12,817 matches
-
chipurile la televizor la inundații și la cozile de la medicamente compensate. Al naibii ce mai semănau cu ei înșiși din toți anii în care au dus-o prost, iar după ce au schimbat stăpânii, au început să semene și ei a stăpâni. Dar nu în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la pungă, ci stăpâni pe soarta lor, pe expresia feței. Ciudat e că un bătrân din familie, unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Își cîștiga singură pîinea ca ospătăriță, cu respirația hîrșîind și gîfÎind, dar Înfruntînd viața cu demnitate. În astfel de Împrejurări, cei proveniți din familii sărace, care nu-și mai pot plăti traiul, sînt Înconjurați de o atmosferă de dușmănie abia stăpînită; ei Încetează să mai fie tată, mamă, soră sau frate și devin doar un element care, În lupta pentru supraviețuire, Îi trage În jos pe ceilalți și, deci, și o sursă de amărăciune pentru membrii sănătoși ai familiei, care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
valoare artistică. Pentru pământeanul cu puțin duh de credință moartea este durerea durerilor, este scrum și fum; cei mai mulți oameni leșinați de durere se văd în cortegiul funebru dindărătul carului funebru. Însuși Cristos, în atotputernicia persoanei sale divine, nu și-a stăpânit lacrimile în fața mormântului lui Lazăr, prietenul său. (In 11,35). Între literele românești putem citi: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei” (Al. Vlahuță: „În prag”). Totuși nu-i de deznădăjduit. În gândirea Bisericii ziua în care moare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din pianul întregii omeniri. Inima prea dulce a lui Isus din sf. Taină este coarda care vibrează. Apropiindu-ne de sf. Tabernacol, inima noastră va începe să vibreze la fel cu Inima Micului Pruncușor. Inima noastră va începe să fie stăpânită de aceleași sentimente: de dragoste către aproapele, de iubire pentru virtute, în sfârșit de dragostea pentru desăvârșire... Asculta-l cu atenție mai ales atunci când te retragi singur în Capelă”. Pe lângă rugăciuni și formare erau și momente de relaxare în deosebi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se repeta cu regularitate aceeași scenă. În liniștea ce se lăsa peste pușcărie, după ora închiderii, deodată răsuna glasul lui Dumitraș. Din celula lui, așezat pe calorifer și cu geamul deschis, Dumitraș cânta pentru toată închisoarea. Cânta fără să-și stăpânească glasul, în așa fel în care fiecare deținut din cea mai îndepărtată celulă să-l poată auzi. Nu era Paști în care sa nu ascultăm prohodul și nici Crăciun, în care vocea lui minunată să nu rupă tăcerea nopții și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
27 iunie 1964 prin grațierea pedepsei până la 9 ani conform decret. 310/1964, urmând să respect interdicția corecțională de 5 ani. Drept care semnez propriu, Pr. Ioan Gherghina 10.IV.1992 Maria, model de răbdare (Ziua X) “Prin răbdarea voastră veți stăpâni sufletele voastre” - spune Sf. Evanghelist Luca. Toți muritorii trebuie să sufere aici pe pământ, pentru a ajunge în cer. Dacă voim să fim slăviți împreună cu Cristos, trebuie să suferim împreună cu El. Pe măsură ce ne dăm mai mult lui Isus și iubirea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
necalificat la Atelierele Centrale ale minelor; devenite, apoi, Fabrica de utilaj minier. Aici am lucrat de la sfârșitul lunii decembrie 1955 până la pensionare în 1979. Am început ca muncitor necalificat, dar am fost utilizat într-un birou. De la început am fost stăpânit de convingerea că este imposibil ca, nu peste mult timp, să fim arestați din nou, fapt care m-a determinat să caut cu orice preț să mă calific muncitor; aceasta, pentru că la închisoare muncitorii aveau o situație mai bună, nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
țarist. Petre Sirin își petrece copilăria la București, în grija unor părinți iubitori pe care, uneori, îi lasă singuri pentru a se bucura de răsfățul bunicilor rămași în Chișinău. În casă vorbește rusa, în afara ei româna. Când absolvă Institutul Francez, stăpânește perfect atât franceza, cât și germana. Evenimentele prin care au trecut părinții l-au marcat, așa încât ale gerea facultății nu e o problemă. La terminarea cursurilor universitare, este numit profesor de istorie într-o școală din capitală. Curând își dă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mă despart de tine! O, dragule, cât de dependenți suntem față de destinele noastre, fiecare față de al său! și să nu poți face nimic pentru a-l ocoli, pentru a-l schimba cât de puțin măcar! Degeaba încercăm să ne stăpânim: cu cât încercăm mai mult, cu atât mai ușor cădem în cursă - nu ne putem evita pe noi înșine. Nu mai vreau, mă înțelegi, nu mai vreau și nu mai pot să revin în această cameră care este a ta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
anchetelor, înseamnă că era o acțiune de o an vergură cu totul deosebită. și, într-adevăr, am aflat că erau peste patruzeci de per soane arestate... și iarăși simțământul acela, secundar poate, dar totuși deosebit de pregnant, al curiozității care mă stăpânea... Pentru că, deși am fost ținut în acea cameră până spre dimineață, timpul a trecut destul de repede și pe nesimțite. Dimineața am fost dus în beciurile Prefecturii, spre a fi cazat. Am nimerit într-o celulă mică, cu două paturi rabatabile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zi împreună. ședeam împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului, pentru ca, ajuns la colț, la capătul pervazului, să cadă pe jos: nu se așteptase ca pervazul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles". Eram jucăria unui destin atotputernic ce ne stăpânea într-o manieră absolută, asemenea pisicii, care având șoricelul în ghearele ei îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai scăpa cu viață. Ne stăpânea aceeași stare de slăbiciune și de tulburare ca în momentul arestării, când, după ce s-a închis oblonul și a țăcănit metalic cârligul de siguranță, eram convinși că destinația noastră finală este Rusia, pentru a fi transformați în săpun. Cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se manifestau independent de voința noastră: direcția și durata vântului și a precipitațiilor ca și intensitatea lor. Într-un cuvânt, ne găseam la cheremul total al forțelor naturii, fără a o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o poveste foarte urâtă. Sau cum am descoperit eu faptul că adevăratul capitalism nu face cadouri. Am găsit la biroul de plasare al Universității un anunț "sexy" al unei bănci de afaceri din Geneva: căutau un student "discret, care stăpânește perfect limba franceză" pentru supervizarea unor traduceri din România. Cu alte cuvinte, prima mea slujbă de traducător. Termenul de predare a lucrării era de numai 48 de ore. Primesc vineri la prânz documentele cu pricina. Era vorba de un mare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
menajere. De fiecare dată când îmbrac uniforma obligatorie (un tricou larg, cam lălâu, pe care scrie cu verde DOSIM), nu mă pot abține să nu mă gândesc că miezul raportului cu Occidentul se găsește în felul în care izbutești să stăpânești ranchiuna ce se naște în tine, atunci când tu, un sclav modern, trebuie să ceri voie proprietarului biroului, de aceeași vârstă și pregătire cu tine, să te lase să treci fugar cu aspiratorul. Vă despart câteva mii de franci la salariu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A.R. Pisicile mi-au plăcut mai puțin, e-adevărat. Îmi plac și ele, dar nu atât cât câinii. Pisicile îmi plac mai mult în literatură. R.P. Pe de altă parte, ieșind din literatură, știți cum se spune: câinii au stăpâni, pisicile au angajați. A.R. Pisicile sunt prea pisicoase, prea „muierești“ pentru gustul meu. Întorcându-mă la câini, l-am mai avut și pe Robin. A trăit și el vreo doisprezece ani. A murit tragic, la foarte scurt timp după
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
imboldul dat artei noastre de a se întemeia statornic, neabătut pe valorile unei conștiințe socialiste care socotește omul ca esență și valoare supremă a vieții. Este apoi impulsul dat artei de a situa în centrul ei nu un erou pasiv, stăpânit de împrejurări, ci de o voință de a se realiza uman și pentru oameni, în atmosfera unei înalte și vibrante tensiuni morale. Și este, de asemenea, avântul imprimat atât de necesarului proces permanent de primenire interioară a culturii, prin intensificarea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ei și noi, din această țară bătută în răstimpul veacurilor de toate vânturile - gândesc astăzi altfel. Răspândite în masele largi ale oamenilor muncii, ideile socialismului științific au devenit o forță irezistibilă. Încrederea în puterile omului, care poate din ce în ce mai mult să stăpânească forțele potrivnice, a dat naștere unui climat de încredere și în puterea gândurilor sale. Pentru cei care și-au făcut din munca intelectuală un câmp de activitate, a dispărut astăzi gândul tulburător al inutilității. În locul său a apărut, tot mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
astăzi, în spiritualitatea noastră contemporană, a tot ceea ce acest popor a produs, a ceea ce ne-a conferit noblețe morală, a ceea ce ne-a îndreptățit să ne afirmăm.“ („Omagiul scriitorilor“, Luceafărul, 30 ianuarie 1982) REBREANU Vasile „Omul care suportă istoria o stăpânește acum, făurind-o. Omul acestei lumi este deținătorul patosului participării conștiente, este comunistul. Acesta va deveni deci și principalul erou al literaturii. Atributul fundamental al literaturii noastre umanist socialiste este noutatea ei. În cuvântarea ținută la plenara lărgită a Comitetului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
limită după 1990. În plus, m-am perfecționat ca un pușcaș marin și mi-am văzut visul cu ochii: cu inima cât un purice, m-am înscris la arte marțiale. Acolo am învățat multe, dar mai ales cum să-mi stăpânesc nervii sau frica și cum să mă adun, dacă e să înfrunt o greutate. Trebuie deci să trag adânc aeru-n piept, să-l țin cât îl țin și să fac figurile fata de jad țese la suveică și leu rage
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios în ochii mei era că freza ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul lui muzical. Tovarășa Găinușă, o femeie mică și cu un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lea aduce călugări dela Abația Egres din Ungaria și înzestrează în anii 1202 - 1206 mânăstrirea cu pământ cuprins între pâraiele Arpaș și Cârțișoara până în creasta munților Făgăraș. În urma privilegiilor date acestora în detrimentul lor, românii apreciind smulgerea terenurilor pe care le stăpâneau de multe secole, un act de jaf și de nedreptate, au trecut la acțiuni de prădare sistematică ale domeniilor mânăstirești, de batjocorire și de huiduire a călugărilor, când acștia apăreau în mijlocul lor, neputând trece cu vederea nedreptățile ce li se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]