108,186 matches
-
forțele de care dispune. Glokta este chemat înapoi din misiune cu puțin timp înainte ca gurkienii să ocupe cetatea și exact la timp ca să asiste la asasinarea urmașului la tron. Campania din nord împotriva lui Bethod nu merge foarte bine. Conducătorii Uniunii desconsideră armata de țărani a auto-proclamatului rege al nordului, ceea ce duce la înfrângeri dezastruoase, într-una dintre acestea pierzându-și viața prințul moștenitor Ladisla. Ingeniozitatea comandantului trupelor Uniunii, Burr, devotamentul lui West și ajutorul foștilor camarazi ai lui Logen
Fără îndurare () [Corola-website/Science/329345_a_330674]
-
și Maria - 20 septembrie 1966. Acestea au și un frate, Alexandru, născut în data de 30 martie 1969. Din 1980 sunt membre ale ansamblului folcloric “Talăncuța”, colectiv emerit al Republicii Moldova, apreciat pentru cântecele autentice pe care le au în repertoriu. Conducătorul ansamblului este Andrei Tamazlâcaru, maestrul care le-a călăuzit pe surori încă de la începutul carierei lor muzicale. sunt recunoscute ca fiind “cinci voci gemene” care au promovat și continuie să promoveze valoarea, autenticitatea folclorului românesc atât în Republică Moldova, cât
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
ai artistei. Acestea colaborează împreună de mai bine de 2 ani. De asemenea, Surorile Osoianu au colaborat și cu mai multe orchestre bine cunoscute atât din Republică Moldova, cât și de pește hotarele ei, una dintre acestea fiind orchestră “Lăutarii”, conducător artistic Nicolae Botgros. Surorile Osoianu, fiind un promotor veritabil al folclorului autentic, au participat la zeci de festivaluri în numeroase țări ale lumii : Țările Baltice, România, Rusia, Ucraina, Spania, Franța, Finlanda, Germania, Bulgaria. Festivalul Dinastiilor de Familie “La Izvorul Osoiencelor
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
dervișii nimatullahi. Maestrul odinului a scris o serie de lucrări teoretice și exegetice și poezii. În scrierile lui, a fost influențat de lucrările lui Ibn Arabi. Fiul fondatorului, Khalil Allah, a părăsit plecat din Persia spre sudul Indiei, la invitația conducătorului Dekkanului, unde a înființat o ramură a ordinului. Ulterior, în secolul următor, ramura iraniană s-a aflat în declin din cauza unor conflicte avute cu autoritățile politice safavide. Ramura indiană a avut o perioadă de înflorire până în secolul al XVIII-lea
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
într-o primă fază, a unor termeni ca “progres”, “civilizație”, “cultură”, “Vest”, “Est”, “străini”. În această primă etapă au fost mai multe mișcări opuse ce au propus direcții diferite pentru islamul. În primul rând, Hafiz Ali și un grup de conducători religioși ai comunității islamice promovau întoarcerea la religia adevărată, “religia care prevala când civilizația musulmană iși atinsese culmea, cu surse de cunoaștere faimoase, notabile fiind madrasăt din Bagdad și Andaluzia.” Scopul lor era să demonstreze ca această religie nu excludea
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
avea o părere legitimă în această situație. În 1937, autoritățile au propus, din nou, o lege care să interzică vălul. Clayton consideră că justificarea acestora de a se fi bazat, în decizia lor, pe inițiativa a doi mufti și a conducătorului comunității islamice nu are neapărat o bază reală. Acesta (conducătorul comunității islamice) a emis o fatwa (opinie legală), certificând că nu este haram (interzis de religie) ca o femeie să-și arate fața. Opt zile mai târziu, parlamentul a aprobat
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
au propus, din nou, o lege care să interzică vălul. Clayton consideră că justificarea acestora de a se fi bazat, în decizia lor, pe inițiativa a doi mufti și a conducătorului comunității islamice nu are neapărat o bază reală. Acesta (conducătorul comunității islamice) a emis o fatwa (opinie legală), certificând că nu este haram (interzis de religie) ca o femeie să-și arate fața. Opt zile mai târziu, parlamentul a aprobat o lege ce interzicea acoperirea feței. Acest lucru a obligat
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
presupune că aici s-a aflat cel mai mare mozaic aurit din lume, care avea o suprafață de aproximativ 4000 de metri pătrați. Odată cu eliminarea dinastiei Omeiade de la Damasc în anul 750 și mutarea capitalei la Bagdad de cătrei noii conducători abasizi, Marea moschee din Damasc și-a pierdut pentru o perioadă importantă. Îmbunătățirile aduse de abasizi au fost minore, precum construirea unui turn cu ceas în secolul al X-lea și a unor domuri în curtea moscheii. În anul 1069
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
o perioadă importantă. Îmbunătățirile aduse de abasizi au fost minore, precum construirea unui turn cu ceas în secolul al X-lea și a unor domuri în curtea moscheii. În anul 1069 un incendiu a avariat grav moscheea. În 1078 noii conducători ai orașului au devenit turcii selgiucizi, care au decis renovarea moscheii în urma incendiului din 1069. În 1082, Abu Ahmad ibn Nasr Fadl a decis restaurarea cupolei, fațadei și a altor elemente. În perioada ayyubită, Marea moschee din Damasc era locul
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
(în ebraicăיובל שרלו,se citește „Șerlo”,1957 Herzliya) este un rabin ortodox modern israelian, conducătorul al unei ieșive de tip "hesder" din Petah Tikva, unul din întemeietorii organizației Tzohar a rabinilor ortodocși moderni în Israel s-a născut la Herzliya, din părinți evrei originari din America. A învățat la ieșiva Har Etzion și a făcut
Yuval Cherlow () [Corola-website/Science/328526_a_329855]
-
Geneva, Lausanne și Sion. Rivalitatea cu ducele Frederic al IV-lea din vecinul ducat de Suabia l-a pus în situația de a lupta alături de Welf al VI-lea în disputa pentru feuda Tübingen (1164-1166). În 1173, el a dovedit conducător asupra Zurichului. Berthold al IV-lea a fost căsătorit cu Heilwiga de Frohburg, cu care a avut trei copii:
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
cu regele Audoin al longobarzilor. Atunci când longobarzii au făcut apel la împăratul Iustinian pentru a-i ajuta împotriva gepizilor, basileul a trimis o armată sub comanda următorilor: Iustin și Iustinian, fiii vărului său Germanus; Aratius (căpetenie armeană) și Suartuas (fost conducător al herulilor); și Amalafrid. Primii dintre aceștia au rămas în Ulpiana (Iliria), pentru a se implica într-o dispută religioasă a creștinilor din regiune, Amalafrid fiind cel care a condus armata imperială împotriva gepizilor. Dat fiind că regele Audoin a
Amalafrid () [Corola-website/Science/328546_a_329875]
-
aprobat să prelungească șederea lui Rattle în postul de dirijor șef. În 2006 orchestra a anunțat că va analiza rolul ei în timpul Regimului Nazist. În 2007 Misha Aster a publicat "The Reich's Orchestra", studiul său cu privire la relația orchestrei cu conducătorii celui de-al Treilea Reich. Tot în 2007 a fost lansat filmul documentar "The Reichsorchester" regizat de Enrique Sánchez Lansch. Prima sală de concerte a Filarmonicii a fost distrusă în 1944. Începând cu anul 1963 orchestra își are sediul la
Orchestra Filarmonică din Berlin () [Corola-website/Science/328548_a_329877]
-
prăbușirea, ceea ce creează un paradox temporal. Cu ajutorul mașinăriei numite Big Computer și a ajutorului acesteia, Sherman, ea pune la cale un plan de recuperare a obiectului. Astfel, ea întreprinde o serie de călătorii în trecut, menite să-i distragă atenția conducătorului investigației, Bill Smith. Tentativele eșuează pe rând și, în cele din urmă, Louise este nevoită să-i împărtășească lui Bill adevărul. Continuumul temporal fiind deja iremediabil afectat, îl ia cu ea în viitorul care este deja în pragul distrugerii. Oamenii
Mileniu (roman de John Varley) () [Corola-website/Science/328601_a_329930]
-
Reportajele ei aveau să fie reunite mai târziu în cartea Eichmann la Ierusalim. Ele au stârnit la data publicării un scandal imens, pentru refuzul filosoafei de a încorpora în analiza ei considerente emoționale și atribuirea unei părți din vina Holocaustului conducătorilor comunităților evreiești. Reportajele au fost de asemenea pentru Arendt prilejul unei dizertații filozofice asupra problemei răului, ea lansând cu această ocazie formula „banalitatea răului”. Aceste chestiuni au izolat-o pe Arendt de comunitatea evreiască (din care făcea parte), curmând pentru
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
una dintre ele devenind ulterior Comitatul de Mark, care a revenit posesiunilor familiei în secolul al XVI-lea. În 1280 și-au mutat curtea de la castelul Schloss Burg din Solingen de pe râul Wupper în orașul Düsseldorf. Cel mai puternic dintre conducătorii timpurii din BergBerg, Engelbert al II-lea a murit asasinat în 7 noiembrie 1225. Contele Adolf al VIII-lea de Berg a participat alături de tabăra învingătoare în bătălia de la Worringen desfășurată în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
una extrem de volatilă odată cu colapsul imperiului lui Alexandru Macedon. Statele helenistice (numite astfel deoarece erau dominate de populații greco-macedonene) ce au rezultat se aflau într-o permanentă schimbare ca urmare a deselor conflicte, lovituri de stat, răscoale sau asasinate ale conducătorilor. Principalele două regate, cel Ptolemaic al Egiptului și cel Seleucid al Asiei, se confruntau pentru dominația regiunii Coele Siria și a altor orașe din estul Mediteranei. Accesiunea la tron a tânărului și energeticului nou rege seleucid, Antiohus al III-lea
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
o confederație. Acest număr este menționat de împăratul Constantin Porfirogenet. Autorul Cronicii pictate de la Viena a păstrat denumirea confederației tribală "„Hetumoger”" („Șapte Unguri”) pe care nu pentru a numi confederația tribală ci pentru a-i numi colectiv pe cei „șapte conducători”, care ar fi purtat împreună acest nume. Confederația "Hetumoger" s-a întărit odată cu sosirea kavarilor care, după cum spune împăratul Constantin al VII-lea, s-au alăturat ungurilor după eșecul rebeliunii lor împotriva hazarilor. Ungurii și kavarii sunt menționați într-un
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al ungurilor în momentul atacului pecenegilor. Dacă moartea sa a fost un omor ritual, aceasta ar presupune că ungurii au urmat tradiția hazarilor, ai căror conducători, haganii, erau sacrificați în cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al ungurilor în momentul atacului pecenegilor. Dacă moartea sa a fost un omor ritual, aceasta ar presupune că ungurii au urmat tradiția hazarilor, ai căror conducători, haganii, erau sacrificați în cazul dezastrelor care afectau statul și poporul ca întreg (Ahmad ibn Fadlan și al-Masudi). Cronicarul contemporan Regino din Prüm constata că ungurii „cutreierau sălbăticiile panonilor și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și avarilor și își câștigau hrana zilnică prin vânătoare și pescuit” după sosirea în Bazinul Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege al Franciei Răsăritene, să îl numească în 896 pe conducătorul regiunii dintre Drava și Sava, Braslav, apărător al Panoniei . În 897 ori 898, Moravia Mare a fost sfâșiată de războiul civil dintre moștenitorii lui Svatopluk I, Mojmir și Svatopluk al II-lea, conflict în care a intervenit și Arnulf> În
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de astăzi (care a păstrat numele lui Gelou). In urma luptelor s-a încheiat pacea de la Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii erau nevoiți să aibă un conducător (gyula) străin. Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
încoronat pe fiul său ca rege al Siciliei în februarie 1212, prin grija papei Inocențiu al III-lea, în condițiile în care un acord între Frederic și papă stipula ca regatele Germaniei și Siciliei să nu fie unite sub același conducător. Dion acest motiv, regența asupra Regatului Siciliei a revenit mamei sale, iar nu tatălui. Cu toate acestea, după moartea lui Inocențiu din 1216, Frederic l-a chemat pe fiul său în Germania și și-a acordat sieși din nou titlul
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
târziu, la 23 martie 1227, Margareta a fost încoronată ca regină a Germaniei în Aachen. Această uniune a produs doi fii: Henric (care a murit de tânăr, în cca. 1242/1245) și Frederic. Henric se pare că a fost un conducător plin de viață și cultivat și s-a înconjurat de mulți "Minnesänger" la curtea sa. Este posibil ca el însuși să fi scris câteva "Minnelieder" (poeme de dragoste). În 1228, el a avut o neînțelegere cu tutorele său, ducele Ludovic
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
al II-lea i-a încredințat Ducatul de Austria și Marca de Stiria, însă el nu a putut niciodată să preia stăpânirea asupra acestor posesiuni și a murit puțini ani mai târziu (cca. 1251/1252), necăsătorit și fără urmași. În cadrul conducătorilor Regatului Germaniei, Henric este numerotat doar între paranteze, dat fiind că el nu a exercitat domnia integral, ci doar ca și co-rege alături de tatăl său.
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]