16,677 matches
-
el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea de gând să-i dea ceva parale cu împrumut. Stelian îi mulțumi din nou și îl refuză, motivând că acum, când își recăpătase pensia de la stat, nu mai avea nevoie să se împrumute. Atunci, cuscre, noroc și sănătate! glăsui vesel țăranul și se grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lor mobilă, foarte multe lucruri, adunate într-o viață de om, urmând să ajungă fatalmente în mâinile cine știe cărui nomenclaturist de rang înalt sau ale cine știe cărui favorit al regimului. Cu numai două zile înainte de plecare, Ticu, învârtindu-se de un autocamion, împrumutat de la școala ajutătoare în vecinătatea căreia locuia, reuși să mai salveze câteva piese de mobilier, precum și toate lemnele de foc și toți cărbunii care se mai găseau într-o magazie din fundul curții. Mai mult decât atât nu putuse lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cămașa de piele!... Am înțeles! îl asigură militărește ministrul de interne și nu mai comentă nimic. Micul dejun se sfârșise, dar nimeni nu părea grăbit să se ridice de la masă și să plece. Maurer îi ceru profesorului Constantinescu să-i împrumute bricheta și își aprinse o țigară, iar Gheorghiu-Dej îi dădu înapoi lui Drăghici dosarul cu social-democrații și căzu pe gânduri. Era momentul pe care îl așteptase cu răbdare Nando Rossi, care până atunci se mulțumise să tacă și să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât de bine, că prin aprilie, când se topiră ultimele zăpezi, din tot gardul secției financiare nu mai rămaseră, drept vestigii, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesorul. Ascultă-mă pe mine, că-s om pățit: se prea poate! Dumneavoastră ați căutat matematica în poezie, domnule profesor, îi declară atunci Victor, după ce, timp de câteva nopți, îi citise și-i recitise "Jocul secund", volum pe care îl împrumutase de la un coleg de-al Feliciei, un tip extrem de citit, care avea acasă o întreagă bibliotecă clandestină, cu o mulțime de titluri și de autori trecuți la index. Profesorul Barbilian îl fixă cu niște ochi nostalgici și sentimentali: Ah, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vină decât să se fi născut, nu trebuie să rămână copiii nimănui. De altfel și Ovidiu mă va ajuta, zicea că e un post de învățătoare la Solca. Teodora ar putea... Dar uite, îl rog de două zile să îmi împrumute caii și șareta să încerc să le scot de acolo. Dar el nu și nu, că riscul e mare, că nu cunosc locurile, că se vede cât de colo că nu-s de pe aici... Până la urmă am venit să ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că forțele fizice îmi sporiseră, pielea căpătase culoarea aramei, mișcările nu îmi mai provocau dureri, sudoarea nu mă mai năpădea la cel mai mic efort. Chiar și gândurile îmi deveniseră parcă mai senine, mai optimiste. Fără să îmi dau seama împrumutasem din simplitatea, bunul simț, hărnicia și bunătatea celor patru femei care îmi erau în preajmă și pe care le îndrăgisem ca pe surorile ce nu le aveam. Poate am împrumutat prea puțin din credința lor profundă, pravoslavnică, cum o numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
parcă mai senine, mai optimiste. Fără să îmi dau seama împrumutasem din simplitatea, bunul simț, hărnicia și bunătatea celor patru femei care îmi erau în preajmă și pe care le îndrăgisem ca pe surorile ce nu le aveam. Poate am împrumutat prea puțin din credința lor profundă, pravoslavnică, cum o numeau ele, care le întărea desigur în această grea încercare a vieții. Și totuși... Într-o bună dimineață ne-am trezit dintr-odată cu zăpadă, iarna venise fără să ne prevină. Frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și totodată vestitul stoler s-a prăpădit, iar feciorii cei mari au plecat la școli de meserii în Germănime, cei rămași acasă, două fătuci și un băiețaș împreună cu Mutter Roza-frizerița, au devenit un fel de părtași la toate bunurile celorlalți: Împrumută sapa! Dă toporul! Vreau coasa! Trebe grebla! Vinde pe datorie Kukuruz Mehl pentru doi mamaliga! Spuneau copiii de fiecare dată când îi trimitea Mutter și care nicicând n-au fost refuzați. Numai că aceștia uitau să mai aducă obiectele împrumutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul: Că-aiștia, de la o vreme, numai pe seama noastră trăiesc, că nu au de niciunele și toată ziua bună ziua, leliță Zamfiră, dă, bade Gheorghe, împrumută! Și încă mai face și ochi dulci pe deasupra! Și-l înmoaie pe gospodarul meu ca pe un mielușel, că doar vedeți și voi că mai mult se face că strigă la ei, dar în adevăr îi apără: Lasă, Zamfiră, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și șfabii care fac asemenea lucrări în folos personal ori pentru a dobândi un anumit câștig. Așa ceva am făcut noi încă de când ne-am așezat pe pământurile aistea românești, izgoniți fiind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi, își dădea acordul, bucuroasă că poate merge să facă piața fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva ori că trebuie să fie cu mare băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niciodată. Atenția feței bisericești față de doamna a trezit și alte invidii. Pe învățătoarea de la clasa paralelă dau, așa, numai un exemplu am auzit-o, cu urechile mele personale, cum îi spunea bibliotecarei, atunci când am fost și eu, o dată, de am împrumutat o carte, că, vai, tu, dragă, oare madam asta n-a auzit că biserica este despărțită de școală, și, dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține morțiș să arate, ha, ha, ha!, că biserica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
destin, să nu lase hățurile în mâna altora... Acum, zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei. Știam că vorbește foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era, zicea ea, o moștenire scumpă de familie, o comoară de înțelepciune pe care nu putea s-o ofere, din rațiuni de testament, nimănui. O auzeam cum răsfoia fără grabă, gravidă de importanța descoperirii științifice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în Ferentari... Sunt șuț, specialist în cafteli sau?... E groasă rău, zic. E vorba despre ceva care are un pic din toate astea, dar și despre altceva mult mai... Pricepeți? E mucles, deocamdată... Joc și mai tare. Afișez o moacă împrumutată de prin filmele cu bandiți și dau să plec. Și chiar plec. Băieții rup, ca prin minune, cercul și reușesc să trec. Știu că mă urmăresc. Merg tot ca-n filmele cu bandiți: ușor legănat, calm, arogant... Când intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
O remarcase după ținuta ei decentă și elegantă. Acum era îmbrăcată în negru. Da, intră. Nu ți-am reținut numele. Nu-i nimic. Am văzut lumina aprinsă, din stradă, și mi-am zis că ești încă treaz. Am trecut să împrumut niște zahăr. Ai noroc. Tocmai am cumpărat. Ia-ți haina jos. Pot să te servesc cu ceva? Eu tocmai beam un lichior de cafea. Da, mi-ar plăcea. Când reveni, îi întinse mâna: Doru. Amanda. Nu prea am avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înapoi, avu parte de o surpriză. Pe pat era sabia lui, iar Amanda dispăruse. La recepție nu o văzuseră plecând. Rochia ei de seară era pe pat, pardesiul ei la fel. Doru bănui că o găsește prin împrejurimi. Probabil că împrumutase niște haine. Dar ea nu era nicăieri. Sună atunci la el la servici. Petru, salve. Ce faci? Uuu, lover boy! Amanda când a venit, a spus că ai plecat la munte cu dragostea vieții tale! "Ce ego", se gândi Doru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Unde îți este cartea de geografie? —În geantă. — S-o văd. Gelu o căuta deși știa că nu există, doar, doar s-o lăsa mamă-sa păgubașă. Hai, hai, s-o văd. Treaba fiind serioasă, i-a spus că a împrumutat-o unui coleg —Ce coleg? Nu-l știi tu. Spune-mi, ce coleg? Nereușind nici cu această minciună, Gelu trebuia să recunoască tristul adevăr că nu și-a cumpărat-o. —Ce-ai făcut cu banii? I-am cheltuit. —Pe ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Gelu avea un lipici la băieții fără nicio noimă, de nemaipomenit. Intra în tot felul de anturaje rele și în încurcături din care nu putea ieși decât cu ajutorul părinților, al mamei în special, că tatăl nu se ocupa de el. Împrumuta bani pe care nu-i putea achita decât dacă îi dădea doamna Tatiana, pe care o implora să-l ajute. Te rog, mamă, să-mi dai 400.000 de lei că am datorie la un băiat, a rugatoo într-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i putea achita decât dacă îi dădea doamna Tatiana, pe care o implora să-l ajute. Te rog, mamă, să-mi dai 400.000 de lei că am datorie la un băiat, a rugatoo într-o zi. —De ce i-ai împrumutat? — Am avut nevoie de ei. —Pentru țigări? Și pentru asta. —Nu-ți dau eu zilnic bani de buzunar? De ce tot împrumuți ca apoi să-mi ceri mie să-ți achit datoriile? Ce faci cu atâția bani, băiatule? Ți-ai vândut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dai 400.000 de lei că am datorie la un băiat, a rugatoo într-o zi. —De ce i-ai împrumutat? — Am avut nevoie de ei. —Pentru țigări? Și pentru asta. —Nu-ți dau eu zilnic bani de buzunar? De ce tot împrumuți ca apoi să-mi ceri mie să-ți achit datoriile? Ce faci cu atâția bani, băiatule? Ți-ai vândut cele două telemobile pe care ți le-am cumpărat, îți vinzi din haine. Ți-am spus ca să-mi ceri mie când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-ți achit datoriile? Ce faci cu atâția bani, băiatule? Ți-ai vândut cele două telemobile pe care ți le-am cumpărat, îți vinzi din haine. Ți-am spus ca să-mi ceri mie când ai nevoie de ceva, nu să împrumuți. De ce nu mă asculți? În comercializări nefavorabile lui, era as. Își vindea articole de îmbrăcăminte pe te miri ce, dădea bani cu împrumut și nu-i mai vedea, cumpăra diferite obiecte de proastă calitate, dar care îți luau ochii la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu-l meritau, pierdea în prostie uitându-și lucrurile pe unde emergea. Într-un cuvânt, era un dezastru. Biata mamă-sa nu știa ce să mai facă. Nu era zi în care să nu-i facă vreo „bucurie”. Odată a împrumutat de la o țigancă tânără, de vârsta lui, pe care o cunoștea din anturajele deochiate 800000 de lei. Mama fetei, care a prins de veste, i-a cerut buletinul ca garanție pentru achitarea sumei. I-a înapoiat el cu țârâita, cum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vreo vitrină o pereche de pantofi frumoși pe care și i-ar fi dorit, renunța să și-i cumpere ca să-i cumpere lui Gelu, de exemplu, o giacă, chiar dacă știa că n-o va purta multă vreme vânzând-o sau împrumutând-o cuiva. Își dorea să plece în concediu, cu soțul, la mare sau la munte, dar le dădea întâietate Aurorei și lui Gelu. Câte năzbâtii face Gelu n-ar mai trebui să meargă la mare, era de părere Aurora. Poate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
provizoriu. Trăiau amândouă pe muchie de cuțit, din pensia mamei, care nu era cine știe ce mare. Când venea toamna, le era foarte greu. Trebuia să se aprovizioneze cu lemne și cu cele necesare pentru iarnă. În dese rânduri Simona le-a împrumutat cu bani, vorba vine că le-a împrumutat, fiindcă nu îi mai cerea înapoi, deși Ilinca, cu bun simț se oferea să-i dea în rate suma primită. Simona ținea 86 foarte mult la această fată bătută de soartă și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]