12,312 matches
-
Munteanu, op. cit., p. 446 142 Goga era un fascist liric. Cînd a aflat că în timpul puciului (care a dus la asasinarea n.t.) lui Dolfuss, trei naziști austrieci au strigat "Heil Hitler!" înainte de a fi executați, el a remarcat cu tristețe: Dacă măcar trei oamei ar muri în acest mod pentru mine!" Memorii, vol. VII, p. 273 143 Corneliu Zelea Codreanu, "Circulare, Scrisori, Sfaturi, Gînduri" (volum litografiat), p. 5 144 Heinen, op. cit., pp. 331-339. Radu Lecca va deveni în timpul celui de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
abisuri de ar-fi-putut-să-fie! La prima împărtășanie, luasem hotărârea fermă să fiu bun toată viața, și încă mai stăruie o fantomatică iluzie că aș fi putut să fiu! Imaginea lui Hartley s-a transformat în mintea mea din durere sălbatică în tristețe, dar niciodată în indiferență. Și, într-un fel, am continuat s-o caut, dar era vorba de o căutare cu totul diferită și involuntară, un fel de căutare ca în vis. Mânat de obsedanta mea amintire, încercam parcă s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și milă, și un gen de umilință, toate aceste sentimente pe care le încercasem când o văzusem stând acolo în fața mea, sub chipul unei femei bătrâne. Nu arăta obosită, oboseala era, într-un fel, însăși expresia feței ei, nu atât tristețe și suferință cât o vastă istovire, ca aceea a unui om care a muncit din greu ani și ani la rând. — Mă simt foarte bine, în afară de niște nesfârșite tulburări stomacale. Tu arăți bine, Charles, și atât de tânăr! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a uitat drept la mine. Observasem că azi nu avea buzele rujate, ceea ce mă ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un aer hotărât, aproape prudent; acum părea extrem de atentă, ochii vii își pierduseră privirea vagă. Își scoase la iveală mâinile roșii, ușor umflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un aer hotărât, aproape prudent; acum părea extrem de atentă, ochii vii își pierduseră privirea vagă. Își scoase la iveală mâinile roșii, ușor umflate, și încercă, fără efect, să-și netezească gulerul mototolit. — Ce-i de explicat, și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în vis. M-am proptit într-un cot și, treptat, am început să devin conștient de ce mă aflam acolo, zăcând pe stâncă, în plin soare și în fața unei mări albastre, șușotitoare. M-am ridicat încet și apoi m-a săgetat tristețea când mi-am amintit cât de fericit fusesem în vis pentru că eram tânăr. M-am uitat la ceas. Șase și jumătate. Abia atunci mi-a venit gândul: dacă nici în dimineața asta nu găsesc vreo scrisoare, mă duc la bungalov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mult s-o văd zâmbind. Aceasta m-ar fi ajutat în procesul meu de recreare. — Hartley, dă-ți la o parte vălul acela. N-ai vrea să-mi zâmbești? Lăsă din mână șervețelul de ceai și i-am văzut tristețea gurii umede, cu colțurile abrupt căzute. — Charles, cât e ceasul? Era zece și douăzeci și cinci. — O, nouă și jumătate, chiar ceva mai puțin. Uite, Hartley, dragostea mea, nimic din toate astea nu mai are importanță, s-a terminat, nu înțelegi? Foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o tavă ceai, lapte și zahăr, pâine, unt și marmeladă. Am dus-o sus, căutând să-i mențin echilibrul, și am descuiat ușa. Hartley zăcea tot sub pătură. — Uite ce mic dejun plăcut. Privește! Se uită la mine, cu o tristețe teatrală. — Așteaptă! Îți aduc îndată o măsuță și un scaun. Am alergat jos și m-am întors cu măsuța pliantă și cu un scaun. Haide, iubito, nu lăsa să ți se răcească ceaiul. Și, uită-te, ți-am adus un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de toate aceste amănunte, care mi s-au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care ar fi putut cândva să inspire plăcere, dar nu mai erau în stare. Vedeam totul ca printr-un zăbranic negru de tristețe, remușcare, nehotărâre și teamă; și aveam simțământul că port, în locul inimii, un mic coșciug de plumb. Lizzie, plimbându-se alături de mine, își plânsese tot plinul peste amintirea lui Titus; plângea și acum, destul de des, dar parcă mai discret, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bigudiul lui Hartley, pe care-l vârâsem în buzunar în noaptea când „fugise la mine“. M-am uitat la cilindrul lipsit de noimă și am încercat să văd în el un semn, dar arăta patetic și mi-a inspirat atâta tristețe, încât l-am pus într-un sertar din cămăruța roșie. Mi-am învelit din nou picioarele în scoarță și am început să revizuiesc situația. Un gând consolator și lămuritor, care-mi revenea statornic, în timp ce încercam să-mi imaginez starea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui pentru a-mi salva viața? Aceasta să fi fost ultima picătură și cu alte cuvinte, până la urmă să fi fost tot vina mea? M-am dovedit eu oare o povară nerecunoscătoare, un atașament primejdios? Acum îmi dădeam seama, cu tristețe, de semnificația ultimei vizite a lui James. Venise să încheie pace cu mine, dar de dragul lui, nu de-al meu, venise să rupă o ultimă legătură și nu să o îmbunătățească. Știa foarte bine că urma să fie convorbirea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lucrurilor la care am râvnit atâta amar de vreme, și la care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-a revenit din acea jale, probabil destul de repede. Clement mi-a lăsat averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât datorii. De când mi-am amuțit telefonul, am primit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care i-a condamnat la moarte și i-o executat. Și o mai fost încă unu’ cu el, Toni Livinski, care era pontator la brigadă, la Canal, unde am fost eu. Dar Livinski ăsta era tot trist așa, avea o tristețe în el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe în sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și o mai fost încă unu’ cu el, Toni Livinski, care era pontator la brigadă, la Canal, unde am fost eu. Dar Livinski ăsta era tot trist așa, avea o tristețe în el... Nu era om rău, da’ avea o tristețe în sufletul lui... Acolo ne-au băgat și la izolare. Ce făceam la izolare? O pregătire spirituală. Era rugăciune, era meditație, erau discuții. Aveam o cărticică de rugăciuni a cardinalului Todea, Noul Testament... și așa pe furiș mai citeam. Și scriam
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că acolo îs temperaturi foarte scăzute, și de-aia eram totdeauna îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână, și toată lumea stătea cu alea peste cap, și se gândea că-i ajunul Crăciunului, se gândea acasă la cei dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică, și la un moment n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea, și am spus cum se spune aici, la noi: Slobod îi a colinda? Și le-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Marți, 9 septembrie/28 august Vreme mohorâtă, mai târziu ploaie. Mică promenadă. Câteva persoane la dejun. După-amiază scris. Promenadă. Seara cu Elisabeta, scris până la ora 11. Vremea pare să se îmbunătățească. Davila a fost înmormântat cu mare ceremonie și adâncă tristețe. Miercuri, 10 septembrie/29 august Vreme schimbătoare. Înainte de amiază discutat cu Stuart despre iluminat. La masă Carlo Diesbach, contele Walwitz, maiorul Witte, un căpitan, șef al pompierilor din Berlin, Mitilineu. După-amiază stat de vorbă cu ultimul. Seara venit Văcărescu de la
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pe un bolovan la umbră și, dus pe gânduri, priveam nemișcat apă care fugea. Pe cursul ei neoprit, mi se părea că fuge și sufletul meu; și o melancolie*) neașteptată mă cuprinse." (Calistrat Hogaș - Pe drumuri de munte) Explicație: *) melancolie = tristețe. A. Înțelegerea textului 1. Numește anotimpul a cărui imagine este surprinsă în fragmentul de mai sus. 2 puncte 2. Rescrie, din text, o structură/un grup de cuvinte care conține o inversiune. 2 puncte 3. Transcrie, din fragmentul citat, o
PROGRAMA din 29 august 2001 PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140815_a_142144]
-
Nu-i place mirosul de ceapă prăjită, alt parfum. * Refuză să urce scările. * Se împiedică tot timpul. Stimulii senzoriali au rolul de „schimbători de motor” N. V. este determinat de stimuli senzoriali cunoscuți / necunoscuți; așteptați / neașteptați; siguri / nesiguri; emoții (durere, frică, tristețe, bucurie). Când vigilența este scăzută (se mișcă încet, se mișcă în mod ritmic, fără multe variații, este apatic), se intervine prin stimulare senzorială, stimulii fiind cunoscuți, activitățile previzibile, dorite, așteptate. Când vigilenta este ridicată (se mișcă rapid și neregulat) se
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în alegerea modelului de viață se observă originalitatea subiecților și sinceritatea opiniei lor, exprimate mai ales în jurnalele lor intime. Din acestea se constată adeziunea pentru onestitate și adevăr. În trăirile lor afective se observă constanța stării lor de bucurie, tristețe, timiditate și mai rar cutezanță. Primesc critica justă cu o deosebită înțelegere și reacționează furtunos în fața nedreptății, acuzărilor nejustificate, a ironiilor dușmănoase, însoțind această reacție de o convulsie a vorbirii și o comportare dezorganizată. Lipsa de tact a adulților declanșează
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cefalee, insomnie, adăugându-se stări de neliniște sau depresie, tulburări nervoase din partea inimii, a organelor digestive, chiar și prin felul cum vorbesc pacienții. Neurastenia, înseamnă oboseală continuă, independentă de efort, datorată în primul rând dezorganizării somnului, pierderea energiei, plictiseală existențială, tristețe, însingurare, modificarea caracterului, devenind ursuz și nervos cu orice prilej. Se poate întâlni și varianta lor viscero-vegetativă. Din punct de vedere psihic: imposibilitate de concentrare, atenție dispersată, tulburări de memorie, anxietate. Tensiunea psihică se explică și prin suferințele organice (cefalee
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fund lacul.” (T.Arghezi, I,p.9); • complement, direct: „Nici un semn nu străbate/vămile, vămile.” (L. Blaga, p.221), indirect: „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru, bucuros de moarte.” (T. Arghezi, I, p. 31), de agent: „Aceasta-i tristețea cea mare a spicelor,/că nu sunt tăiate de lună.” (L. Blaga, p. 257), comparativ: „Mi-ar părea cum că natura/Toată mintea ei și-a pus/Decât orișice păpușă/Să te facă mai presus.” (M. Eminescu, I, p. 100
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
liniștea uitării, Dă orizont nemărginit / Singurătății mării.” (M. Eminescu, I, 175) b. propoziții nondependente: „Numai omu-i schimbător Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem Cum am fost așa rămânem.” (M. Eminescu, I, 124), „Nimeni nu se poate salva de tristețea de a muri singur dar e normal să nu ne împăcăm cu ceea ce ne impune să trăim singuri.” (O. Paler, Caminante, 296) „Desigur, viața nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr o pradă care nu cedează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omenie extraordinară, o dragoste de oameni extraordinară. Și aceste însușiri l-au însoțit în întreaga lui carieră științifică și de profesor. A știut să se apropie de oricare om, când este mai ales în ceasurile de cumpănă, în ceasurile de tristețe, să-l îmbărbăteze, să-l încurajeze, să-l întărească în credința că omul poate să treacă peste orice greutăți și, de asemenea, domnul academician Radu Voinea este o sinteză între știința riguroasă și comportamentul etic foarte înalt, ceea ce înseamnă extraordinar
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Spun asta fără să minimalizez sprijinul colegilor noștri aflați la Iași (Constantin Coroiu), Timișoara (Maria Nițu), Cluj-Napoca (Lucia Dărămuș), București (Florentin Popescu)... Sunt semne că revista își va înceta apariția din motive financiare și nu numai... O spun cu toată tristețea. Cât din ceea ce ți-ai propus în primul editorial s-a înfăptuit și cum vezi evoluția prestigioasei reviste focșănene? Noi ne-am propus multe. Probabil n-am reușit tot ceea ce ne-am propus la începutul anului 2008. Aveam de gând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
actorilor, poate să placă și regizorului și unor actori și nu place celui care trebuie să joace rolul principal. Anul acesta este foarte important pentru dumneavoastră. Rotunjiți un nou jubileu. Cu ce gânduri vă așterneți la drum în continuare? Cu tristeți ascunse, așa cum am intitulat ultima mea piesă. Tristeți ascunse sau Sfârșitul intimității, pentru că din nefericire trăiesc cu moartea în suflet dispariția soției mele. Dar sunt și cu speranțe, pentru că nu s-ar simți bine acolo, acolo unde se află acum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]