10,750 matches
-
altor completări, inclusiv din domeniul criticii literare. „Se mai scriu încă și astăzi lucrări cenușii, monotone, care năpădesc redacțiile revistelor și editurilor, lucrări pe care redacțiile le resping în marea lor majoritate, dar dintre care unele izbutesc totuși să se strecoare prin filtrul insuficient al unei critici neprincipiale și ajung astfel să vadă lumina tiparului. Semnificativ este faptul că tocmai eroii cei mai înaintați - comuniștii - și îndeosebi activiștii din posturi de răspundere - sunt adeseori figuri relativ palide, șterse (...). Așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cauzei lor, îmbogățind chipul lui Maftei, analizând cu finețe psihologică gândurile lui și metodele cu ajutorul cărora îl prinde pe Mateica într-un clește neiertător (...). Lui Mateica și ciracilor săi, scriitorul le-a adăugat pe inginerul Raica, spion în solda imperialiștilor, strecurat într-un post de conducere în Direcția generală a șantierului. Plin de ură de moarte față de clasa muncitoare, cosmopolit până în măduva oaselor, Raica știe însă să-și mascheze sentimentele (...). Munca creatoare, conștientă, însuflețită de spiritul întrecerilor socialiste, se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în atenția criticii noastre literare. Dar nici publicații ca Viața românească, nici Contemporanul sau Flacăra nu sunt fără prihană în această privință (...). O serie de autori profită de indiferența criticii, de nivelul scăzut al cerințelor din unele redacții, pentru a strecura lucrări fără nici o valoare artistică: aceste lucrări fiind neartistice, prezintă o serioasă primejdie, ele dau o imagine falsă, denaturată a vieții noastre, zugrăvesc viața în culori șterse, monotone. Iată, de pildă poezia Gicăi Iuteș Să rămână-n urmă anul (Cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din urmă în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară. (...) De asemenea, Scânteia a analizat recent manifestările nesănătoase, dăunătoare din paginile revistei Almanahul literar din Cluj. Eu aș vrea să mă ocup de câteva rânduri din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
versuri retorice, prozaice, cum e îndeosebi al treilea din acest catren, care se detașează prin platitudine dintre celelalte, și ele cât se poate de lipsite de o reală forță emotivă: Da, forța-aceea e Partidul drag; Prin câte căi n-au strecurat în voi sămânța-acestei atitudini noi, ce-o să însemne fața-acestui veac! De aceea în poemul Aurorăi Cornu se cuvine să fie salutat, în afară de meritele amintite de-a lungul acestor rânduri, unul la care poeta și-a câștigat întrucâtva dreptul și care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
legătură cu proporția numerică a acestora în satele noastre. În nuvela Desfășurarea a lui Marin Preda, întâlnim câteva figuri bine diferențiate: Iancu Enache, tipul chiaburului vechi al satului; Voicu Ghioceoaia, tipul chiaburului nou ridicat dintre țăranii săraci datorită speculei și strecurat în partid; Bădârcea, tipul chiaburului vechi, devenit «mijlocaș». Fiecare tip reliefează aici un anumit aspect, o anumită tactică de luptă a chiaburimii. Îi putem reproșa unui autor că e prea puțin un singur chiabur în opera lui, dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe această femeie? o privește bodyguardul pe Suze cu ochii mijiți. — E prietena mea, zic iute, Înainte să apuce s-o aresteze pe Suze pentru că și-a răpit propriul copil. De fapt, cred că ar cam trebui să plecăm... O strecor pe Clementine În cărucior cum pot printre bagaje și mă pregătesc de decolare. — Mama! Clementine Încă mai Întinde brațele după Suze. — Mama! — Dumnezeule! Fața lui Suze se luminează ca un far. — Ai auzit? A zis mama! Ce fată isteață! — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
răspuns? Toată conversația asta e de-o falsitate ucigătoare. Exact În acel moment, ușile liftului se deschid și Adam Farr iese cu pași majestuoși. — Rebecca! Are lipit de față zîmbetul lui stas de director de comunicare corporatistă și tocmai Își strecoară BlackBerry-ul În buzunar. — Ce plăcere să te văd! Da, e adevărat, poate că individul ăsta e tipul cel mai alunecos din toată compania. Dar nu mă duce el pe mine cu una cu două. — Bună, Adam, zic destul de sec
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În brațele lu’ ibovnică-sa. — Aha, zic numai ochi și urechi. Și... cealaltă opțiune care-ar fi? — Faci pă mortu’n păpușoi și trăiești În minciună tot restu’ vieții. Nici una dintre opțiuni nu mi se pare prea atractivă. Acum ne strecurăm pe Oxford Street, Înaintînd cu greu printre autobuze și pietoni. Ridic gîtul, uitîndu-mă la drumul din față, cînd, deodată, zăresc Mercedesul lui Luke, cotind pe o străduță laterală. — Uite-l! L-am văzut! Pe-acolo a luat-o! — L-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
scrie „Brandon“ deschis pe birou și simt un licăr de alarmă. Asta numește el discret? Dacă avea Luke o Întîlnire de afaceri În West Ruislip și trecea pe lîngă fereastră și-l vedea? — Deci, doamnă Brandon. Dave Sharpness s-a strecurat cumva În spatele biroului și mi se adresează cu glas răgușit. În primul rînd, permiteți-mi să mă prezint. Înainte de a mă face detectiv particular, am lucrat treizeci de ani În domeniul auto. Dat fiind că am trecut eu Însumi prin
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
săptămînă. Și se hotărăsc să continue investigațiile, doar că au pierdut o săptămînă degeaba. Avînd În vedere și sarcina avansată... Privirea Îi coboară sugestiv asupra pîntecului meu. Ei bine, În locul dumneavoastră eu i-aș da drumul chiar acum. — A, mă strecor Încet Înapoi În scaun. La asta nu m-am gîndit. — Și noi nu folosim cuvîntul „spionaj“, adaugă, Încrețindu-și nasul stacojiu. Nimănui nu-i place să spună că-și spionează iubitul. Noi preferăm termenul de „observare de la distanță“. „Observare de la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
obraji, și-mi Îngrop capul și hohotele de plîns În așternuturi. Cum poate să mă părăsească? Nu i-a plăcut să fie Însurat cu mine? Nu ne-am simțit bine Împreună? Înainte să o pot opri, vocea Venetiei mi se strecoară iar În minte. Ai fost o schimbare binevenită, Becky. Îl faci să rîdă. Însă ești departe de a fi la nivelul lui. Vacă... idioată... și tembelă. O aschimodie... oribilă... și plină de fițe... Mă șterg la ochi, mă ridic În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Întind mîna după un șirag de mărgele iridescente roz. Dacă află Luke, o să-i spun că e o jucărie educațională. Pe care mama e musai s-o poarte la gît. Îi Întind cardul meu Visa, formez numărul pin și strecor punga cu revista Vogue În suportul de sub cărucior. După care Îmi ascund medalionul cel drăguț chiar sub păturica lui Minnie, unde nu-l poate vedea nimeni. — Să nu-i spui lui tati! Îi șoptesc În ureche. N-o să-i zică
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sale - G. Bacovia și Paul Verlaine, din care tradusese -, poezia lui B. are o unitate tematică la limita monotoniei. Natura „neurastenizată”, cerul de „cenușă”, asocierea frecventă toamnă-moarte, „paloarea ftiziei în frunze” compun un arsenal poetic previzibil. În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un nivel îndeobște banal. SCRIERI: Cenușiu, București, 1936; Vraja anotimpurilor, București, 1943; Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu, București, 1945. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, Poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
istoricii și arhivarii reacționari și funcționarii cointeresați care-i slugăresc aflăm că sunt mai mulți decât credeam, și încă exercită o influență sensibilă în mass-media, în politică, în afaceri, în zona gingașă a societății civile. Câțiva dintre ei s-au strecurat binișor și în Comisia de cercetare a comunismului" (Stelian Tănase, Zău?! , în " Ziua", 21 oct. 2006) Liviu Antonesei: Îmi explic unele lucruri mai ușor acum, le înțeleg poate mai bine din mai multe motive. În primul rând, nu mai sunt
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cumplite, dar totala inadecvare și singurătatea de atunci parcă nu le-am mai conștientizat atât de dureros niciodată. Voiam să fiu solidar cu oamenii din jur, la primele alegeri libere. Știu că am luat-o pe jos, încet, absolut singur, strecurându-mă printre semenii mei bucuroși nevoie mare, l-am căutat pe Vasile Lupu (pe atunci, nu existau telefoane mobile!) și, deși am fost mereu antialcoolic, atunci m-am îmbătat. D-l Lupu nu-i băutor nici el, dar niciodată nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și o ediție bibliofilă Ursachi, Marșul spre stele, cu ilustrații de Baciu, Ioan Gînju și Mircia Dumitrescu. A fost plăcut acolo, sala e caldă, probabil din pricina lemnului, am și vorbit... Dar când s-au deschis sticlele de șampanie, m-am strecurat afară. Nu spre casă, pentru că aveam emisiunea la radio peste vreo două ore. M-am plimbat singur puțin, apoi am primit un telefon de la Victor Neumann, istoricul timișorean, care era în Iași la un colocviu, m-am întâlnit cu el
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la reluarea apariției revistei Aurora franciscană (după o pauză de 10 ani) în 1938 a demonstrat existența unui control exercitat de autoritatea bisericească asupra tuturor articolelor și materialelor publicate în presa catolică: "Sfânta Biserică are mare grijă să nu se strecoare în scrierile catolice greșeli împotriva credinței și a bunelor moravuri. De aceea nici un catolic, fie cleric, ori civil, nu poate tipări sau publica vreo scriere în care se atinge credința și bunele moravuri, fără ca mai întâi aceste scrieri să treacă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dacă vrem să înțelegem ce se petrece. Antologiile sunt greu de făcut în poezia Desperado, tocmai fiindcă acești poeți construiesc volumul ca pe o istorie. Fiecare poem e un episod. Larkin descoperă și el acest procedeu, prin care narațiunea se strecoară în lirism. Se produce opusul năvălirii lirismului în roman din anii 1920. La patruzeci și doi de ani, Larkin scoate un volum care îi povestește viața. Alege incidente semnificative și creează o atmosferă greu de uitat. Un poem inteligent este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii pictate, a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cauză precisă, ori e doar o stare de fond? PA: Da, există acest regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că starea mea de spirit s-a strecurat în text, însă intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului Dee; de când eram student m-a interesat necromanția. Este una din figurile pe care le am mereu în minte. Mi-am dorit să redau viață Londrei acelor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Sigur că-mi face plăcere, încerc mai înainte de orice să fiu european. Universitarii sunt extrem de necesari și le recunosc bucuros importanța potențială cum e și cazul acestei scrisori. LV. Dacă ar veni un student să vă întrebe cum v-ați strecurat viața intimă în romane, cât de legate de ceea ce ați trăit sunt intrigile acestor romane, i-ați spune adevărul? JF. Am încercat să-mi scriu toată viața. Presupun că tot ce scriu e autobiografic. Mă gândesc în special la Mantissa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
comportamente violente sau psihopate, ca autorii de care vorbești, și asta din rațiuni temperamentale, pe care le-am amintit. LV. În Ginger, You're Barmy (1962), un alt fel de violență, cea politică, stârnită de IRA (Armata Revoluționară Irlandeză) se strecoară în ironia relaxată a intrigii. DL. Și Ginger e un roman scris sub influența lui Greene. Are o structură asemănătoare cu cea a romanului The Quiet American. Am intenționat să scriu un roman care să rezume starea Serviciului Militar Național
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
efectuat cu slabe dovezi și pentru fapte minore. Procesul a fost instrumentat de judecătorul Pierre Bouchardon și i s-au adus mai multe capete de acuzare, toate au convers spre spionaj pentru Germania. Judecătorul a acuzat-o că s-a strecurat în tabăra fortificată din Paris, în decembrie 1915, pentru a obține informații pentru Germania (dovedită). Că i-a furnizat consulului Germaniei, Kramer, de la Amsterdam informații (dovezi ambigue). Că a întreținut schimburi de informații cu Kramer în Olanda (dovedită). Că la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]