1,835 matches
-
cunosc și pot să mă feresc de cursa ce-mi întind”. Porniră din Edirne de dimineață, liturghia se ținuse în zori anume pentru ei. Ieșiseră din cetate în trapul cailor, fără să atragă atenția locuitorilor. Același Kuciuk Selin aga, imbrohor împărătesc, avea în sarcina sa garda de ieniceri care îl însoțea pe domnitor până la București. Domnitorul, când călătorea în rădvan, cerea să-l aibă alături pe marele spătar Mihai Cantacuzino, dar fiind cuprins de nerăbdarea dorului de casă adesea călărea oblânc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îngenuncheată în pronaos. Era ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de egumenul de la Sfântul Ion grecesc pe drumuri de munte spre mânăstirea Dintr-un Lemn ca să se călugărească. Patriarhul ieși în ușile împărătești și cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă și ochii fostului mare spătar clipiră grăbit lărgindu-și pupilele. I se păru că-l vede pe patriarh în ușile împărătești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărătești și cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă și ochii fostului mare spătar clipiră grăbit lărgindu-și pupilele. I se păru că-l vede pe patriarh în ușile împărătești ale Mitropoliei de la București binecuvântându l pe măria sa întors de la Odrii. Iată-i pe toți mitropoliții țării înșirați de-a stânga și de-a dreapta patriarhului, după ei egumenii și toți preoții orașului în odăjdii alb argintii sau aurii ca la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de câte ori nu i se păruse că aude aievea dangătul de tunet al clopotului Sfintei Sofia, văzând la fiecare bătaie cum se năruie ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul Mihai recapitulă pentru a suta oară: deci vodă, pe arșița aceea de foc, acum jumătate de an la Urlați, este înștiințat de complot și de trădarea celui mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împiedice mituirea seraschierilor. Fuga spre Rusia trebuia să fie grabnică..., deci din complot ce mai rămăsese: neica Dinu legat de mâini și de picioare cu logofeția lui fiu-său, Toma general la ruși, Casandra bolnavă de lingoare, departe de curtea împărătească, uitată ca o haină veche. Vai de Casandra, toată nădejdea lui frate său, beizadea Gheorghe, la dânsa era! Au mai rămas, din cei care s-au sfătuit în taină astă-vară, mitropolitul Antim și cu mine. Dar ce o fi cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așez în jilț, dar dânsul s-a învârtit, s-a plecat și, puindu-și capul la pieptul meu în hohote de plâns, a zis: „Crezi sfinția ta că, dacă ar fi fost omenește ușor, ar fi zis Iisus în Rugăciunea Împărătească să spunem «Și ne iartă precum și noi iertăm»? Viața omului este un șir de încercări din ce în ce mai grele și văz că cea mai grea este să ierți celor ce-ți greșesc; fără de asta nu poți să dobândești mila lui Hristos și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfântul Gheorghe, că primăvara a venit târziu... La biserică nu a mai avut aproape nimic de văzut, de altfel intrând din soarele de afară, în sfântul locaș i se păru întuneric. Stanca însă se închina conștiincios, sărutând cu evlavie icoanele împărătești. Ca să nu o tulbure, el puse preotului câteva întrebări de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
voastre îi este frică de moarte?” În clipa aceea mi s-a părut că soarele s-a dus după munte și că umbra din biserică s-a îndesit, doar fața vlădicăi Theodosie mi a apărut luminată de candelele de la icoanele împărătești. Zâmbetul i-a împietrit pe față, apoi s-a stins treptat și, grav, a răspuns: „Cum să nu-mi fie frică de moarte? Eu cred din toată puterea ființei mele în învierea cea cu trup, în Judecata de Apoi, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scurt pe ieromonah: Unde ți-ai găsit poslușnicul, că este cam neînvățat. Gherasim aruncă o privire prin ușa diaconească și zâmbi blând. Avea ieromonahul o desăvârșită grație a mișcărilor atunci când făcea slujbele, încununată de zâmbetul lui serafic. Când din ușile împărătești ale oricărui schit uitat de lume, spunea el „cu pace să ieșim”, strângând la piept cartea cu colțuri roase și îndreptându-se spre masa cu prinoase, era ca și cum nu ar fi călcat pe pardoseala de piatră ci pe măguri moi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nostru. Cuvintele arabe meșteșugit alese ca într-o poezie veche îl declarau pe beiul Constantin hain și nevrednic de a fi domn al valahilor, poruncindu-i să se supună imbrohorului care îl va duce cu toată seminția lui în fața divanului împărătesc de la Istanbul. Brâncoveanu zâmbea liniștit, ținea mâna dreaptă pe brațul stâng al jilțului domnesc, în spatele lui cei trei prinți, Constantin, Ștefan și Radu, aveau întipărită expresia unei tristeți demne, ca într-un tablou votiv de mânăstire. Ștefan Cantacuzino citea cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Sfântul Gheorghe cel Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl zări pe Ștefan în picioare privindu-l cu milă. — Pe boieri i-au silit să plece și să meargă în alai înaintea imbrohorului împărătesc. Suntem păziți de lefegiii lui Mustafa Aga; trebuie să sosească mama și Matei cu ceilalți. — Aș vrea să mă îmbraci frumos, ca la sărbătoare. Pleoapa dreaptă a lui Ștefan începu să tremure ușor. O să mă îmbrac singur, culcă-te aici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-vă! Să citiți diseară când o să auziți clopotul. Cele douăsprezece Evanghelii, e Joia Mare, să le citiți! Îi datorați asta lui Hristos. Doamne miluiește! Ieși fără să întoarcă privirile înapoi. Ajuns la curte cu muzici și cu alai mare, imbrohorul împărătesc intră cu boierii în divan și le spuse că porunca împărătească este să fie ales domn nou, după dorința lor. Mai mult de jumătate din boierii adunați au spus într-un glas că ei îl vor pe Constantin Vodă, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e Joia Mare, să le citiți! Îi datorați asta lui Hristos. Doamne miluiește! Ieși fără să întoarcă privirile înapoi. Ajuns la curte cu muzici și cu alai mare, imbrohorul împărătesc intră cu boierii în divan și le spuse că porunca împărătească este să fie ales domn nou, după dorința lor. Mai mult de jumătate din boierii adunați au spus într-un glas că ei îl vor pe Constantin Vodă, că este bărbat destoinic. Imbrohorul se făcu roșu la față și vinele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu?... Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să vă spălați picioarele unii altora.” Din ușile împărătești vlădica turna mir sfânt pe capul noului domnitor, spunând: — Vrednic este să fie unsul lui Dumnezeu. Toți cei de față răspundeau cântând; — Vrednic este! Doar spătarul Mihai se aplecă puțin spre stânga sa și-i șopti marelui stolnic Constantin: — Neică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi ca un pom răsădit lângă izvorul apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face, vor spori”. Ia te uită, își spuse spătarul, catapeteasma nu are decât uși împărătești și o singură ușă diaconească, dar din icoana din stânga Mântuitorului, vlădica Theodosie și celălalt, oare cine să fie..., îi zâmbeau binecuvântându-l. O să-l întreb pe popă cine sunt sfinții din icoană, își propuse el. — Âââ... veni ca un fir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monahie bătrână. Să trimită maica stareță pe cineva care a văzut multe... Să mergem, măria ta, să mergem să ne rugăm pentru ei... N-au avut mult de străbătut, căci închisoarea Bostangi bașa se află lângă prima poartă a seraiului împărătesc iar piața deschisă Iali Kiosk nu era departe. Înaintau încet, pentru că voievodul și beizadea Constantin aveau picioarele rănite de caznele la care fuseseră supuși. Stelele păleau pe rând, una câte una, topindu-și licărirea în lumina cerului pe care încă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
numitul "drum domnesc" era prin pădurea Bârnova, trecea prin zona Dobrovățului unde se mai văd și astăzi ruinele unui vechi schit de călugări(vezi Anexa 4). Acest vechi drum care trece aproape de Sanatoriul Bârnova, urca vechiul drum al Țarigradului(drum Împărătesc), parcurs adesea de domni, pașale, și călători străini, care menționează aceste locuri În relatările lor. Cercetătorul dr. Mircea Ciubotaru de la Institutul de Filologie Română "A.Philippide" Iași a cercetat aceste meleaguri și, prin investigațiile ce au necesitat timp și răbdare
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
cu mantii purpurii sunt strămoșii noștri cavalerii ioaniți-foști stăpâni ai acestui castel și comitatului. Cavalerii în alb sunt cruciații templieri, cavalerii teutoni care au venit din Prusia să-i alunge pe ioaniți și să-și însușească averile date prin carte împărătească. Ce-ai relatat este istorie. Sunt realități cunoscute de toți cei prezenți - continuă Daniel. Ceiace ne interesează, este cine i-a chemat, cine i-a invocat, cine a pătruns în neant scoțându-i din somnul de veci. -Părințeilor nu cumva
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
redactat într-o română colocvială, editat ca o broșură de 12 pagini in-folio de Tipografia Universității din Buda, în 1830, are următorul titlu: Diregăciune pentru Superioritățile Sănătății și pentru Mădulările Institutului Contumațialnic spre acea înțîntită ca hotarele Țărilor Austriace Crăești Împărătești de năvălirea boalei colera carie în Țara Rusască peste popor stăpîniește, să se poată scuti și în întîmpinarea năvălirei, lățirea numitei boalei să se poată împedeca. Materialul era cuprins în patru mari capitole. "I. Lipsa spre păzirea sanităței, toate cele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
reguli a le întrebuința în contra lipicioasei [contagioasei] colere; care reguli peste tot în contra ciumii sânt prescrise; II. Scutirea de năvălirea boalei până când încă în Țara vecină stăpîneșce; III. Împedecarea lățirei ei, întru întîmplarea de se va arăta întră hotarele Țărei Împărătești sau doară a Țărei Ungurești; 1. Cunoașterea boalei și a curțerei [curgerii] ei; 2. Cum trebuie obștea a păzi întru bolnavi de holeră și întru cei sănătoși; 3. Grija pentru starea sănătății comună a locuitorilor, mai vârtos a celor care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aprinși de emoție. Doamna Bologa lăcrima și tremura, închinîndu-se înfrigurată și frământând neîncetat cărticica de rugăciuni... Apoi venind momentul rugăciunii, se plecă speriată peste strană și-i șopti: "Acuma, puișorule..." Cu fruntea sus, cu mers apăsat, Apostol trecu în fața ușii împărătești, căzu în genunchi, împreună mâinile... Peste o clipă glasul lui subțire ca un fir de mătase albă fâlfâia în tăcerea înecată de respirații, se ridica spre tavanul înstelat, se coborî printre sutele de oameni... Ochii lui văzură la început, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poruncindu-i să i le dea chiar domnului în mână. Apoi ieși iar în cerdac și iar văzu inscripția pe mormânt și iar își aminti vorbele tatălui său: "...nu uita niciodată că ești romîn!" 8 Doamna Bologa pregătise o masă împărătească în cinstea lui Apostol. Pe când se aflau tocmai la friptură, năvăli în casă avocatul Domșa cu fața roșie și asudată și cu ochii rotunzi de o agitație puternică, strigând din antreu: ― Iartă-mă, dragă doamnă, că viu așa... te rog
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna dreaptă a solgăbirăului ungur care, la izbucnirea războiului, a intervenit să rămâie pe loc, deși era voinic, spătos și doar la mers avea puțin beteșug, călcând prea în afară și aruncând picioarele din genunchi în jos, ca un cal împărătesc la paradă. Fața fălcoasă se mândrea parcă cu mustățile umflate, pleoștite care-i ascundeau gura foarte largă, cu buzele duble și cu dinții lați, strungărești. Părul lung, negru, veșnic nepieptănat, îi atârna peste fruntea brăzdată adânc, acoperindu-i aproape de tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în fund, să scapi prin fugă... Copilării de om bătrîn! Nevasta primarului s-a aruncat aseară la picioarele generalului, a plâns, s-a rugat să te ierte... Generalul se zice că o respectă mult, pentru că femeia îi gătește niște mese împărătești... A obținut atâta, ca generalul să nu intervie împotriva ta, să lase Curtea să judece în deplină independență. Vasăzică și viața ta se află în mâinile juriului! Cu o apărare viguroasă și isteață sper să evităm... Dar depoziția ta e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Xerxes se-ndrăgește mai iute de-un copac: Platanu-mpodobește el ca pre o mireasă Și spânzură în crenge gherdamuri mult frumoasă; De ramuri el atârnă cercei și cu inele Și rădăcina vezi-o înfrumsețînd brățele {EminescuOpIV 268} Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene cu-o mândră crăiasă din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el rădăcina-adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]