1,297 matches
-
Kantō, soarele strălucea orbitor pe cerul cenușiu. Autobuzele treceau În ambele direcții, avînd destul de puțin loc, căci strada era foarte Îngustă. CÎnd am prins un moment prielnic, am traversat și m-am Îndreptat spre parcare. De sîrma ghimpată care o Împrejmuia atîrnau trei plăcuțe: PARCAREA - 70 YENI/ORA TARIF LUNAR SPECIAL Dedesubt era scris cu roșu un număr de telefon. Apoi un indicator pentru hotel, pe care era desenată o mînă de vreun metru: CHIAR AICI Și ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toate acestea, Îmi mențin părerea că sugerează o calitate, dar și un defect În același timp. Ușa de lîngă vitrină consta dintr-o simplă placă din rășină acrilică. În ea se reflecta ca Într-o oglindă gardul de scînduri ce Împrejmuia șantierul de peste drum și tot În ea mi-am văzut și chipul. Cel pe care-l vedeam avea părul ciufulit de vînt și umerii nesiguri de parcă acum s-ar fi ridicat de pe patul de suferință - un tip suspect, ce merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un prieten al lui Alexe, ce luase un premiu internațional, cu un asfințit de soare prins de-a lungul unui râu, o explozie de lumină și o alta de întuneric, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uiți imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu marioneta care fusese cândva. Intra din nou în mâinile atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-am obiectat câtuși de puțin când s-a pus problema căminului. De fapt, nici nu-mi păsa unde locuiesc. Căminul era situat în centrul orașului, pe un platou de pe care se deschidea o priveliște superbă. Campusul cel mare era împrejmuit de un zid de beton, iar la poartă se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina frunzelor dese îți era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
drum. Eu mă consolam în sinea mea, gândindu-mă că e o zi frumoasă pentru plimbare. După felul cum mergea, pentru Naoko nu părea însă o simplă plimbare. La Iidabashi a luat-o la dreapta, până la șanțul cu apă ce împrejmuia castelul, a traversat intersecția de la Jinbocho, a urcat panta de la Ochanomizu și a ieșit în Hongo. De acolo, a mers pe linia troleibuzului până la Komagome. Mărturisesc că am făcut ceva drum. Când am ajuns la Komagome, soarele apusese deja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îmi intră în oase. Drumul prin pădurea de cedri, care mergea paralel cu râul, părea nesfârșit, lăsându-mi sentimentul că întreaga lume fusese îngropată acolo pe vecie. Pădurea s-a terminat până la urmă și autobuzul a ieșit într-o vale împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat, am distins un zgomot de armă, dar a răsunat înăbușit, ca și când ar fi str\b\tut mai multe filtre. Când am ieșit din crâng, am văzut un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu era în gheretă. Lângă poartă se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu „scrântiți“ sunt acolo, în lumea de afară. — Nu-i adevărat, noi suntem scrântiți, spuse Naoko. Îmi dau perfect de bine seama de lucrul acesta. Ne-am plimbat o vreme fără să mai scoatem nici un cuvânt. Am lăsat gardul ce împrejmuia pășunea în urma noastră și am dat peste un petec de pajiște înconjurată de copaci. Aveam impresia că e un lac acolo. Câteodată mă trezesc foarte speriată în toiul nopții, spuse Naoko, strângându-mă de braț. Îmi e teamă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scria „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână lui Reiko.“ Am trezit imediat pe toată lumea și am pornit, în direcții diferite, în căutarea lui Naoko. Am scotocit fiecare colțișor, începând cu interiorul sanatoriului și terminând cu pădurile ce îl împrejmuiau. Am găsit-o, în sfârșit, după cinci ore. Își adusese singură pân\ și funia. Reiko oftă adânc și mângâie capul pisicii. Vrei un ceai? am întrebat-o. — Da, te rog, spuse Reiko. Am fiert apa, am turnat ceaiul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care lucra zilnic cu animalele, ființe pe care le putea vedea și pipăi, crease o abstracție. O forță pe care n-o putea atinge și nici vedea. O forță amorfă și abstractă care o amenința. Și, pentru a se apăra, Împrejmuise habitatul cu explozibile. „Halal apărare“, Își zise Norman. Doar dacă nu voiai, În secret, să te sinucizi. Groaza inspirată de situația critică În care se afla se contura tot mai clar În mintea lui Norman. — De data asta n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
către pacea internă, vis frumos, n-ar mai fi nimic de sperat pe planeta pământ, așadar străini din toate țările uniți-vă întru gloria MARELUI STRĂIN AL UNIVERSULUI... OVIDIU GENARU OSLO Ea cânta boreal la pian aplecată și muzica o împrejmuia în cercuri ca și cum în apă când arunci o auroră într-o zi de miercuri Pianul nu se afla în odaie și nu era nimeni doar câteva pustii de scaune pe care ațipiseră părelnice umbre friguroase din nordice saune. PARIS Totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Dacă-mi promiți că ești cuminte" Și s-au urcat într-un taxi de vânt și nu îmi mai aduc aminte. LONDRA Răsăritul lunii în ceașca de ceai și scrierile mele jucând rolul de cameristă la Hotel Ștrand micul dejun împrejmuit cu argint și intrigile îmi aduc aminte de Shakespeare Cristina deschide fereastra să treacă veacul și prin bucătărie Oare ce o fi făcând acum Regina Angliei în turn cu croșete de ceață? VENEȚIA Princiară Veneție păun exfoliat pe-o rână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România de azi după movilele de gunoaie din văile râurilor și de la lizierele pădurilor, după proliferarea magazinelor second hand, dar și după numărul mașinilor de lux și al vilelor împrejmuite cu fier forjat sau ziduri de cetate. Cât de ușor a învățat „omul de tip nou” să cumpere și să arunce! Un fund de lemn pentru mămăligă, transmis de la o generație la alta (fiind subțiat și găurit la mijloc), piesă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România de azi după movilele de gunoaie din văile râurilor și de la lizierele pădurilor, după proliferarea magazinelor second hand, dar și după numărul mașinilor de lux și al vilelor împrejmuite cu fier forjat sau ziduri de cetate. Cât de ușor a învățat „omul de tip nou” să cumpere și să arunce! Un fund de lemn pentru mămăligă, transmis de la o generație la alta (fiind subțiat și găurit la mijloc), piesă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a cumpărat niște pământ la țară și a cultivat pe el o plantă medicinală pentru export. Nici naiba nu știa acolo la ce-i bună. Planta arăta ca niște ciulini, mai țepoasă decât cactușii, așa că bietul profesor nici n-a împrejmuit plantația, nici n-a tocmit paznic. Când s-a dus s-o recolteze, jumătate de bucată de „cactuși“ fusese furată. Explicația a aflat-o mai târziu: un țăran experimentalist din fire descoperise că, odată fierți, „ciulinii“ medicinali sunt considerați de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceste întâmplări, de pe când erau pustii întinderile de la Prut, mi le-a povestit nu de multă vreme un gospodar de la Bordeieni. Am ajuns într-o zi de vară în satul unde era el județ ș-am poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuiele. A vârât caiila adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țărmul mării? Nu s-a mai pomenit așa ceva. Ce, sânt câini să se pripășească acolo?" "Și de ce rămân, să fie împinși în mlaștină, când nimic nu-i oprește să plece, să fugă? Am înțeles că pădurea de sălcii nu e împrejmuită". "Dar pe tine cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul Andrei. A, cine te oprește? Poți oricând să-ți iei bagajul și s-o pornești încotro vezi cu ochii. Și totuși stai aici. La fel și cerbii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nimeni nu poate străbate, nu te lăsa amăgită, Doamnă, nici eu și nici tu și nici nimeni nu știe un astfel de înot, ești singură, singură aici până vor veni zorii să vă îngroape, dinspre toate părțile nu te împrejmuie decât apă, și nu spera să mai fii iarăși tu atunci când se vor deschide mâine zorii unei alte zile pentru că acestea toate câte sunt acum se petrec aici, unde Doamna stă singură, înveșmântată în alb și negru, brocaturi multicolore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În stradă până când claxonul unei mașini Îi făcu să sară În sus. Mașina de patrulă făcu și câteva semnale cu farurile. Logan și agentul mahmur ridicară mâna În semn de scuză și o luară spre colțul clădirii. Dincolo de gardul care Împrejmuia clădirea, demonstranții deja se adunau, pregătindu-și pancartele și bannerele, disperați după o șansă cât de mică să-l zărească măcar puțin pe Gerald Cleaver. Și să-l atârne de cel mai apropiat stâlp. Tipul Al Dracu’ De Nervos Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și i-au umplut, dansând, câmpul vizual. Sub picioarele sale, un oberlicht verde, cu ramă de fier, a devenit galben; pe stradă, farurile taxiurilor proiectau dâre strălucitoare pe asfaltul deja negru. Nedorita ploaie de noiembrie șterpelise ultima oră a zilei, Împrejmuind-o cu acel gard străvechi - noaptea. Liniștii din cinematograful din spatele său i-a pus capăt un zgomot ciudat, ca de ruptură, urmat de răsunetul greu al mulțimii care se ridica În picioare și de rumoarea a zeci de voci Împletite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
familiare. Jesse Ferrenby, băiatul care purtase la colegiu coroana la care aspirase el. Toate se Întâmplaseră atât de demult... Ce băiețași cu caș la gură fuseseră, cum mai munciseră pentru panglici albastre... Mașina a Încetinit la intrarea unei proprietăți Întinse, Împrejmuită de un gard viu uriaș și un gard Înalt din fier forjat. - Nu vrei să intri și să luăm masa Împreună? Amory a refuzat cu un semn din cap. - Vă mulțumesc, domnule Ferrenby, dar trebuie să-mi continuu călătoria. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]