11,710 matches
-
cizme de cauciuc, din Târgu Lăpuș, unde stătea în gazdă, apoi s-a mutat și a locuit singură într-o cămară părăginită a școlii și mai părăginite, din acel sat "prăpădit între dealurile Țării Lăpușului". Mă durea atât de mult singurătatea ei și am luat-o să cânte cu mine la câteva mari spectacole ale Cenaclului Flacăra, inventasem un instrument nou, din clopoței acordați, cumpărați din târg, eu cântam vocal, ea mă acompania la "Talanga" instrumentul cu clopote, clape și sfori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de acum tot ce mi s-a imprimat în carne și în oase, în nopțile acelea de torturi și în tot ce-a mai urmat în restul vieții? Și cine îmi poate răscumpăra și da înapoi viața de sărăcie și singurătate, risipită în voia sorții, partea de ocrotire și dragoste care mi s-ar fi cuvenit și mie, ca oricărei ființe umane, și pe care nu am avut-o niciodată? Un procuror din cabinetul generalului Voinea, de la Procuratura Militară București, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ani de la acea crimă și măcar oasele lui se cuvine să iasă, în sfârșit, la adevăr și lumină. Viața mea ar putea fi rezumată pe scurt și astfel: Tata ucis în închisoarea din Sighet, mama trăind toată viața în singurătate, despărțită de propriii copii, soră-mea Ileana, retrasă cu totul din viața publică și refuzând gloria literară doar ca să-și poată salva sufletul și crește și ea copiii, iar eu târându-mă cum am putut, cu soția și cei patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Milostivul Dumnezeu să-mi trimită ajutor, ca lui Tobie În călătoria lui pe Îngerul Rafail și Duhul Sfânt. Între timp toți pasagerii completaseră și plecaseră. Nu mai era nimeni, doar eu Însămi. Mi se umpluseră ochii de lacrimi În singurătatea În care mă aflam și cugetam la mila și ajutorul lui Dumnezeu. Nu-mi pierdusem speranța, nădejdea. Chiar dacă eram singurul pasager Într-o sală așa de mare și omul legii care supraveghea era și el, nu m-am pierdut cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
concluzionând că "tutunul este planta cea mai prețioasă pe care vreodată a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea cu mii de imagini grațioase", Victor Hugo că tutunul "este planta care transformă gândirea în visare", iar un personaj din "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann declara "nu înțeleg că se poate trăi fără a fuma"! În pictură, de la flamandul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
destul sânge românesc a curs ca să nu mai vărs și eu.“ Era o gre șeală.]( Ediția a II-a, 1996, p. 116.) Omul acela n-a avut nici cel puțin pudoarea să se retragă și să-și ispășească păcatele în singurătate. A voit să joace din nou un rol politic și numai în urmă a renunțat, după manifestările de indignație și dispreț ce i s au făcut în parlament. Întreaga colecție a Luminii și a Gazetei Bucu reștilor, în două exemplare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de pacea separată cu Rusia. Îmi părea bine să pot fi în astfel de momente lângă mama și Costache. Amândoi aveau nevoie de mine, căci, totdeauna stăpână pe nervii mei, mă întărisem și mai mult în aceste lungi luni de singurătate și de viață interioară. Germanii îmi făcură un serviciu. Eu puteam să-i conving mai bine pe ai mei și să le schimb grijile în speranță. Bărbatul meu, mai ales, era pesimist, puterea germanilor și incoerența în luptele Aliaților îl
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
este cauza tuturor relelor. * Numai omul își ucide părinții și copiii. * Cea mai desăvârșită creație divină a devenit cea mai necruțătoare unealtă a diavolului. * Răul s-a născut odată cu omul. * Cu toate că nu e cioban, a făcut-o de oaie. * Nu singurătatea este grea, ci cauzele ei. * Geografic, România se află în centrul Europei; economic - la periferia ei; politic - în perioada fanariotă. * Dacă nu ar exista oameni slabi, nu ar exista nici oameni puternici. * Toate popoarele sunt mari; unele sunt mai numeroase
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
e caldă. * Răceala de la Ecuator se suportă la fel ca și căldura de la Poli. * Nu numai gerul îngheață. * Unii mint de îngheață și apele secate. * Einstein a formulat teoria; realitatea există dintotdeauna. * Teoria ondulațiunii universale a fost formulată de Natură. * Singurătatea poate fi și o stare autocritică. * Toți aspiranții la glorie au fost inițial mari... speranțe; unii au rămas la acest stadiu. * Te faci marinar pentru că nu suporți mersul pe jos. * Văzut din avion, mersul pe jos ți se pare foarte
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
-i om rău; cine rânjește nu-i om bun. * Bunătatea omului se citește pe chipul lui: totul e să știi alfabetul. * Cine râde în colțul gurii rămâne cu ea strâmbă. * Picioarele duc acolo unde vrea capul. * Ca să nu te omoare singurătatea, umple-o cu idei. * Stabilitatea se obține prin echilibrul dintre gândire și simțire. * De când cu Internetul, prin biblioteci nu mai intră nici șoarecii. * Ca să ai liniște, n-o tulbura pe-a altora. * Unii intră prin magazine doar ca să învețe englezește
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
moarte silită. * Vorbind despre alții, te descrii pe tine. * „Vremea” și „vremurile” sunt noțiuni diferite, chiar dacă uneori se armonizează. * Viața nu e nici scurtă, nici lungă; durează cât îi este dat. * Căderea pe gânduri e o cale de ieșire din singurătate. * Lacrimile prea multe usucă ochii. * Culorile sunt universale; doar interpretarea lor e particulară. * Diferențele de culoare nu justifică discriminările. * În țările avansate economic, și discriminările sunt pe măsură. * Colonialismul e în floare, dar poartă pseudonime. * Nimeni nu te exploatează dacă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Învârtindu-mă prin casă, picând cu gândul pe undele amintirilor, mi-a atras atenția o daltă uitată pe un colț de frigider. Parcă mă privea geloasă știind că plec. Îmi fusese un bun prieten, mereu lângă mine în clipele de singurătate ajutându-mă mereu să dau naștere unor forme izvorâte din sufletul meu. Era nedrept să plec fără prietenii mei dălțile. Imediat am făcut o selecție pentru că nu aveam cum să le iau pe toate. Am ales cele mai des folosite
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în iunie ’89, de plecarea în exil a ultimilor prieteni, cei mai buni, de contrarierile pe care i le provoca manifestarea postrevoluționară a unor oameni mai mult sau mai puțin apropiați. Țineau și de infirmitate, de boală, de insomnii, de singurătatea din ce în ce mai greu de îndurat. Cu atât mai greu de îndurat, cu cât poetul se dovedește a fi fost, o dată mai mult, din aceste scrisori, un om sociabil și un afectiv, un ahtiat de afecțiune. Nu de afecțiunea oricui, după cum se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vol. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, 1979) spune că locuința lui devenise un fel de chilie de ascet, nu mai dădea voie să i se facă nici curățenie, petalele florilor de trandafir, floarea lui preferată, rămâneau împrăștiate pe jos... Singurătatea lui se manifesta și în alt chip. Nu mai colabora la publicațiile literare, își restrânsese cercul prietenilor. Știu de ce ai venit, dar nu primesc să merg cu voi. Eu nu mă expun, nu sunt piesă de muzeu. Nu vreau să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
muzeu. Nu vreau să-mi etalez rănile, pentru că fiecare poezie este o rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora...Nu iubesc nici un fel de spectacol. Sunt împotriva șezătorii, a războiului, și pentru singurătate, a răspuns el insistențelor lui Virgil Carionopol, când l-a invitat să ia parte la o serie de șezători literare, organizate în țară. — S-au revărsat haznalele!, a răspuns trimișilor noului regim politic și administrativ când i-a solicitat colaborarea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
acasă într-un imperiu care păstra imaginile sale familiare [...]. La Viena trăia încă într-o lume a lui acasă sub puterea solidarității. La Berlin va trebui să trăiască Entzauberung der Welt dezvrăjirea lumii [...]. La Berlin era în exil, într-o singurătate pe care a descoperit-o cu mânie". Cu eseul Subconștientul imperial, Cornel Ungureanu abordează chestiunea dualismului austro-maghiar, luat în dezbatere de Eminescu încă din chiar primele sale intervenții publiciste, din Federațiunea, descifrând aici, cu drept cuvânt "profetismul eminescian" subtextualizat unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
raport poet-cuvânt". În imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul sferei cosmice, unde "steaua singurătății" este Centrul. Mantia este în Odă simbolul zborului ce muzicalizează cosmic lumea. Poetul se iluzionează a stăpâni timpul și spațiul, ca și cum universul sferei s-ar reproduce infinit în sine [...]. Este un dialog în oglinda în care se proiectează acest tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
serii de intervenții, cu toate gravitând pe același ax al studiului semantic al Luceafărului. Sunt luate în discuție opinii datorate unor ilustre personalități ale eminescologiei, de la Maiorescu și Călinescu la Tudor Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător al celor doi protagoniști ai cercului strâmt") și Constantin Noica ("După opinia mea /.../ sensul neputinței și vina "orbirii" din natura superioară a geniului, de care vorbea Noica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
simbolurilor și, lucru ciudat, în felul acesta se limpezește totul. Floarea care se ridică în sus și-i cade fetei în poală (subl. aut.) nu poate să fie decât un simbol falic [...]. Florile artificiale cu cari se joacă fata în singurătatea ei nu pot viza decât "jocul" artificial, adică jocul auto-erotic". În același sens este interpretat și poemul Luceafărul. Dr. C. Vlad vede și aici o relație strict erotică între fata de împărat, Hyperion/Luceafărul și Cătălin, în ecuația cărora intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau: la Luceafărul: "Versurile eminesciene, așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele 130 de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a mers societatea noastră fără dânsul. Am desenat și pictat fiecare mai multe capete și vederi, unele copiate, altele după natură, pe care eu unul le păstrez cu sfințenie, căci ele sunt astăzi bucuria ochilor mei și în zilele de singurătate îmi țin de urât povestindu-mi multe de toate din timpul tinereții. Dar tabloul de căpetenie ieșit din atelierul nostru și care merită o mențiune onorabilă deosebită e acel lucrat de Verussi în ultimele zile ale societății noastre. Câteva luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
față de Caosul oceanic, și orice cuvinte meșteșugite aș găsi, oricât mi-aș răscoli imaginațiunea, n-aș fi în stare să exprim în adevărata ei intensitate simțirea ce-ți strânge inima, când îți aluneci ochii pentru întâiași dată pe mișcătoarea mărilor singurătate, cum zice Eminescu poetul vizionar. O! Cine n-a văzut marea acela nu e om complect, acela nu cunoaște cea mai splendidă minune a naturei, aceluia nu i s-a făcut încă ziuă dinaintea ochilor. Dar să revin la întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut dinaintea ochilor mei, rămânând parcă eu singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin urmare, în otelul care ne chema la ospăț și odihnă. Când cineva a suit ca mine muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ale educației contemporane valoroase sugestii și subiecte de reflecție. Pentru existențialism importantă nu este atît cunoașterea, cît trăirea, interesînd mai puțin filosofia ca atare și mai mult filosofarea. Existența se relevă în "situații limită" ale condiției umane: suferință, îngrijorare, vină, singurătate, neliniște, disperare, moarte ș.a. Adepții acestei filosofii evită, din principiu, ordonarea într-un sistem unitar a concepției lor; aceasta ar duce, după părerea lor, la închistarea filosofiei. De aceea se și consideră că este mai potrivit să se vorbească nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]