2,416 matches
-
n-a văzut sat și nici urmele vreunei clădiri, pe unde să fi fost vreun oraș, decât mormintele fără de număr ale cumanilor. Desigur că același aspect îl aveau și câmpiile din Țările Române și Ungaria, după retragerea lor. Numai munții împăduriți și bogățiile naturale au mai putut ține piept acestui val pustiitor și au salvat pe supraviețuitorii români, sași, unguri și secui. După trei ani de dominație asupra Transilvaniei, mongolii au trebuit să se retragă sub presiunea forțelor unite ale catolicismului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
categoric al tatălui: -Nu!.. N-am chef!.. Culcă-te!.. Am treaba!.. FAȚĂ DINTRE SALCII Pe malul Cernului, salciile își plâng parcă în unde durerea, iar vântul hoinar mișcă agale săbiile trestiilor, încrețind ușor oglindă apei. Spre apus, se întind colinele împădurite, iar norii, plutind pufoși pe cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre și lumini. Pe malul abrupt al apei, o tânără pescuiește cu un băț de trestie, peștișorii mici, aurii. Pe cap poartă o frumoasă pălărie de paie, iar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un joc solitar, singurătatea fiind una din componentele esențiale ale poematicii Alină. Ar mai fi de punctat o adevarată obsesie a autoarei pentru... lemn. Iată doar câteva exemplificări: „Mi-au rămas doar arborii În fugă”, „copaci trăsniți”, „clipă Sequoia”, „pașii Împăduriți”, „lacurile cu chip de copac”, “mierea copacului din/ promisiunea că am să rămân”, „ziua sparge lemne”, „trăiam Într-o familie de copaci”, „păcatul pădurilor”, „străzile povestite În crengi” (absolut minunat!) și așa mai departe. Revenind la călătorul În lumea Alinei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
al său, acest oraș apare ca o așezare omenească cum rar se întâlnesc nu numai în cuprinsul Moldovei dintre Siret și Nistru, dar chiar în cuprinsul întregii Românii: la Sud și la Vest se întind ca o ramă înaltă și împădurită dealurile Alistarului, Pleșului și Dobrinei, a căror altitudine variază între 250-350 m. Aceleași dealuri înalte se preling și-nspre Nord, însă mult despădurite. Spre răsărit din contră, înălțimile sunt mult mai reduse - cel mult 200 m. - prezintându-se tot sub forma unor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
lui este net subsecventă, fiind orientat de la NE - SW. Această schimbare de direcție, a atras după sine o desfășurare tipică a coastei de pe versantul stâng, care aici este cu 200 m. deasupra albiei majore a râului, coama ei este puternic împădurită, alunecările de straturi, mai ales acolo unde s-au produs despăduriri, iar forme mari, hârtopurile sunt numeroase, iar panta șesului este domoală, 3, 5 m la 1 km. Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ale pădurii, nu trebuie să vă faceți griji. În curând suntem la mânăstire, spuse fratele Gregor când fetele Îi cerură să se oprească. Într-adevăr, În scurtă vreme, după ce coborâseră mult, poteca ajunse Într-o vale largă, Între doi versanți Împăduriți. Acolo ea se despărțea În două. Era prea Întuneric pentru a-și da seama unde se află, dar prințesa reuși să distingă În fața ei un drum mai larg. — Iată, stăpâna mea, zise călăuza, dac-o luăm la stânga ajungem Într-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trebuia mers mai mult la deal. Mai întrebând când am avut pe cine, anticipând sensul sau direcția dacă eram singur, după vreo trei sferturi de oră, priveam Condorul de sus. Peisajul era superb: în spate, sub orizontul albastru, o coastă împădurită, la baza căreia se întrezărea un ochi de apă, grupul de copaci care îmbogățeau imaginea motelului, și mai încoace, un crâmpei galben de cereale paralel cu dunga drumului pietruit (imaginea este mărită cu zoo- mul aparatului). Mereu pe pietriș, lăsam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
urmat spre Bălușești. De ce Bălușești? Tatăl prietenului fetiței mele fusese prima dată, (parcă nu sună bine, având în vedere profesia: "la început de carieră"), preot vrednic. Amintirile lui de acolo, la care se adaugă frumusețea alternanței peisajelor specifice zonelor deluroase împădurite, cu cele ale luncii Siretului, îmi stârniseră interesul. Ajunsesem la jumătatea distanței, când îmi apăru în față un deal cu o pantă impresionantă, pe care trebuia s-o urc numaidecît pe două roți. Numai că, ajuns în partea cea mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
1922, președinte Vasile Bodnărescu; organ de presă: Cuvântul țărănimii. Și-a încetat activitatea la 12 decembrie 1926, integrându-se organizatoric în Partidul Național Țărănesc. *** BUCOVINA MEA... Bucovina o privește fiecare în felul său. Unii îi admiră „Piciorul de deal”, crestele împădurite ori golașe”, „buza pădurii”, „verdele crud”, „aerul blând, visător, mereu proaspăt”; ordinea „chezaro-crăiască”, „mobilele și detaliile din case”,”bucătăria cu ingredientele culese chiar de la Cernăuți”,”apa cristalină, mereu proaspătă”, „laptele cu miros de floare rară”, „schitul ori biserica voievodală vizitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
noastre în echipa multicoloră a expediției literare. Cercul românofonilor se lărgește și, odată cu el, se diluează sentimentul nostru de „străinătate”... Ziua e foarte însorită, dar îi vom aprecia splendorile abia ajunși extra muros, când vom începe a șerpui printre dealuri împădurite. La ieșirea din oraș, trecem pe sub arcurile unui imens viaduct, pe care VASILE GÂRNEȚ îl poate vedea și din camera sa de la etajul 19 al hotelului unde stăm. Cred că are o lungime de vreo 5 km cel puțin. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drum, acostăm într-un fel de arhipelag situat în estuarul râului, înțesat cu hangare vechi și epave abandonate. VITALIE CIOBANU: Vesela și efervescenta noastră adunătură se sparge în grupuri, de îndată ce simțim teren tare sub picioare. Traversăm o zonă de poteci împădurite și ajungem într-o poiană largă, mărginită spre nord de o pantă abruptă. Încerc să înțeleg scopul pentru care am fost aduși aici. Fac ochii roată. Niște ospătari frig carne pentru un picnic în onoarea oaspeților, la o bucătărie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
părăsit al unui inginer franțuz Moș-Kerim, moșneag mărunt cu barba mare, umblă cu capul gol și iarna și vara. Baroneasa de Weicum Femeia perceptorului din Somova nepoata unui doctor neamț de la Heidelberg adus pe vremuri de turci. familie decăzută. Dealurile împădurite și curăturile, și câmpiile cultivate presarate cu arbori din vechea pădure dinspre Sarica. Apoi Niculițelu Sunetul ascuțit de elitre al insectei tropicale numită cicada. Bisericuță bizantină, în Niculițel. Au găsit bisericuța pe jumătate îngropată în pământ, cu lacată mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1/2 Mișcovo, alaltăeri prin Ablanița, lângă Ischer. Acelaș caracter satele. Eri, dela Mircovo plecăm la 10 1/2 și cătră seară ajungem la Etropol într-o încântătoare regiune a Balcanilor. Defileuri, ape, munți mici, ca niște glume de munți, împăduriți. În poiana în care ne oprim tabăra noaptea, cu focurile ei, are un aspect feeric. Casele mai bune decât în regiunea precedentă, acoperite cu olane. Trupa în bună stare. Gâște, purcei, rațe se frig seara la focuri etc. Humueucă. 18
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țiglă. Salcâmi înfloriți pe marginea drumului de fier. Țărani la prășit plecați din șale pe sapa cu coadă scurtă. Bratislava. Impresia de curățenie și rânduială. Grădini și vii. Căsuțe mici de scândură, ca pentru copii, în mijlocul viilor. Dealuri și văi împădurite. Drumuri albe, pietruite, spălate de ploi. Berării și popicării la umbră și verdeață. Maluri nalte; tunel lung chiar la plecarea din stație. Pomi roditori în lungul liniei ferate. Măcieși în floare și răsuri. Câțiva pini maritimi, hirsuți și morocănoși. Dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bambu și cu icre de Manciuria. Am cercetat locuri foarte bune. Adevărul e că apa e încă rece. Rare ori se prinde câte un păstrăvaș, ca cel mai nenorocit baboi dintr-o baltă de la șes. Așa e de drept malul împădurit strâns cu felurit arboret, încât numai foarte arare se poate descinde din barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prima fază a bătăliei în timpul căreia secuii și moldovenii au încercat să-i oprească pe turci, provocându-le pierderi însemnate și uzând fizic și moral oastea turcă. Turcii nu puteau să profite de superioritatea lor numerică, iar terenul mocirlos și împădurit nu le îngăduia să organizeze atacul călăreților pe aripi, care să învăluie oastea moldovenească. Deși turcii se resimțeau după mersurile lungi, în condiții foarte grele, avantajul fizic pe care-l aveau moldovenii și secuii nu putea să suplinească la infinit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iarăși el singur au muncit de au curățit din pădure și au făcut seliște, adecă satul și cu morile ce sunt acolo”. Documentul ne dezvăluie modul în care se întemeiază un sat în pustiu, un loc fără stăpân, de obicei împădurit, prin defrișare creându-se spațiul pentru întemeierea unui sat. La 4 octombrie 1440 i se întărea mânăstirii Bistrița un sat pe care îl dăruise Oană Porcul, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova, iar cu această ocazie, domnii Ilie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pot merge astfel pe un drum cu șleauri adânci și bolovani uriași. Acesta este modul de a călători în Maramureș (...). Zona este frumoasă, iar stilul de viață al țăranilor încântător. Fânețele pline de orhidee sălbatice rare se întind până la dealurile împădurite, ritmul vieții este foarte lent, iar senzația de a scăpa de tot și de toate este copleșitoare. Am crezut că m-am întors cu 100 de ani în timp când m-am întâlnit cu patru ciobani care mulgeau oile sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aceasta își are antecedentele ei. Drumul anevoios l-au încercat și alți împătimiți ai istoriei. Prologul lor suna cam în acest fel: „Apropiindu-se de Iași, călătorul din trenul care de puțin timp a coborât lunga pantă dinspre masivul frumos împădurit al Bârnovei și a trecut pe lângă două monumente istorice de evocatoare rezonanță - mănăstirile Cetățuia și Frumoasa - vede, chiar lângă linia ferată, o vastă incintă a cărei împrejmuire din cărămidă, deși înaltă, nu poate ascunde privirii un număr mare de ample
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
soarta ținuturilor de dincolo de Dunăre locuite de români, croați, sloveni și unguri. Din punct de vedere geografic, trăsătura cea mai reprezentativă a zonei studiate este caracterul ei muntos; Balkan provine dintr-un cuvînt turcesc cu sensul de lanț de munți împăduriți. Marile șiruri care împart peninsula și Carpații de la nord au dus la separarea popoarelor unul de celălalt; nu există nici un centru natural al regiunii. Pentru a înțelege istoria ulterioară a Balcanilor, cititorul trebuie să studieze mai întîi harta 1, acordînd
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unde acesta dădea rezultate profitabile. Unitatea socială și politică de bază era tribul, care era la rîndul lui alcătuit din clanuri. Tribul, unit prin legături de familie și prin permanente certuri cu vecinii, deținea controlul asupra pășunilor și a ținuturilor împădurite, care erau proprietatea obștii. Alături de Albania învecinată, Muntenegrul era probabil cea mai primitivă regiune din Balcani, dacă nu chiar din întreaga Europă. S-a apreciat că în prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea populația număra doar aproximativ 120000 de locuitori
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
rugat pe părinții mei să-mi vorbească despre etimologia cuvântului „Probota” și să-mi spună mai multe din istoria acestui sat. Pentru început, am aflat că denumirea satului provine din slavonescul „pobrata”, cuvânt care semnifică „frăție”. În aceste locuri, cândva împădurite, între văile a două pâraie, Șomuzul și Probota, a fost ridicată o mănăstire de călugări, frați creștini. Treptat, în jurul bisericii din lemn s-au construit case țărănești, astfel luând ființă satul. Deși mic între satele bucovinene, Probota ocupă un loc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu aerul că ar fi primit cine știe ce minuni. Dragostea lor delicată nu avea decât vagi, vagi ca un fum, semne de senzualitate, totul rămânea în registrul acesta platonic, atât de cast: câteodată, când coborau vreo pantă mai dificilă pe malul împădurit și abrupt al fluviului, Victor o ajuta pe Monica ținând-o de mână (atingerea aceea a pielii ei, a trupului ei i se părea ceva formidabil, ca o intrare într-un ținut interzis, aducător de plăceri inegalabile...), apoi fata își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
A mai făcut câțiva pași în jurul îngerului, mergea cu grijă, parcă încercând să nu cumva să-l deranjeze. Pe urmă s-a retras, tot așa, cu băgare de seamă și s-a așezat pe o piatră, în locul unde începea panta împădurită a malului. I-a șoptit lui Gârmoci, care se ținea după el ca o umbră: -Atenție, bă, Gârmoci, liniște, calcă, bă, încet, să nu-l trezim... Și-a aprins o țigară și a rămas așa pierdut, cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în vorbă cu vecinii săi și astfel se înfiripă între noi prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să vrem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]