2,171 matches
-
o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii s-a împrietenit și cu cei mai mari, așa că în scurt timp a cunoscut tot căminul de utilaj-iști. Visul oricărui student din provincie era o cameră cât mai ieftină și în condiții acceptabile de confort însă costa prea mult pentru buzunarul lor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
etc. Recunoștea și el că la matematică nu prea era grozav șia reușit printr-o minune la facultate însă acolo îl poreclesc Einstein, fiind cel mai bun dintre toți. Cu Țiganul, Georgică, Gică Escrocul, Puiu și mulți alții s-a împrietenit la cataramă. Georgică era din Poiana, și le propuse când și-a dat seama că se poate bizui pe ei: - Mergem la Sinaia de câte ori avem chef de-un chef! Oprim o seară în Poiana la mine acasă, și a doua
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
le fac loc dar s-au și înghesuit să stea cât de cât comozi. Astfel încât, dacă privea cineva de afară scena, ar fi fost încredințat că sunt împreună, amici vechi care s-au reîntâlnit după o despărțire lungă. S-au împrietenit imediat, le traducea cucoana care vorbea fluent italiana; au băut și au mâncat iar la urmă femeia nu i-a lăsat să-și plătească consumația: - Ei au bani destui! Voi sunteți studenți și vreau să mergeți cu noi în seara
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
doar atât. Laur își spune zâmbind: -Ia uite ce a vrut Marinică să-mi plaseze! Parcă e stăpânul fetelor din mahala! Malvina a realizat unde se îndreptau manevrele lui, navea 15 ani însă arăta la corp ca o femeie se împrietenise cu Flora care o luase sub tutela ei. Sufocată de insistențele lui, căuta salvare ascunzânduse și adesea fugea efectiv de Marinică, în jurul grupului. Era o grămadă substanțială de băieți și fete care așteptau răcoarea înserării. Stăteau jos pe trotuar sau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
într-o parte. Nu mai cunoșteai. Se ridicau case de lut, se croiau ulițe noi și soseau alți vecini. Se numea că nu mai e singur. Începuse să-i cunoască pe fiecare după nume, bea cu ei la circiumă, se împrieteniseră, se ajutau unul pe altul, că așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede. Cei mai mulți lucrau la Căile Ferate, Grigore u vedea când plecau la treabă. Își dădeau bună dimineața, și seara se întOneau în prăvălia negustorului, ciocnind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Spunea mereu că într-o zi o să câștige o sumă mare de bani și o să răscumpere casele pierdute. Linei îi era milă de femeia aceasta voinică, care vorbea tot timpul, de ziceai că se ceartă, altfel, liniștită și muncitoare. Se împrieteniseră repede și, când scăpa cu mâna în bani, plecau amândouă la gară, la negustori, să-și cumpere câte o rochie. Îi spunea și lui Stere, 103 dar el îi zicea să-și vadă de prăvălie și de copil, să lase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își povesteau de ale lor, ca între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecut pe la pușcării nu-i caraman-giu de-adevăratelea!" Aici era școala, mai furau unul de la altul câte ceva și, când ieșeau, oameni erau, puteau să nu mai aibă griji. Celor de-l povățuiau le plăcea tânărul, că era silitor și se împrieteniseră la toartă. Din când în când îi mai ridicau la anchetă, îi aduceau seara bătuți măr. Îi îngrijeau până își veneau în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crud cu supușii săi dar, ce-i drept, mândru față cu toată lumea. O tabachere de la Moruz - vodă o purta totdeuna în sânul antiriului lui celui lung s-o arăta la toată lumea, lăudîndu-se cum Maria - sa Moruz - vodă ar fi fost împrietenit cu toți ai lui. El uita și poate nici știa în ce ocaziune venise tabacherea în proprietatea [lui], de aceea pomenea zece ocaziuni. În aceeași vorbire spunea o dată că-i era trimisă prin Vodă de cătră Împăratul rusesc, altă dată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adică oameni care nu prea munceau, dar trăgeau foloase din faptul că locuiau acolo. Nu kibuțul în sine mă împingea să rămân. Mai târziu, la birou, chiar măsimțeam apreciată, când șeful meu îmi dădea o mulțime de responsabilități. M-am împrietenit cu el și părinții mei la fel. Venea la petrecerile noastre de familie, când îl invitam. M-a adoptat într-un fel și nu mă trata ca pe o secretară, ci ca pe fiica lui. Mă proteja de soldații care
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ale lumii exterioare. Pentru Alecsandri lucrurile se Împart În două categorii: prietenoase și „rele”. Cele din urmă aparțin unei exteriorități neprielnice trupului și spiritului (frigul, starea rea), dar prielnice, și Încă În grad maxim, poeziei. Tendința este de a le Împrieteni cu cele dintîi. Pentru aceasta este necesară reveria. O reverie afectuoasă și productivă. Rolul ei este dublu: să apropie spațiile Îndepărtate și să potolească vitalitatea barbară a naturii dinafară, să aducă lucrurile la o temperatură moderată. Rezultatul este că lucrurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și au oferit soluții pentru integrarea lor. Prințesei i s-a spus: “Nu mai fi supărată, noi te vom accepta așa cum ești, nu fi Îngrijorată pentru că noi te vom Îmbrăca cu razele aurii și călduțe ale soarelui.”, “Fluturașii s-au Împrietenit cu ea, cu frații ei și cu prietenii ei. Ei se jucau Împreună, citeau Împreună, povesteau Împreună, mergeau Împreună la bibliotecă, mâncau dulciuri Împreună, o ajutau la scris sau când nu știa ceva. I-au mai spus să fie cuminte
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
cu frații ei și cu prietenii ei. Ei se jucau Împreună, citeau Împreună, povesteau Împreună, mergeau Împreună la bibliotecă, mâncau dulciuri Împreună, o ajutau la scris sau când nu știa ceva. I-au mai spus să fie cuminte ca să se Împrietenească cu ceilalți prinți și prințese.” (copii din clasele I V) Bobocul de rață cel urât s-a simțit “jignit, trist și stânjenit de ei, chiar și de propriile gânduri”, “de parcă nu ar fi existat printre celelalte animale”. Rațele ar fi
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
Rugați copilul să precizeze trei lucruri bune despre el pe care colegii nu le știu. Partea a III-a Anunțați copiii că vor participa la concursul „Cel mai prietenos coleg” cu premii surpriză (diplome, dulciuri). Ei vor trebui să se Împrietenească cu copilul vizat (să manifeste comportamente prietenoase, monitorizate de dumneavoastră) timp de o lună și să rămână În continuare prieteni. Povestea prințesei triste A fost odată ca niciodată...o Împărăție frumoasă plină de prinți și prințese mici. În fiecare zi
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
la imensa bibliotecă, unde un bătrân Înțelept Îi Învăța carte. Atât de mult s-a bucurat prințesa noastră bună la suflet că va merge și ea la biblioteca uriașă! Își dorea să Învețe să scrie, să citească și să se Împrietenească cu toți cei de acolo. A sosit și ziua când porțile bibliotecii din Împărăție s-au deschis. Au fost mirați cât de multe cărți erau acolo! Și cu toții au Început să se Împrietenească. Și prințesa noastră le zâmbea, Însă nimeni
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
să scrie, să citească și să se Împrietenească cu toți cei de acolo. A sosit și ziua când porțile bibliotecii din Împărăție s-au deschis. Au fost mirați cât de multe cărți erau acolo! Și cu toții au Început să se Împrietenească. Și prințesa noastră le zâmbea, Însă nimeni nu venea să o cunoască. Cu cât zilele treceau, prințesa era din ce În ce mai tristă „aș vrea și eu să mă Împrietenesc cu prinții și prințesele de aici. Oare de ce nu vorbește nimeni cu mine
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
mirați cât de multe cărți erau acolo! Și cu toții au Început să se Împrietenească. Și prințesa noastră le zâmbea, Însă nimeni nu venea să o cunoască. Cu cât zilele treceau, prințesa era din ce În ce mai tristă „aș vrea și eu să mă Împrietenesc cu prinții și prințesele de aici. Oare de ce nu vorbește nimeni cu mine? E drept că nu am haine atât de frumoase ca ale lor și nici nu am...dar ce sunt eu de vină că nu am atât de
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
scârțâind grilajele și răsunând pași apăsați. La ora aceea? Ce eveniment extraordinar ar fi urmat să aibă loc? Călugărului îi îngheță sângele în vine. Nu cumva voiau să-l transfere din nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise cu atâta lume și unde era respectat și iubit, sau voiau să-l ancheteze și să-l tortureze? Stinse pe loc candela, se aruncă pe saltea și se prefăcu că sforăie. Glasul gardianului răsuna prietenos, ca de obicei, și cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mi se micșoraseră ca un stomac împuținat, care nu mai primea decât un pumn de mâncare. M-am frecat pe brațe, pe obraji cu lumina aceea, de parcă m-aș fi spălat cu apă de la fântână. Și tot așa m-am împrietenit cu imaginea mea din oglindă, chiar dacă, fără să fi stat cu mine în închisoare, luase asupra ei dovezile trecerii mele pe acolo. Și, mai ales, m-am împrietenit cu umbra mea, singura care, dincolo de toate chinurile la care am fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aș fi spălat cu apă de la fântână. Și tot așa m-am împrietenit cu imaginea mea din oglindă, chiar dacă, fără să fi stat cu mine în închisoare, luase asupra ei dovezile trecerii mele pe acolo. Și, mai ales, m-am împrietenit cu umbra mea, singura care, dincolo de toate chinurile la care am fost supus și care mi-au sleit corpul și mi-au brăzdat obrajii, a rămas neschimbată. Așa încât, reîntâlnindu-mă cu umbra mea, chiar dacă la ieșirea din închisoare oamenii lăsaseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre una dintre radiografii. — Vezi ? exclamă Efrem. Chemi fotograful și gata poza ! Zâmbește, ochii mari, pieptul înainte. La mine nu trebuie să zâmbești, zâmbetul e de-a gata. Eu te radiografiez, adică fotografiez chipul morții tale... Te uiți și te împrietenești cu ea, o iei de gât și hoinăriți împreună pe străzi... Se apropie și bătu cu degetul peste triunghiul întunecat al piramidei nazale. — Da, domnișoară, ăsta e ! Te felicit, dragoste la prima vedere... Cum ți-ai dat seama ? După dantură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt infinite. Doi, doi ori doi, doi la puterea a nu știu câta. — Acum ce zice moneda ta ? — Acum nu zice nimic, a fost așa, pur și simplu. Te gândești la două variante și alegi una dintre ele. Dacă te împrietenești cu destinul devine, la un moment dat, o chestie de încredere. De fapt, te împrietenești e un fel de-a vorbi, mai corect e să spui că te împaci cu destinul. Tu mergi după cum zice el, altă dată se ia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zice moneda ta ? — Acum nu zice nimic, a fost așa, pur și simplu. Te gândești la două variante și alegi una dintre ele. Dacă te împrietenești cu destinul devine, la un moment dat, o chestie de încredere. De fapt, te împrietenești e un fel de-a vorbi, mai corect e să spui că te împaci cu destinul. Tu mergi după cum zice el, altă dată se ia el după tine. — Și asta numai pentru că ai o monedă de argint ? — Nu pentru că am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bogdan Mincă. Are 27 de ani, vârsta lui Flipi, cu care a fost de altfel coleg la școală de la 13 la 18 ani. Îl știu, așadar, de copil, mi-a fost apoi student la București la Filozofie, unde s-a împrietenit cu Cătălin, iar acum vine să ne vadă la Heidelberg și să petrecem un week-end împreună. Face parte din mâna aceea de copii excepționali care află în primul an de facultate câte ceva despre Platon, Heideg-ger sau Noica, care dau, cuminți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]