunicare, iar abordarea funcțională cedează aici pasul abordării simbolice. Partidul se prezintă ca o comunitate de limbaj, de discurs, de simboluri, de citate. Membrii săi cunosc și utilizează un sistem de semne, mai mult sau mai puțin tipizate, care le permite să comunice, adică să pună în comun. Limbajul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pentru legitimare, construirea identității, dreptul de a vorbi constituie mai curînd procese sau aspecte, în care se desfășoară activitatea comunicațională, conformă unei perspective apropiate constructivismului. În competiția internă pentru cucerirea pozițiilor de putere, ca și în competiția interpartinică, manipularea resurselor simbolice îmbracă un caracter strategic fundamental: la putere trebuie instalată definiția pe care aceasta o dă situației, precum și cuvintele care să o exprime. În acest fel însă, acțiunea politică parcurge formele nerutinate și punctuale ale mobilizării. În momentul în care canalele
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]