12,028 matches
-
dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care era tovarășul ei de viață; − Nu...Ce-i? Ce este, Ileană? S-a întâmplat ceva? − Nu, Toadere, nu s-a întâmplat nimic. Te-am întrebat dacă mai dormi, am și eu niște gânduri ce mă frământă și aș vrea să ți le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
România, și aici la boier au fost aduse vite din colhozurile noastre. Când au intrat armatele germane și române în țara noastră, pe lângă jafurile din colhozuri s-au purtat neomenește cu bătrânii, chinuindu-i în tot felul. Ne-a spus tovarășul locotenent locțiitor politic de companie că ostașii români au scos ochii oamenilor cu furculița, ca să mărturisească unde sunt avuțiile colhozului. Au fost foarte răi unii nemți și români în timpul ocupației. Noi plătim cinstit ce am mâncat, și scoase o hârtie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
matur, maturizat înainte de vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci pășeam atent la lumea din jur și aproape că-mi studiam atitudinea și comportamentul față de lumea satului și chiar față de colegii și tovarășii mei de joacă și de zbenguială. Uniforma mea școlară de culoare kaki, cu număr matricol cusut pe brațul stâng și șapca cu inițialele școlii mă obliga să fiu atent la tot pasul. Trebuia să mă port respectuos și corect cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tot pe lângă marginea șoselei ca să evităm pietrișul de pe drumul lung pe care pornisem. În apropierea gării Ghidigeni ne înfruptăm cu poamele roșii și dulci ale unui măcieș cu rod bogat. Era spre seară. Mai aveam cinci km până acasă în timp ce tovarășul meu de drum avea de vreo trei ori mai mult. Nu știu cum se va fi descurcat el, dar eu știu că am ajuns acasă la căderea amurgului. Ai mei, adunați de pe unde munciseră se aflau în jurul mesei parcă mă așteptau să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Pleca dis-de-dimineață și venea seara, apoi discutam de una, de alta până mergeam la culcare în camera de oaspeți. După o săptămână de la sosirea mea, dimineața, la ora plecării la muncă, cineva îl anunță pe „Nea Vasile”, gazda mea, că tovarășul lui de muncă e bolnav și că va trebui să rămână acasă. Gazda mea e nemulțumită că și-a pierdut rostul la treabă pentru ziua aceea. Cum auzisem toată discuția, îi spun că eu îi voi fi tovarășul de muncă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mea, că tovarășul lui de muncă e bolnav și că va trebui să rămână acasă. Gazda mea e nemulțumită că și-a pierdut rostul la treabă pentru ziua aceea. Cum auzisem toată discuția, îi spun că eu îi voi fi tovarășul de muncă pentru ziua respectivă. Cu greu, cu foarte mare greutate, a admis ca eu, domnul sosit în vizită, să muncesc cot la cot cu el. Mergem sus la locul de muncă. Antrenamentul fizic la munca de acasă și cei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
domnul sosit în vizită, să muncesc cot la cot cu el. Mergem sus la locul de muncă. Antrenamentul fizic la munca de acasă și cei 20 de ani ai mei m-au ajutat să țin pasul față de gazdă și de tovarășii lui de muncă. Și eu și gazda mea am lucrat cu spor, chiar peste cele mai optimiste așteptări. O săptămână de muncă alături de oamenii locului mi-a adus un spor de prețuire din partea localnicilor. Am mai rămas încă o săptămână
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ei o familie tânără, având cui să-și spună păsul, mai ales față de soția mea, cu firea ei deschisă, prietenoasă. Fetița noastră împlinea cinci ani, creștea frumos lângă noi, părinții ei. Nepoatele mele și copiii din sat i-au fost tovarăși de joacă. Asemeni mie, era inițiatoarea unor jocuri copilărești. Mulțumiți și fericiți că am realizat un cuib de locuit, ne angrenăm din plin în activitatea școlară. Primim câte o clasă de elevi, luăm măsuri să-i avem pe toți prezenți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Secretarul de partid era chemat la centru și pleacă grăbit, dar constată că satul e plin de manifeste. Îmi bate în poartă și-mi spune ce s-a întâmplat. Manifestele erau împrăștiate pe două drumuri, aproape paralele. „Ce ne facem, tovarășe?”, îmi zice el. „Le strângem, să vedem ce scrie în ele”, zic eu. În total am adunat amândoi aproape 200 de asemenea manifeste în care eu eram vizat direct. „Mănăstirene! Sapă-ți groapa, că vin americanii!”, „Mănăstirene! Uită-te la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
exteriorul pe toată întinderea, iar cei doi oameni mă întreabă cu ce ocazie pe la ei? Le spun sec: „Sunt directorul acestei școli!” Amândoi, cei doi oameni își lovesc obrazul cu palma și-mi spun cu oarecare reținere în glas: „Vai, tovarășe, dar n-ai găsit o altă școală? Că aici e... cum se vede”. Timp de o oră discut cu ei, despre repararea școlii și termenul de reparat. Erau prea multe de făcut... și voiau să se lase păgubași, deoarece nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
văd ce-i cu examenul... Nici o mișcare! Întreb pe cineva care-i situația și mi se spune că examenul s-a terminat - comisia lucrând la finalizarea rezultatelor. Înfiorat, bat la ușă, intru, spun că sunt candidat la acest examen, un tovarăș îmi spune că rămân pentru sesiunea următoare, în timp ce „Doamna președintă” mă îndeamnă să trag un bilet și să mă pregătesc pentru răspuns. Trag biletul, constat că pot răspunde imediat, comisia lucrează, eu aștept. Doamna președintă îmi cere să pregătesc răspunsul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca om și coleg, dar în ședința de excludere nici n-au îndrăznit să se uite la mine tot de... teamă... Sunt judecat și exclus! Cu voce aparent liniștită întreb încet pe secretarul Țolescu cu rol de acuzator: „Spuneți-mi, tovarășe secretar, de ce sunt exclus?” Cu o voce precum tunetul îmi spune de sus, răspicat: „Cum? mai ai curajul să mai și întrebi? - Da! tov. secretar, întreb, fiindcă e vorba de viața sau moartea mea civică și să știți că mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne așezăm la masă, sosește portarul de la Comitetul orășenesc de partid cu rugămintea să-l urmez imediat la Comitet, fiindcă a venit un tovarăș de la C.C. al P.C.R. pentru problema reclamată de mine. Îl invit pe un scaun, este servit cu bunătăți și un pahar de vin, în timp ce eu mănânc pe săturate și apoi pornim la drum. Sunt primit de același B.B., oferindu-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Întâmplător asistam la o clasă vecină, l-am văzut intrând în clasă, dar spre sfârșitul orei elevii lăsați singuri au trădat lipsa lui din clasă. Găsesc elevii în dezordine, îi liniștesc, în timp ce un elev îmi spune cu zâmbetul complice că „tovarășul profesor vede la televizor meciul de fotbal cutare”. Nu zic nimic, însă în ora următoare repetă aceeași absență în favoarea fotbalului. Secretarul, enervat, mă întreabă dacă l-am sancționat luându-i salariul pe ziua aceea. Răspund că nu l-am sancționat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru cursuri și convocând cadrele didactice într-o anumită sală de clasă, pentru o scurtă ședință. Totul fiind gata, cei veniți intră în sala de ședință și se anunță clar: Se soluționează cererea de demisie a directorului, propunându-se în loc tovarășul M. Conducătorul ședinței întreabă dacă dorește cineva să ia cuvântul. Se înscrie oponentul meu declarat. „Mulțumim din inimă partidului și guvernului că a ascultat rugămintea noastră!”, zice el. I se ia cuvântul spunându-i-se că nu e vorba de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
e târziu și alte replici, încât omul meu simte că nimeni nu-l mai ascultă. Finalul ședinței și toată lumea pleacă în grabă. Plec și eu spre casă, dar intru în biroul directorului să-l iau pe secretarul de partid, ca tovarăș de drum. Aici mă întâlnesc cu acel neprieten, care discuta cu cei doi. Surprins de apariția mea, ezită un moment, apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din Bucovina. În drumul nostru ne oprim o zi și la Bărgăoani-Neamț, în satul lui Mihai Tamaș, fosta mea ordonanță din timpul războiului. Fusese și el la mine cu doi ani în urmă și acum îi întorceam vizita. Îmi fusese tovarăș în război timp de peste doi ani, fiindu-mi ca un frate mai mare. Am ajuns cu oarecare greutate pe un teren accidentat, ne-am continuat drumul spre mănăstiri și apoi am reintrat în munca ce mă aștepta. Am luat dirigenția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ceaușescu și a României, el a înfierat această invazie și atunci a atins culmea gloriei lui ca lider al poporului nostru, era eroul nostru, omul pe care l-am fi urmat, fiindcă atunci a fost momentul lui eroic, culminant! „Rușine tovarăși”, a zis el fiind la unison cu noi toți, intrând astfel și în grațiile lumii occidentale, grație de care s-a folosit în mod cât mai abil. Sub această perdea de fum a instaurat apoi cel mai draconic regim represiv
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dacă am amenințat sau nu pe cei din birou!... Tăcere generală și priviri care-mi aprobau atitudinea! Secretarul, vădit încurcat de intervenția mea, nu știe ce să mai zică și atunci trag eu concluzia: „Dacă din cele relatate de mine, tovarășul a înțeles ce a-nțeles, îmi închipui că, în activitatea de comandant ce a avut-o până la pensionare, cam ce hotărâri a luat...” Mă așez pe locul meu, toți cei prezenți mă aprobă tacit - nu se putea bate din palme
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
transmis mai departe în cercul lui de prieteni. Cum obținusem un bilet de tratament la Vatra Dornei, în perioada 12-28 noiembrie 1996, turul doi al alegerilor prezidențiale m-a prins în această stațiune balneară. Eram cazat într-o vilă, având tovarăș de cameră un invalid ca și mine, tot la mâna stângă, originar din Brăila. El, sărmanul, avea brațul stâng amputat de lângă umăr. Îl cunoscusem anterior, din vedere, din vizitele mele la Brăila, având un chioșc de vânzarea ziarelor și țigărilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a unei alei se înșiruiau aliniate ordonat niște căsuțe de vacanță pentru două persoane. Cineva dirija ocuparea căsuțelor, distribuind fiecărei căsuțe câte doi bărbați ori două femei. Către capătul acestei alei, în ultima căsuță, intru liniștit cu un bărbat ca tovarăș de căsuță... Văd două paturi cu cearșafuri de un alb strălucitor, ni se spune să ocupăm loc, ni se dă câte o pastilă și ni se spune să înghițim pastila și... curând vom trece în lumea de dincolo... fără ca să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cei trei inși, vin grăbiți. Cred că vor să mă ajute, dar nu mai era nevoie. Cei doi ajunși lângă mine mă întâmpină dușmănos... „Vrei să te plătim de bun?” și unul îmi trage un pumn zdravăn peste figură, în timp ce tovarășul lui, care știa carate mă lovește puternic cu piciorul în spate, gata să mă dea jos. „De ce dați în tatăl ori bunicul vostru?” le zic eu. Ambii erau beți, cel ce mă lovise în față era totuși un pic mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
merge și mai departe. Îl întâlnesc și astăzi și cred că s-a vindecat măcar în parte și de timiditatea excesivă de atunci. Ridic problema unor colegi - necolegi. Unși de partid cu o anumită responsabilitate, nu mai sunt colegii și tovarășii mei de profesie. Am amintit cazul unei colege care, fiind mare, la o întrebare a mea mi-a vorbit de „sus”, acuzându-mă de „acostare pe stradă”. Cum îndrăznisem să acostez mărimea unsă cu încrederea partidului? Un alt coleg, chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-și revolta față de situația și soarta poporului nostru. Atunci, când vorbeai cuiva, trebuia să fii atent cu cine vorbești și mai ales locul în care vorbeai. Nu de puține ori am simțit că eram urmărit și cu îngrijorare îi spun: - Tovarășe profesor, fiți atent cui vorbiți și mai ales locul în care vorbiți. Era stația de autobuz, cu circulație intensă, încrucișată, de la „Cerbul de Aur”. El se uită la mine și-mi spune: - Știu prea bine cui vorbesc! Îi răspund că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
le, să facem o inspecție, să vedem cu cine țin soldații". Și-ntreabă pe-un soldat: Băi, dacă ești în post și vin către tine un neamț și-un rus, pe care-l împuști?" Soldatul zice: "Rusul, dom'le!" Cum, tovarăși, ați văzut? Asta-i atmosfera: noi vă sprijinim și voi...". Dar soldatul, deștept, zice: "Tovarășul consilier, pot să vă pun o întrebare?" "Da". "Dumneavoastră pe care l-ați fi împușcat?" Și rusul zice: "Pe neamț". "Păi, ați văzut că pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]