13,283 matches
-
Teatrul Abadía, creat pe 14 februarie 1995 la inițiativa guvernului Comunității Autonome din Madrid și a lui José Luis Gómez, regizor și actor renumit, este un teatru de repertoriu, beneficiind de două spații de joc, situate într-o veche abație înălțată într-un cartier tipic madrilen: sala Juan de la Cruz, purtând numele poetului vizionar, cu o capacitate de 190 de locuri, și sala José Lui Alonso, omagiind importantul regizor spaniol, având 290 de locuri. Formula după care funcționează Teatrul Abadía, nu
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
Eva, din 2004, personaje golemice din bușteni ciopliți la bardă, prinși cu scoabe, capătă haz și forță expresivă prin bricolăi de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ dedicată lui Cioran, până la chivotul cu coconi, este, pentru marele artist, lutul, țărâna lipită de paie tocate, chirpiciul pe care Nicodim l-a titularizat în tabelul alchimic al artelor contemporane.
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se pare ciudat, însă. Privesc în sus, privesc turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor atacuri. Cum să-i împrumut atitudinea? După jumătate de oră de chin și tentative eșuate, devine limpede că nu putem intra și că nu putem vizita. Pare o fatalitate. Întrebările noastre, juste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
caragialeană transmisă în anii '80 de Virgil Ierunca la Europa Liberă sub intenționat banala semnătură N. Niculescu și în care Nicolae Steinhardt răsturna - din perspectiva dictaturii comuniste care folosea ura ca pe un combustibil al istoriei - sensurile lumii lui Caragiale, înălțând un adevărat imn toleranței și neseriozității ei. Dintre temnițe comuniste, ură de clasă și intransigențe ideologice, " Să mă ierți și să mă iubești" din finalul Scrisorii pierdute, ca și "Pupat Piața Independenți" din finalul Telegramelor apar transformate într-o apoteoză
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
sarazin: "Pâlcuri de păduri de pin, nisipoase mușuroaie/ de cârtiță, bujorii aceștia explodând/ de-a dreptul din aer, din neant și noi, aidoma/ unor stâlpi șerpuiți cu inele,/ înfipți în carnea nisipului mustind de ape,/ noi, citind poezie cum am înălța o casă./ cuvinte imaculate, plumburii, ascuțite, cuvinte/ ca un pumnal de Toledo și vastă, netedă, cenușie,/ singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți.// Care ne e menirea, care condiția/ în zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
Dânsa încearcă și o aproximare a specificității românilor: "Latini, da - însă nu exuberanți ca italienii, nici extrovertiți ca spaniolii. Sunt mai ponderați, asemenea nouă." În fine, și o imagine tonică: în Diário de Notícias din 11 ianuarie 2007, ambasadorul României înalță drapelul tricolor în fața sediului Comisiei Europene din Portugalia. Motiv de orgoliu special pentru U.S.R.: protagonistul fotografiei e diplomatul, alias prozatorul, Gabriel Gafița.
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
nu mă mai joc de-a vorbitul așa și-așa... * Ajungând cu bine acasă, am pus le beethoveniene, care în ultimul timp mă liniștesc, mă bine dispun, declanșând în memoria mea fel de fel de imagini răzlețe, care în loc să mă înalțe, mă coboară în iureșul cotidian al faptelor și întâmplărilor, asemeni unei muzici de mult deprinsă. Atunci, în ținerea mea de minte muzicală, răsări chipul surâzător al bunului meu prieten de-o viață, compozitorul Theodor Grigoriu. Fusese ca un stop-cadru. Ședeam
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot Șerban Foarță și folosește mai departe, cu aceeași precauție aproape chirurgicală, celălalt modul, al culorii, grafic și sonor în aceeași măsură, spre a înălța arhitecturi minuscule în spațiul lor fizic, însă al căror spirit irumpe ca o ploaie de meteoriți pe celălalt versant al spațiului, pe cel ce se întinde incomensurabil între geometrie și incantație.
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte ori teribilisme sonore. Regele va muri și Mmeorial de Octavian Nemescu, Trans și Musik
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
unde lumina părea să se adune în miliarde de solzi aurii, de parcă ar fi pornit de-acolo... Am adulmecat briza sărată, care povestea nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă s-ar fi luptat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de stropi, aruncându-se înspre pereții de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru a reveni iar și iar... Apa începuse să se înalțe: era momentul fluxului, așa că am trecut prin poarta modelată de vremuri și valuri, înainte să fie acoperită de oceanul care începuse să se apropie. În partea cealaltă, era o perdea de apă și lumină, care se revărsa ca un coridor
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
a sărit de câteva ori, încercând să se ridice, și în acel moment au început să-i apară aripi argintii, exact ca ale mele. După aceea, nimic nu ni s-a mai părut imposibil, nici mie, nici lui. Ne-am înălțat în lumina dimineții, la fel de ușor cum percepeam și energia absolută a întregului univers, în jurul nostru, în directă legătură cu adevărul essential pe care-l aflasem deja... Am zburat spre vârful dealului, privind de sus pajiștea care se îndepărta de noi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Alegerea locului de desfășurare a Colocviului nu putea fi mai inspirată: Tavira, orășel de pe coasta de sud a Atlanticului (nu are mai mult de 25.000 de locuitori) posedă un excepțional patrimoniu monumental - aproape în fiecare piață și piațetă se înalță câte o statuie - ca și o mare bogăție culturală: cel puțin 15 biserici și mânăstiri, unele datând din secolul XIII, într-una din ele organizân-du-se concerte în fiecare sâmbătă; un "pod roman" autentic, închis circulației vehiculelor; un Palat al Galeriei
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
spațiu sonor cumva intim, care nu permite abordări sumare, confuzii, aproximări. "Cvartetul Belcea", înființat în anul 1994 de muzicieni care au studiat la Londra, la "Royal College of Music", a reprezentat Marea Britanie în turneele denumite "Rising stars" (Stele care se înalță) și a fost adoptat de BBC (Radio 3) în schema emisiunilor intitulate "New generations" (1999-2001). Vioara primă, Corina Belcea-Fischer s-a născut în România, a început studiile muzicale la Timișoara, a fost un timp în preajma profesorului Ștefan Gheorghiu, a câștigat
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
avut un moralist mai sincer și mai consecvent decît Gheorghe Asachi. Ar fi putut rezulta o versificare seacă și eticistă (o parte a versurilor lui Asachi poate fi caracterizată astfel); numai că, dincolo de propriile sale convingeri și precepte, scriitorul se înalță uneori la poezia adevărată. Un simbol recurent o domină și îi închide semnificația ultimă: este simbolul stelei, al astrului nocturn. Pentru Asachi, steaua înseamnă certitudinea eternității, idealul la care omul aspiră, principiul moral al unei vieți drepte, ca și permanența
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
este simbolul stelei, al astrului nocturn. Pentru Asachi, steaua înseamnă certitudinea eternității, idealul la care omul aspiră, principiul moral al unei vieți drepte, ca și permanența iubirii; ochii iubitei vor fi întotdeauna două stele. în sfîrșit, steua înseamnă și arta, înălțată pe cerul recunoașterii unanime. Aflată, poate, la început doar sub semn ilustrativ și pitoresc, steaua devine treptat, în cazul lui Asachi, simbol plurivalent, exploatat în cele mai variate situații și contexte. Aproape de fiecare dată cînd imaginea stelei se ivește în
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
treptat, în cazul lui Asachi, simbol plurivalent, exploatat în cele mai variate situații și contexte. Aproape de fiecare dată cînd imaginea stelei se ivește în versul asachian, este vorba de o strofă sau de o poezie reușită. "Pe aripele fantaziii mă înalț amu spre stele": așa începea sonetul Viitorul, unul dintre primele ale lui Asachi, datînd din perioada sejurului roman. Cerul stelit se numește una dintre primele proze poetice ale literaturii noastre, compusă de Asachi tot în tinerețe; poetul își găsise deja
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
s-arată, Cerul tot se-nseninează, suflă aerul mai lin, Unda curge mai voioasă, limpede și mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în schimb, la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iar la-obîrșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
o realitate secundă, din care - consecință logică și deopotrivă naturală - pot izbucni oricând cărți: "sunt vârât cu mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de două rânduri, până la mâlul fertil din care se înalță neîncetat aburul vieții pe pământ. Îmi place să stau la coadă pentru ziare. Caut Sportul și Scânteia, și Contemporanul, și Lumea, la prima oră; spre prânz nu mai au același farmec, le cunosc prea mulți - și mă simt ca un
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
ar fi mai plin de semnificație decît făptura ce-l conține. "Ruine, templele sînt mai frumoase. Dezbrăcate de ziduri, de carnea masivă a pereților, eliberate de greutatea acoperișelor, scuturate de încărcătura podoabelor, rămase numai schelet alb și esențial de coloane înălțate spre cer, templele antice au ajuns pînă la noi mai frumoase, sînt convinsă, decît au fost vreodată în apoteoza gloriei lor religioase". Explicabil, restaurarea a ceea ce s-a pierdut i se înfățișează poetei drept o operație decepționantă. E o pierdere
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
am scris, oare, pe vremea cînd eram încă foarte tînăr, cel mai bun text al meu despre condiția vegetală a femeilor lui Pallady, tocmai pentru că adormeam în fiecare seară privind țintă pînzele care îmi înconjurau patul, așa cum idolii africani se înălțau peste tot în jurul patului lui Lawers? Colecția capătă sensul unei forme de educație. Poți să-i întorci spatele sau să te lași captivat de ea. La fel ca și în cazul tatălui... Cartea cu hieroglife a tatălui Colecția ar putea
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
pusă sub semnul întrebării, iar simbolul pe care ele îl întrupau în ochii credincioșilor începe să se stingă. Tradiția este privită ca o povară obscură aducătoare de constrîngeri nedrepte, iar autoritatea, fie cea emanînd din umbra sceptrului ecleziazistic, fie cea înălțată în jurul tronului imperial, începe să nască suspiciuni. Convențiile se risipesc, docilitatea ancestrală se spulberă și, pe ruinele lor, o nouă autoritate prinde gustul semeției: rațiunea. Ofrandele închinate acestei facultăți mirabile de la care gînditorii așteaptă tot mai mult seamănă cu oficierea
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
că găsește în acest drept și sacrificiul suprem. Pentru el, poeții sînt atleții care Ťprin lentila durerii/ aruncă sulița în lumea cealaltăť". Simțindu-se exponențial, aflat sub veghea unui mare ochi al lucidității supreme deschis în haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]