1,337 matches
-
stare să facă munca pe care trebuie să o facă pentru banii pe care îi primește. Nemulțumirea lui Trix față de lucrurile astea era aproape tangibilă. Problema e, reluă Kelvin, că s-a născut în clasa de mijloc și a fost împovărat cu tot felul de avantaje. Cum ar fi educația. Apoi și-a luat masterul în comunicare. Apoi, continuă el, coborând glasul, a început să își arate talentele manageriale extraordinare. Un băiat de treabă, oftă Trix. Cred că e chinuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vom face o rubrică permanentă. Mai facem un articol despre cum să cunoști bărbați și pentru numărul din octombrie. Ce ai sugerat la prima noastră ședință? Să mergi la o agenție matrimonială? Călărie? Internet? Își amintea tot, se gândea Ashling, împovărată de gândul că va trebui să facă același efort monumental și luna următoare, și cealaltă, și în fiecare lună. Și să nu primească nici o amărâtă de laudă pentru asta! Sau ai putea face un material despre șansele de a cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a lovit-o cu stupoare. El aparținea lumii profesionale, dar, totuși, iată-l aici, făcând ca apartamentul ei să pară chiar mai mic decât era. Costumul închis la culoare, părul răvășit și cravata strâmbă îl făceau să pară un om împovărat de griji și absent. Ea rămase o vreme în cadrul ușii, privindu-l cum conversează tăcut cu podeaua ei. Apoi el a aplecat capul într-o parte, a văzut-o și a zâmbit. Lumina din cameră s-a schimbat când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acum învăța încă o lecție: doar pentru că ei îi părea rău, nu însemna că oamenii erau gata să o ierte și, doar pentru că oamenii o iertau, nu însemna că se va simți mai bine. Tristă și rănită și în continuare împovărată de roadele distrugerii pe care o provocase, se întreba dacă va putea vreodată repara ce stricase. Va mai fi oare ceva normal vreodată? În timp ce trecea pe lângă Hogan’s, un grup de băieți a reperat-o și a început să fluiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unul dintre ei citea cu o voce monotonă niște istorii Îngrozitoare cu misionari torturați de chinezi. În chilia aceea a unui călugăr cistercian am căpătat gust pentru viața petrecută În hoteluri. În ciuda aparențelor, Îmi plac locurile unde nu te simți Împovărat de obiectele pe care le posezi și de unde poți pleca cît ai bate din palme. Poate că ai mai mult chef să stai undeva cînd știi că ești liber să pleci, fie că e vorba de un loc, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
automat de răul care este activ În ființa autorului lor. Iată de ce nu voia el să mă asculte cînd Încercam să-i vorbesc despre romanul pe care Îl scriam. Își spunea: „Dacă François scrie un roman, manuscrisul lui se va Împovăra de răul care sălășluiește În el“. Presupun că socotea că un film nu se poate Împovăra de răul pe care literatura era mai În măsură să-l exprime. La sfîrșitul anilor șaizeci, cinematograful nu arăta nimic din ceea ce romanele admiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă asculte cînd Încercam să-i vorbesc despre romanul pe care Îl scriam. Își spunea: „Dacă François scrie un roman, manuscrisul lui se va Împovăra de răul care sălășluiește În el“. Presupun că socotea că un film nu se poate Împovăra de răul pe care literatura era mai În măsură să-l exprime. La sfîrșitul anilor șaizeci, cinematograful nu arăta nimic din ceea ce romanele admiteau să fie descris. Tata, făcîndu-mă să Înțeleg că nu voia ca eu să scriu romane - fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă nebuniei, la patul căreia, cu toate că sunt om sărac, eu n-aș râvni vreodată. Deoarece ți-e mintea zdruncinată, bârfește-i cât poftești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au fost de ajuns zeilor crimele pe care le-am înfăptuit până acum ? [...] Din nou mă încarcă cu sânge nevinovat ? (I 2). Pentru o clipă, el imploră îndurarea celor de sus și caută să-i înduplece să nu-i mai împovăreze cu fantoma încă unei crime sufletul urmărit de nălucirile celor ce-au suferit din pricina lui (I 2). Bătrânul renunță apoi la ultima nădejde de salvare, de a ajunge la capătul suferințelor sale, prețul părându-i-se mai groaznic decât blestemul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
decât în amurgul minții. Apropierea de extaz e singurul criteriu pentru o ierarhie a valorilor. Experiența om a reușit doar pentru clipele în care acesta se crede Dumnezeu. Timpul se destramă în ondulații vagi, ca o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor și putrezesc în viață prospețimile neștiinței străbune. - Iată sensul decadenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
relativ ușor să-și păstreze autoritatea și să și țină în frâu membrii familiei. Așa a menținut pacea la Roma și în provincii. A adus îndestulare și prosperitate pentru toți. Acum însă, neputincios cum este, ajuns la capătul vieții și împovărat cu un trup bicisnic, simte cum se trezesc speranțe nebunești în cei din jur. Puțini mai vorbesc despre binefacerile liber tății. Unii din lașitate, ca să nu se spună că le e teamă de răz boi. Alții și-l doresc chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care tocmai paginam, bunăoară, la masa din față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale, și se lăsa furat de vreo evocare, având grijă să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și-am pornit-o să colindăm În sus și-n jos pe Marylebone High Street, prin răcoarea Înviorătoare a zilei de septembrie. Mai Întîi la Brora, apoi la Agnès b., apoi la Rachel Riley. PÎnă la urmă Emma s-a Împovărat cu trei sacoșe, iar eu nu m-am ales cu nimic. — Apropo, mama ta insistă să mergem să cumpărăm rochia de mireasă, spun eu cînd, În cele din urmă, ne oprim puțin la Calden să ne luăm rămas-bun. — Știu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
femeie, care pare exact opusul lui. El este impunător, solid, iar ea mai mult oase decât piele. Fața ei pare făcută doar din maxilare și globi oculari, brațele îi sunt fragile ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unui cireș bătrân acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel nesfârșit. Pașii lui Apostol Bologa scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de om. ― Am ajuns la domnu' avocat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să plângă de bucurie și să împartă lacrimile cu toți oamenii. Se sculă în picioare și întinse brațele, și deodată lacrimi îmbelșugate i se vărsară pe obrajii uscați, în vreme ce ochii și buzele lui surâdeau de bucurie. Inima îi tremura blând, împovărată de iubire și setoasă de a iubi. Și pe fiece clipă simțea tot mai deslușit rădăcinile flăcării albe în sufletul său, pătrunzîndu-i toate fibrele, topindu-se cu izvorul vieții și stăpînindu-i ființa pentru toată viața și în vecii vecilor... Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au o anumită distincție, că sunt femei măritate, veterani în armata naturii, dar din ziua în care am venit aici, continui să fiu surprinsă de umorul ei vulgar, recrutează soldați tineri, aproape niște copii la rândul lor, pe care îi împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorește să fie ca nimeni altcineva, iar el spune, dacă îmi arăți unde se află, voi studia singur problema, apoi îl conduc emoționată până la ușa ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă grăbesc să răspund, dar noi suntem aceiași și înainte și după comiterea ei, nu? El tace, se sprijină de tocul ușii, pare că abia se mai ține pe picioare. Ce te aduce la noi, întreb eu, gata să mă împovărez cu poveștile lui pitorești, asemenea unui camion prăfuit golit de povara sa, care caută o nouă încărcătură, el oftează, o mare prostie și un mare ghinion, uneori este foarte greu să faci diferența între ele, eu îl privesc plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va fi fericită, iar eu îi aștern trupul pe brațele lor și aștept liniștea, o tăcere dumnezeiască, vreau doar să dorm, să dorm acum, dar plânsetul ei chinuitor mă trezea imediat, nu a plecat niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind din ce în ce mai grea cu fiecare zi, la fel ca și certurile noastre. Fii mai afectuos cu ea, îl certam eu, dedică-i mai mult timp, dar el se revolta imediat, nu îmi spune tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se întâmplă în România lui 2001 este un fapt îmbucurător: politicienele încep să părăsească unilateralitatea politicianului și să acționeze în direcția legislației care ușurează condiția femeilor. Unele dintre ele ies din pura „masculinitate” a politicii, privind la semenele lor marginale, împovărate de dubla zi de muncă și de „monopolul” pe practica de creștere a copiilor, la femeile adesea sărace, bătute, traficate, violate, folosite ca unelte de vânzare pentru fantezii sexuale. Cu alte cuvinte, politicienele preiau treptat agenda nedreptății și discriminării de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
romantică despre cuplu este și ea răspunzătoare de ispitele casandrice. În adolescență ne căutăm modele de film, de roman. Rar ne uităm la cuplurile reale ca să ne creăm așteptări realiste. În ciuda tuturor evidențelor, de obicei femeile așteaptă soțul protector și împovărat de responsabilitate, măcar pentru starea financiară a familiei. Descoperă repede că nu le protejează nimeni și că dependența economică este adesea catastrofală. Acest fapt le retrage dreptul la decizie și la opinie. Multe mai descoperă că, în câțiva ani devin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
un foșnet, apoi încă unul și încă unul. în urma acestor trei foșnete, spătarul Vulture și Cosette văzură că Barzovie se răsucise spre ei și ținea ochii deschiși. — Ușor somn ai, Măria-Ta - șopti spătarul. — N-are ce să mi-l împovăreze - șopti și Barzovie. Am fost un domn bun: ce-am făcut, aia visez. — Da’ văd că nu vă prea iau visele - zise șăgalnic țigăncușa lungită. — Mirosul acesta de pește... Nu sunt obișnuit... - răspunse Barzovie. Degeaba mă visez eu în Grecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar mânca nimic altceva decît alge și cereale negătite, Helen ar flirta cu Sebastian, de altfel enervând-o pe Janey, Tom, neputând să bea sub ochii reprobatori ai lui Alice, ar deveni din ce în ce mai arțăgos în timp ce seara ar înainta, și eu, împovărată de aspectul îngrozitor al întregii scene, aș avea fie o cădere nervoasă, fie aș vizita des toaleta pentru a priza droguri. Nu cred că este o idee atât de bună, i-am răspuns într-un mod diplomatic. —De ce nu? —Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
BUCUREȘTI FAR WEST Bagaje pentru paradis (III) Daniel CRISTEA-ENACHE „«Prietene, prietene cu blană», îi spun adesea - în penuria asta, postrevoluționară, de prieteni bipezi - mai degrabă cu seriozitate decât glumind, cu simpatie și sincer respect, motanului cel mare.“ „Odată, culcându-mă împovărat de obligația de a da a doua zi de dimineață (nu-l mai puteam amâna) un telefon de refuz, extrem de neplăcut (și acum, la bătrânețe, a spune cuiva, oricui «nu» mă costă cumplit) motanul cel mare a dormit lângă mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]