2,573 matches
-
vei învăța ca să obții un certificat inferior la matematică, dacă domnul McEwan e de acord să mai stai un an la școală? îl întrebă domnul Thaw. în timp ce Thaw medita, un rînjet i se lățea pe față. încercă să și-l înăbușe dar nu reuși. Se gîndește cît va citi și va picta fără să aibă nici un supraveghetor pe cap. Așa-i Duncan? — Și poate voi putea să merg la școala de artă la seral, zise Thaw. Directorul lovi biroul cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o pauză să asculte, sunetele obișnuite veneau de la mașini și de la tictic-tictic-ul ceasului din turn. Uneori ajungeau pînă la el sunete de la un furnicar de încăperi, bucătării și coridoare din spatele clădirii, iar în jurul prînzului, în timpul săptămînii, se auzea un zăngănit înăbușit dinspre o sală folosită drept cantină de una dintre școli din zonă. Unicul vizitator regulat era bătrînul pastor, care venea seara, după ce primea oamenii în sala de adunare a enoriașilor. Stătea nemișcat în fața stranei, uitîndu-se atît de liniștit și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spui „el“ la modul ăsta, spuse Lanark. Ceea ce am văzut poate că nu era masculin. Poate că nici ființă umană. Dar, cu siguranță, nu-și bătea joc. Ce-i cu tine? Autorul își acoperise gura cu mîinile pentru a-și înăbuși un hohot de rîs, după cît se părea, dar avea ochii umezi. O fată ciudată e prost plătită își stăpîni emoția și zise: — Un de la cinci e! Asta da libertate. Dar cum pot să te cred? Te-am creat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai servil dintre admiratorii mei, dar cititorul s-ar fi răzvrătit împotriva amîndurora... Mi-aș fi dorit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi. Fură ideile celor din insule. Și dacă prezic viitorul și nu fac greșeli de timp, câștigă toate bătăliile și înăbușă toate revoltele. Ascultă, continuă Jurig pe un ton serios apropiindu-se de bare, am văzut că nu ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu oarecare neliniște pe cea următoare. Lumina rămânea tulbure și cețoasă. Deodată, ochii începură parcă să i se umezească din nou și simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi se întâmplă nimic asemănător. Se liniști. Acum nu mai auzea decât murmurul acela monoton și nu mai vedea decât lumina aceea difuză, învăluitoare. Grosvenor se gândi că metoda lui era, poate, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai din stânga, cum te uiți din stradă, se cufundă în întuneric la miezul nopții. Domnul Procopiu porni pe jos spre casă. Îi era cam urât, poate și fiindcă vorbiseră de atâtea lucruri... neobișnuite. Așa că grăbi pasul și, când auzi zgomot înăbușit în spatele lui, începu aproape să alerge. Simți o mână pe umăr și scoase un strigăt. 4 Poate că tot ce a fost și o să fie este acum, în prezent. Poate că ce a fost este ce va mai fi. Înainte de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pământul este un adevărat rai al întregului sistem, și dacă-ți va spune vreodată cineva că Venus e atrăgătoare, spune-i să se ducă în iad - adică pe Venus. Să știi că Venus e dracul gol. Furtunile de nisip te înăbușă. Intr-o bună zi, pe când mă aflam la Venusburg, temperatura s-a ridicat la 84 grade Celsius. Cred că prin reclame nu prea ți se spun chestii dintr-astea, nu? Cayle încuviință în grabă, surprins de volubilitatea răspunsului. Îi suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se știa, Lucy Rall nu făcuse niciodată instrucție de eludare. În timp ce Robert Hedrock învățase să mintă fără a se trăda prin vreuna dintre reacțiile cunoscute detectorului de minciuni, Lucy, pur și simplu, nu avea experiența necesară: stăpânirea nervilor pentru a înăbuși semnalele inconștiente ale mușchilor. - Domnule Hedrock, zise ea, știți bine că puteți conta pe mine întotdeauna. Asta era o victorie pentru țelurile lui imediate. Dar întrerupse legătura, nemulțumit, nu de Lucy sau de ceilalți agenți, ci de el însuși, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lui Saddam Hussein. Dar rămâne semnificativ faptul că, la alegerile prezidențiale din 2009, când conservatorul Mahmoud Ahmadinejad obține al doilea mandat, în fața reformatorului Mir-Hossein Moussavi, mare parte dintre tinerii și intelectualii care s-au integrat în „mișcarea verde“ a opoziției - înăbușită în sânge la Teheran - purtau la gât emblema Farvahar (omul înaripat închis într-un cerc) a credinței zoroastriene, ca simbol al întoarcerii la religia primară a Persiei. În Teheranul anului 2011, la Universitatea Azad, am văzut mai mulți tineri de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Două nopți nu dormi, măcinat de tristețea că prietenul Shams nu-i dădea un semn. În vinerea rugăciunii, când ochiul lovit se îngălbenise, apăru în bazar, însă Shams nu era în niciunul dintre locurile lor cunoscute. O durere uriașă îl înăbuși pe când înțelese că nu știa mai nimic despre prietenul său, unde locuiește și dacă acela era numele lui cu adevărat. Alergă spre „Ulduz“, cu inima bubuind, ca un îndrăgostit. — Shams e pe aici? Sunt Omar, trebuie neapărat să-i vorbesc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în vechea cultură ebraică, simboliza îmbinarea celor două principii opuse și complementaritatea lor fecundă. Despre substratul rușinos al frunzei de smochin (fig, figa) ne vorbește următoarea întâmplare din istoria anecdotică a Europei: Împăratul romano-german Frederic I Barbarossa (1123-1190), după ce a înăbușit răscoala milanezilor din 1162, a poruncit tuturor locuitorilor acestui oraș să vină, sub amenințarea pedepsei cu moartea, să sărute o frunză de smochin lipită de crupa unui măgar. 7. Conotațiile magico-simbolice și valorile numenal-esoterice sunt predominante mai ales la ultimele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
alege să te superi, să te revolți că ți-au stricat ziua. Tu ce alegi? Pentru că alegerile noastre fac diferența între ceea ce suntem și ceea ce atragem în viața noastră. 7.Redobândește încrederea în tine Iubite suflet luminos, de câte ori ți-ai înăbușit visele pentru că ți-a fost teamă de reacția celor din jur, pentru că ți-a lipsit încrederea în forțele proprii, pentru că ai ascultat mai mult de părerea altora decât de îndemnul inimii tale? Atunci când nu dai curs dorințelor sufletului tău, când
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Ochii înguști dispăruseră sub pleoapele umflate, părul alb răvășit și obrajii congestionați o făceau să semene cu o bătrână alcoolică. Îi amintea o gravură de epocă, englezească din casa soacră-sii... Femeia beată, nepieptănată cu jupoanele rupte și murdare zace înăbușită peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să schimbi aerul. Femeia îl țintui cu furie dementă, albă la față. ― Pește ordinar! Ți-ar... ― Stăpînește-te, draga mea, interveni Melania Lupu. Dumnealui glumește. Ținem doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile lui, eventuale neînțelegeri cu soția. Consider că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie". Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile. Le-a iubit mai departe și a cântat cu degetele pe carnea lor muzica dulce a dragostei, înăbușindu-și în această plăcere decepțiile pentru gloria pierdută. Până când femeile au luat-o, ca și în cazul meu, pe urma gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal..." De ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără să-mi spună nimic. E mai bine așa. Constat că nici măcar nu sânt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea"), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
voie să stea pe pat. ― Cu plăcere, doamnă. Și i-am făcut loc. " Vasăzică mi-a venit mie rândul acum, m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?" Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau s-o răstorn în pat, s-o dulce maltratez cum dorea, când mi-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încă nu venise. Sosea totdeauna mai târziu și speram să pot dormi liniștit. Dar un scaun trântit pe întuneric, "cine naiba a lăsat scaunul ăsta aici?" sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar, în acest caz, întrebam eu, nu e oare adevărat că ereticii s-au sacrificat pentru salvarea credinței pe care o combăteau? Au hrănit-o cu sângele lor, deoarece o credință care n-are nici o îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar fi putrezit în picioare. Mă opresc aici, deși am mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la o vreme pereții. Ieșeam în curte numai ca să mă conving că nu mă oprea nimeni. Apoi mă întorceam. Așadar asta este libertatea? mă întrebam. Să trăiești fără un gardian care să-ți interzică să părăsești o încăpere? Eu mă înăbușeam uneori chiar în camera mea fără zăbrele. Atunci nu știam ce anume îmi dădea acest sentiment de animal mutat dintr-o cușcă de la grădina zoologică sau de la circ într-o cușcă personală, nepăzită. Acum înțeleg că mă apăsa singurătatea. Trăiam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]