109,982 matches
-
a Bîrgăului cu masa eruptivă a Călimanului. Ca urmare, apreciem că limita este marcată - cu mici depășiri - de Bistrița și afluentul său Colbul. Toponimia și terminologia orografică (oronime, nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
estima că între 35% și 50% din gospodăriile din România au fost participante la acest sistem, în timp ce Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, estima circuitul financiar ajunsese la un moment dat să ruleze o treime din masa monetară a României. Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit
Caritas (joc piramidal) () [Corola-website/Science/306345_a_307674]
-
fost de aproximativ 1,400 de miliarde de dolari, cu un profit net de aproximativ 470 de milioane de dolari. Din aprilie 2009, valoarea de piață a companiei a depășit patru miliarde de dolari. Roderick James "Jess" McMahon, bunicul actualului proprietar al WWE, a fost un promotor de diverse evenimente sportive. În 1926 a început să colaboreze cu Tex Rickard, promovând evenimente puglistice la Madison Square Garden (New York), primul meci al parteneriatului celor doi fiind un meci pentru centura la categoria
World Wrestling Entertainment () [Corola-website/Science/306366_a_307695]
-
confruntare din aceeași seară l-a lovit, învinețindu-i unul din ochi. Evenimentele din Montreal au constituit un moment de cotitură în disputa WWF/WCW. McMahon a folosit toată povestea din Canada pentru a crea din identitatea lui reală de proprietar al promoției un personaj în storyline - patronul diabolic "Mr. McMahon", un dictator rău care favoriza wrestlerii heel pentru că erau "buni pentru afacere" și disprețuia "wrestlerii necorespunzători" că Stone Cold Steve Austin. [[Fișier:WWFAttitude.gif|thumb|150px|right|Logo-ul World
World Wrestling Entertainment () [Corola-website/Science/306366_a_307695]
-
1946 este folosit atolul ca bază militară americană. Din această perioadă de timp a rămas pe insulă o pistă de aterizare pentru avioane (2000 m lungime) care se întinde de-a lungul insulei Cooper pe direcția est-vest. În anul 1947 proprietarii atolului, familia Fullard, obligă printr-un proces guvernul SUA să le fie restituit Palmyra. Când Hawaii este anexat de SUA devenind în anul 1959 statul al 50 -lea american, statutul nu este modificat în mod intenționat, Palmyra rămânând singura excepție
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
sunt omorâți pe atol familia Malcom din San Diego, ucigașii un bărbat și o femeie sunt prinși în Hawaii abia în anul 1981, avocatul apărării relatează faptele petrecute într-un roman care ulterior va fi ecranizat.In anul 2000 vând proprietarii atolului, Palmyra unei organizații de protecție a mediului înconjurător (The Nature Conservancy) pentru ca flora și fauna Palmyrei să poată exista în continuare și pentru generațiile următoare. Din anul 2005 pe Cooper Island se află o stație de cercetare care se
Atolul Palmyra () [Corola-website/Science/306399_a_307728]
-
poalele lui. 45°51′40″N 23°2′37″E <br> Administrativ, zona aparține de orașul Simeria și de comuna Rapoltu Mare. Cercetarea arheologică se desfășoară pe terasele din dreapta Măgurii Uroiului, unde a fost identificată o așezare pre- și protoistorică, proprietarul terenului fiind primăria comunei Rapoltu Mare. Șefa de santier este Angelica Baloș, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, din Deva. Zona în discuție se află la confluența Streiului cu Mureșul, în stânga drumului județean ce leagă Simeria de Geoagiu. Aceasta este
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
-l un an și 8 luni fără să-l piardă și tot ei sunt singurii care l-au deținut în istorie.) În noiembrie 2003 la Survivor Series Undertaker pierdea pentru prima dată și ultima dată un Buried Alive Match în fața proprietarului WWE Vince Macmahon datorită intervenției lui Kane. "Mortul viu" revine în ring pentru a scrie din nou istorie.Din cauza accidentării, Mark absentează până la Wrestelmania XX când se reîntoarce într-un super meci împotriva puternicului frate Kane. Odată cu WrestleMania XX, Calaway
The Undertaker () [Corola-website/Science/306387_a_307716]
-
mai des folosite au fost: Luximin, Paul Lampart, Burghezul, Puiu, Herman Gugenheim, Priu, Semionovici Marin, Stepan sau Paul Weiss. Tatăl lui Marcel Pauker a fost Simion Pauker, cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor "Adevărul" și "Dimineața", iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic "Argus". Născut într-o familie de evrei înstăriți și aculturați, Marcel Pauker a urmat cursurile Școlii evanghelice din Bucureti, cu limba
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
Marin, Stepan sau Paul Weiss. Tatăl lui Marcel Pauker a fost Simion Pauker, cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor "Adevărul" și "Dimineața", iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic "Argus". Născut într-o familie de evrei înstăriți și aculturați, Marcel Pauker a urmat cursurile Școlii evanghelice din Bucureti, cu limba de predare germană, distingandu-se la învățătură și prin spiritul său rebel. În 1914
Marcel Pauker () [Corola-website/Science/306450_a_307779]
-
este al doilea ca mărime din regiune. Chiar în centrul satului se găsește un lac imens ce acoperă o suprafață de 8 ha. Alte 7 lacuri fac parte din patrimoniul așezării. Denumirea de „Sofia” a fost data de către boierul Hasnaș, proprietarul domeniului, în cinstea unicei fiice care a murit de tânără răpusă de o boală. Așezarea a fost atestata sub un alt nume, Anfisofca, în anul 1823. "Asfalt de Moldova" a facut o incursiune in istoria satului, reportajul il puteti regasi
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
gândire, la vremea aceea unic pentru Linux, a dus la popularizarea acestui mediu desktop încă de la prima versiune (1.0 în 1997). Cu toate acestea, au existat probleme și controverse de ordin legal - la vremea lansării KDE, Qt era software proprietar - existând astfel oricând posibilitatea ca o schimbare de viziune a firmei care comercializa toolkitul să ducă la distrugerea proiectului prin taxe de licență. Acest lucru a dus la dezvoltarea unui mediu desktop concurent, numit Gnome. Toate problemele de acest gen
KDE () [Corola-website/Science/305779_a_307108]
-
văii Soltoi, se varsă în Vladnicul. Are o lungime de vreo 30 km după hartă marelui stat major rus. Pe malurile sale sînt așezate colonia germană Soltoi, satele Chirileni și Petresti". (Ibidem.) Nu ne îndoim că la Chirileni au existat proprietarii Chirilă și maica-sa Ileana, apoi Chira. Numele satului putea proveni și de la Chirilă și de la Chira. Dar "Dicționarul statistic..." se contrazice, spunând, pe de o parte, ca satul există deja în a doua jumătate a veacului XVIII și, pe
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
romană (sec.II-IV). Satul este așezat într-o regiune de deal, în apropierea dealului Movilei Măgura, sat ce făcu parte pe timpuri din volosti Cornești. Țăranii posedau 800 de desentine de pămînt împroprietărite. La sfîrșitul sec. XIX începutul sec. XX proprietarul - moștenitor Leopard poseda în sat și la Bocana 876 desentine de pămînt. În anul 1870 aici s-au constatat 61 de case de locuit cu 527 de suflete, iar în 1875 - 66 de case și 336 de suflete. Țăranii de la
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
0.79 kilometri pătrați, cu un perimetru de 4.01 km. Satul Marcăuți a fost menționat documentar în secolul al XIX-lea. Astfel, la 8 noiembrie 1816, arhimandritul Chiril, starețul mănăstirii Curchi, sfințește biserica localității, înălțată cu cheltuiala lui Toma, proprietarul satului. Localitatea Marcauti, in diferite perioade de timp s-a aflat sub jurisdicția raionului Criuleni și a raiounului Dubasari. În perioada sovietică satul Marcăuți avea denumirea chirilică - Маркауцы. De acea la multe persoane în adeverințele de naștere, în certificatele de
Mărcăuți, Dubăsari () [Corola-website/Science/305892_a_307221]
-
a plecat în Polonia, de unde a refuzat să se întoarcă, cu toate insistențele domnului, care-i promitea că îl va ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
la desetină (1 desetină = 1,09 ha) semănat/cultivat: grâu - 6/60 chile (1 chilă = 4,57 hectolitri), secară - 5/50 chile, orz - 2/180 chile, porumb - 4/180 chile. Ovăz și mei nu se cultivau. În anul 1827 noul proprietar al moșiei Temeleuți, boierul Ioan Borcar, zidește în sat Biserica cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, în formă de cruce. Informațiile pentru 1 ianuarie 1843 arată că satul Temeleuți era locuit doar de țărani în număr de 182 de suflete, și
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Dicționarul Geografic al Basarabiei "(1904), semnat de Zamfir Arbore, Temeleuții numărau 204 case, cu o populație de 2390 suflete, țărani români. Funcționa o școală într-o clădire specială, unde se învață numai rusește. Locuitorii posedau pământ de împroprietărire 2841 desetine. Proprietarul, Vasile Cucicov avea 400 desetine. Tot aici posedau pământ încă 65 familii de țărani români din satele Temeleuți, Vălcineț și Căbăiești, pământ cumpărat la" Fundul Bâcului "(Temeleuțul-de jos) corpul de 300 desetine de pământ. La Temeleuți-de-jos, proprietarul Pantelimon Ilașcov avea
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
împroprietărire 2841 desetine. Proprietarul, Vasile Cucicov avea 400 desetine. Tot aici posedau pământ încă 65 familii de țărani români din satele Temeleuți, Vălcineț și Căbăiești, pământ cumpărat la" Fundul Bâcului "(Temeleuțul-de jos) corpul de 300 desetine de pământ. La Temeleuți-de-jos, proprietarul Pantelimon Ilașcov avea 310 desetine; Pavel Cucicov - 200 desetine și Gheorghe Buhăescu - 6 desetine. Totuși, conform datelor Zemstvei județului Chișinău, la 1 ianuarie 1906, în satul Temeleuți se numărau 721 de locuitori, dintre care 72 de vârstă școlară (8-11 ani
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
În lista persoanelor cu drept de vot pentru alegerea membrilor Dumei de Stat a Imperiului Rus din anii 1906-1907 îi găsim pe următorii locuitori ai satului Temeleuți: Spinei Tudor (moșier), Matvieevici Mihail (moșier), Candel Șoil (mic-burghez), Ilașcov Pantelimon (mic-burghez și proprietar de pământ) și Cicalov Khacik (moșier). Khacik Zironov Cicalov era un mic-burghez evreu, creștinat cu numele Hristofor Mironov, despre care știm că a încercat și el în anul 1905 să contracteze un credit de la Banca Funciară din gubernia Herson, pe seama
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
de Waldberg. În decembrie 2006, Gigi Becali a cumpărat cu 1.000.000 de euro jumătate din drepturile privind revendicarea „Casa Vernescu", de la doamna Aspasia Dumitrescu, în vârstă de 73 de ani, care pretindea că este unica moștenitoare a primilor proprietari ai imobilului, fiind strănepoata boierilor Ion Vernescu - decedat la 24 septembrie 1883 - și a lui George (Gheorghe) Vernescu, decedat la 3 iulie 1900 și care, în anul 2001 înregistrase la Comisia pentru aplicarea Legii privind imobilele naționalizate din cadrul Primăriei Municipiului
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
a fost un pasaj acoperit din București, executat în 1859 între arterele numite în prezent Calea Victoriei și Strada Ion Câmpineanu. Pasajul a fost demolat în 1958. În 1857, Frederic Bossel, proprietarul casei Bossel, cumpără de la Pericle Ghica un teren de aproximativ 5.000 m², situat în nordul Casei Török, cu o străduță perpendiculară pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), care cobora spre Strada Știrbey Vodă - conform ortografiei vremii (azi Strada Ion Câmpineanu
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
în" Dubna Veche"" În octombrie același an la hotărnicirea moșiei Stoicani participă și "vornicul Mihalache Perciun ot "Pripiceni"". În cadrul recensămîntului din 1772-1773, satul Pripiceni, situat în ocolul Cîmpului de Jos al ținutului Soroca, au fost înregistrați 20 capi de familie. Proprietar al moșiei era paharnicul Neculae Ruset, dar el nu avea nici un supus. Cei 14 moldoveni de aici erau considerați țărani liberi. Mai trăiau în sat 2 fețe bisericești și 4 văduve. În 1774 Neculae Ruset avea gradul de ban. În
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
Pătrașcu , oameni hărnici, cuminți și buni gospodari. În anii următori s-au mai stabilit cu traiul și alți heceni-Țaranu, Hobjila, Oboroc, Bubulici, Chiorescu, Lisnic, Bantuș, Rogojina ș.a. Dintotdeauna locuitorii satului Marinești au ținut mult la denumirea satului natal moștenita de la proprietarul acestei bucăți de pământ... Pe parcurs componentă etnică a populației s-a schimbat considerabil. În anii următori zeci de familii au venit din diferite localități ale Moldovei. Din Plopii Dondușenilor- familia Pulbere 1934, din Largă, Briceni - familiile Rahlea, Răzlog, Josanu
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
întotdeauna răzeșii din Hristici au prezentat dovezi concludente. 1 iulie 1716. Satul Hristici e pomenit ca fiind un hotar cu locul domnesc al târgului Soroca. 1772-1773. Hristicii se aflau în Ocolul Nistrului de Sus al ținutului Soroca. Cel mai mare proprietar de pămînt era boierul Isacescul. 31 de case de locuit, 2 fețe bisericești, 27 de moldoveni liberi, 2 văduve (Moldova în epoca feudalismului, 1837, Chișinău, 1975, vol. II, p. I, pag. 164). 1774. Moșie răzeșească. 54 de case, 54 de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]