4,030 matches
-
un scaun mai înalt să nu stau aplecat, scaun căruia îi ziceam ,, mutul ,, -un scaun vechi si ponosit, spoliat de vopsea și cu multe crăpături-, iar în casă mai aveam un alt scaun căruia îi ziceam ,,domnul,, care era frumos, îmbrăcat tot în stofă moale de sus până jos și pe care mie îmi plăcea tare mult să stau, azi a mai rămas domnul pentru că mutul s-a distrus. Aduc eu farfuriile și oalele punându-le pe fund pentru ca mai apoi
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 10 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370963_a_372292]
-
Nici nu a apucat să-și dea pantalonii până la genunchi că un țipăt ascuțit i-a sfredelit timpanul. - Nu! Nu! Nu se poate, nu ești normal! Doamne apăra și păzește! Până să-și revină el, pe jumătate goală, pe jumătate îmbrăcată, Măriuca a coborât scara și dusă a fost. Bătrânul a ieșit afară. Cerul se umpluse de stele. Din dosul salcâmilor luna încerca să-i facă din mână, trimițându-i un salut nocturn. Încă o noapte în care gândurile nu-l
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
paznicul care o chema la el de fiecare dată când se simțea singur. Omul din fața ei avea haine frumoase și curate, mirosea plăcut și o privea în ochi când îi vorbea. Poate chiar o plăcea, deși nu era prea bine îmbrăcată. Își încrucișă picioarele pe sub scaun, încercând să-și ascundă papucii de gumă cu care era încălțată și pe care-i șterpelise de la bătrână. Bărbatul ridică o mână cu unghii curate și o mângîie pe față: - Ai fugi cu mine în
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
lacrimi, cum soțul ei, cu fiecare zi care trece, se schimbă... de parcă în el se ascunde altă persoană care iese din ce în ce mai des la suprafață...; într-o dimineață, pe la ora cinci când toată lumea dormea adânc, l-a descoperit stând în fața ușii, îmbrăcat și cu cheile în mână gata de...plecare. La întrebarea unde vrea să plece, el a răspuns foarte calm ca și cum ar fi fost foarte normal, că pleacă acasă... are mult de lucru și vrea să plece... După o oră, soția
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
mai mult surâdea.” Curând Eminescu nu mai e de recunoscut, fiind parcă vorba de un alt om. S-a degradat fizic și moral încât părea din altă lume. „Trecea pe stradele Iașului un om greoi, gros, cu mustățile rase, rău îmbrăcat, împiedicat în mișcări, care-și smulgea firele de păr de pe față.(...) Mulți se țineau de pe dânsul- Doamne iartă-i!- distrându-se.” Ultimele imagini eminesciene, transmise de memorialistica literară, sunt zguduitoare: „Cea de pe urmă dată când l-am văzut pe Eminescu
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent, Lică
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
trebuie să-i acceptăm deoarece ne asigură multe bunuri de care avem nevoie cum și noi le asigurăm păpica. Apropo de păpică să luăm ceva în gură ca fundulețul să redevină balast. Sper că-l mai pui la dispoziție chiar îmbrăcat cu colivia. - La ce a servit tot chinul moral la care m-ai supus? - La lecția administrată acum. Crezi că a fost prea mult? - Nimic nu ne putea lega mai strâns. Hai acasă! Încheie ea discuția. Au păpat consistent apoi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Poetul pășea pe scara care-l ducea spre înălțimi. Ajunse la semn. Acolo se sfârșea o lume și începea alta. Era liniștit. El care nu crezuse că va învăța vreodată să moară. Bătu în Marea Poartă și apăru un bătrân îmbrăcat simplu. Poetul îl recunoscu: - Sărut dreapta, Sfinte Petre! - Te așteptam, Mihai. Ai avut condei de aur pentru neamul tău! Pentru asta te las să-ți iei de la ai tăi o amintire. Ce-ți dorești? - Dacă-mi este îngăduit, parfumul florilor
PARFUM DE EMINESCU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369955_a_371284]
-
a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub atingerea ușoară mi te dărui, cad veșminte șoaptele devin tăceri asupriți de mângâieri la nimic nu luăm aminte *** Pictura: Frederick Frieseke, "Trup îmbrăcat în lumina soarelui" Referință Bibliografică: Dragobete - IUBIREA (partea a II-a) / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
care discutau. Matei era cu țigara și chibriturile pregătite pentru a savura fumul de tutun. A stat în fața ușii compartimentului căci nu îndrăznea să despartă grupul de fete din fața geamului. Din grup se detașa ca figură și comportament o fată îmbrăcată simplu cu hainele portului specific zonei. Acest personaj feminin pe care Matei l-a numit Zmeurica le spunea fetelor o întâmplare hazlie căci toate râdeau fără reținere. Una dintre ele a sesizat că Matei voia să-și aprindă țigara și
ZMEURICA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370448_a_371777]
-
cu un an - doi mai mică decât el, dar nu garanta acest lucru, la un metru șaizeci și cinci, șaizeci și opt înălțime, subțirică de ziceai că ține tot timpul postul Paștelui și se înfruptă numai cu salate și crudități, însă elegant îmbrăcată, cu ochii căprui, în care licărea multă vioiciune. - Sărut mâna doamnă, scuzați-mă, sunt profesorul Sebastian Condurache de la liceul „X” și am înscris și eu două eleve ale mele pentru testul claselor a XII - a. - Cum se numesc elevele? - Orru
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
2014 Toate Articolele Autorului Un țap bătrânr, un Pan acolo, după o ciută alergând, și-a pierdut capul, pe Apolo, mai merită să scrii un rând? Unchiul Ned tot timpul bea, se îneacă-n alcohol, a venit la noi odată îmbrăcat ca un hohol, a luat un pahar cu vin și-a răms pe la vecini, s-a îndrăgostit de-i capră, a numit-o baroneasă, el gândește fără cap, doar cu partea din prohab. Asta am citit și eu într-o
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369477_a_370806]
-
iubitor și ocrotitor cu toți copiii săi, aducându-l pe Mateiu în familia sa unde crește și se bucură de aceeași afecțiune ca și ceilalți doi copii. Este suficient să privim celebra fotografie în care scriitorul apare împreună cu Mateiu, frumos îmbrăcat și îngrijit, ținut pe genunchi și cu un braț ocrotitor de care băiatul se sprijină cu încredere. Fizionomia tatălui exprimă dragostea față de fiu, bucuria de a veghea asupra sa, de a-l susține într-o îmbrățișare caldă. Deși a fost
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > TRECUT - PREZENT ȘI VIITOR - CITATE - Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Realitate Realitatea este de multe ori o curva îmbrăcată decent! @ viorel muha Existența Nimic nu se șterge din ce-am fost! Întoarcerea nu este interzisă de nimic și de nimeni! @ viorel muha Viața Viață este o idee despre sine, o închipuire temporară. Ele se nasc apoi dispar sau mor
de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369520_a_370849]
-
un semn că a doua zi va fi iar un răsărit împlinit. Înserarea priviți-o ca pe o măsură adiacentă a culorii de bază. Doar iubita vă poate lumina calea inima și mintea Negrul este ceva diplomatic în el vă îmbrăcați serille de gală. Și nu uitați că este însăși culoarea spațiului și a timpului astral Noaptea nu vine niciodată singură. Aduce speranța unei îmbrățișări și odihna înfășurată în mantii. Urmați firul visului, el duce mereu undeva unde nu ați mai
RITUALUL UNEI CLIPE DE VIAȚĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369536_a_370865]
-
care încadra chipul domnitorului Cuza și care se afla pe măsuța de lângă pat. Peste antreu mai avea un mic salonaș simplu mobilat, unde-și primea puținii musafiri pe care îi avea și mai mulți dintre frați și nepoți. Se purta îmbrăcată simplu, cu o haină neagră de postav, sub care purta pulovăre cenușii, lucrate de Henrieta Bacalu sau Eleonora Albu. Deși erau de lână, ea purta aceste pulovere vara și iarna, deoarece răcea foarte ușor și o fustă neagră întregea toată
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
29 decembrie 2016 Adiere Mă lasă o clipă să adiu ca și vântul, Peste umărul tău ce visează cu dor. Acum când zăbovește iar timpul, Să fiu al dragostei sacru ecou. Să știu să-ți spun în petale de crin, Îmbrăcate cuvintele mele șoptite. Să ardă în focul cel sacru sublim, Privirile noastre aproape sortite. Să port murmurul unei chitări, Ascuns într-un zâmbet de lună. În ierni să adun în dar primăveri... Să crezi că-i o lume mai bună
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
una din ... Somalia, de exemplu. Copii americani care se luptă cu obezitatea trăiesc simultan cu copii scheletici care mor de foame zilnic, doar ca pe alta coordonată geografică. Copiii care pot sa frecventeze o școală de stat gratuită, copii odihniți, îmbrăcați și mâncați - aleg uneori să fie obraznici cu părinții care îi cresc, nerespectuoși cu profesorii lor, violenți față de colegii de clasă, cu un dialog obscen în pauzele școlare, cu atenția fixată pe ecranele cu jocuri sau whatsapp. Chiar dacă nu vă
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
țâșnesc ca un izvor curat cu expresii culturale, inclusiv universalitatea dramei eului exponențial. E un poet original, euphonic și polifonic în poezia sa cu ritm muzical: „Între două războaie/ Care stau să se bată/ În mantaua de ploaie/ Trece pacea îmbrăcată“ (Între două războaie), sau „Trudind pe cale de iubire/ Răsplata e în mântuire;/ La poala crucii lui Hristos/ Ajungi ducând crucea pe jos//. (Semne ). Poet al nordului, din Ardealul sufletului nostru, el ilustrează spiritul înțelepților ardeleni, pentru care Divinitatea este Judecătorul
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
HISTRIONI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului orașul monolit înghite zile histrionice ca pe niște larve minuscule canicula își întinde lasciv tentaculele pe trotuarele mirosind a fast-food aleile parcului descalță oameni îmbrăcați uniform iarba crește pe birouri artificial funcționarii tund gazonul anti stres din vitrine zâmbesc manechine rodate pe bănci oamenii străzii se confundă cu statui inerte ce împânzesc orașul mercantil par sculptate de însuși Rodin diformitatea privește într-o vitrină opacă
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
și-o retrase în cea mai sigură ascunzătoare; buzunarul adânc al pantalonilor. Căldura binefăcătoare a trupului propriu îi potoli neliniștea trupului. Ajuns în mansarda sărăcăcioasă, nu-și scoase mâna din buzunar, nici atunci când trebui să se culce. Preferă să doarmă îmbrăcat. A doua zi, nu mai lucră cu mâna pentru care un sentiment acut de venerație se năștea și se contura. Se spălă câteva zile mai târziu pe tot trupul cu excepția mâinii. În tramvai se purta la fel de grijuliu cu ea, de parcă
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
ei. Morala...! Pe ritmul muzicii lui Zavaidoc, perechile de pe ringul de dans sunt hotărâte să câștige premiul „Cea mai bună pereche de dansatori”. Poate fi un exemplu demn de urmat și de buldozeristul cu partenera sa de dans (o ospătăriță îmbrăcată toată în alb). Băiatul are pantofii noi, cu talpa tare, luați pe puncte și două cartele de alimente de la magazinul orășenesc. Abia-și atinge partenera de dans, ce se mlădie când într-o parte, când în alta, căutând privirea lui
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
jenă, s-a așezat la masa lui și l-a întrebat cu mult tupeu dacă nu-i oferă și ei ceva de băut. Privind-o, a rămas siderat de faptul că o domnișoară de vreo nouăsprezece - douăzeci de ani, bine îmbrăcată și aranjată, despre care, dacă ar fi văzut-o singură într-un alt loc, decât în acel restaurant, nu i-ar fi trecut niciodată prin cap că se putea preta la asemenea gesturi degradante. Din curiozitate, a riscat să i
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
jertfei îmbrățișează și misiunea scrisului, zugrăvindu-le în alese scripturi, iar cei ce închină cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupează în sublimele Poeme ale iubirii. În raport de cui slujește sau pe cine slugărește autorul, cuvintele sunt: golașe, peticite, șifonate, îmbrăcate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele sunt croite perfect după chipul și asemănarea autorului. În funcție de adresa Destinatarului cuvintele îmbracă o țesătură fină din brocard, spirituală: teologică, filosofică sau poetică; o țesătură din mătase, literară: epică, lirică, dramatică, istorico-documentară și o
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
a întâmplat în nicio epocă, de când a apărut ființa umană pe pământ! ”. A doua zi, Doamna Director Diavolo organiză o întrunire diavolească în curtea colegiului, printr-un anunț pe Internet. Toate profesoarele adepte acesteia și mulți dintre elevii colegiului, veniră îmbrăcați complet în negru, machiați întunecat pe fețe, dotați cu lozinci, pancarde, fluturând steaguri în doliu, ca la o adunare satanistă. S-a urlat și felicitat. Au pupat-o pe rând pe La Diabla recunoscători. Doar le organizase șapte zile și șapte
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]