6,950 matches
-
Fără cătușe, că a fost sincer! Milițian, deschide boxa și fă-ți datoria! Trecând printr-un adevărat culoar de oameni, cineva din mulțime i-a strecurat discret în buzunarul de la zeghe un mic pliculeț cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a nimerit ca și tata să fie prin preajmă. Era chiar în fața biroului directorului. După ce n-am reușit să-i fac să înțeleagă cum se născuse în mine acest puternic sentiment pentru poporul frate congolez, tata a fost invitat înăuntru. I s-a explicat că s-a luat hotărârea premierii mele: voi fi trimis în concediu, trei zile, vreme în care trebuie să reflectez profund la multe chestiuni ale vieții. Mi se întâmpla rar, dar povestea asta cu "vreme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt ale noastre, ale poporului, ale mele. Cum să scot eu bilet, ca să intru la mine în casă?... Aici cerberii erau mai scoși din boale, aveau puterea să râdă, îmi dădeau câte o palmă peste ceafă și-mi făceau vânt înăuntru. Unii chiar se amuzau, atunci când reveneam: "Atenție! A venit poporul în vizită!" Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani pentru mie... Vai, tu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Lacrimi. Lacrimi alunecă, calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă rănească și-mi atinse ușor buzele de ale lui. Într-o clipă de pauză ne auzirăm răsuflările grele. Îi mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii. Îl trăsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ducea la servici. Nu lipsise decât de sărbători, de ani de zile. Avea nevoie de o pauză prea lungă. Tocmai își băuse cafeaua când auzi soneria. Bună, Amanda, spuse surprins. Bună ziua. O lăsă să aștepte un pic, apoi o invită înăuntru. Nu știuse de ce o examina cu privirea. Era foarte frumoasă. Purta un taior bej, pantaloni albi și bluză albă. Avea în mâini un teanc de dosare la care el se uită cruciș. Nu ți-a spus Petru? Sunt noua secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi făcuse scârbă, înăuntru găsise lucruri de-ale lui, pe care nimeni nu le putea avea, d-apoi o persoană străină. Fotografii vechii, noi, diplome, documente, un adevărat jurnal. De parcă cineva l-ar fi scris. Era el, bucățică cu bucățică. Nu lipsea decât capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot ceea ce se lipește Karmei tale. Să te decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce nimerește prin jur, și nimic să nu-ți stingherească evoluția. Mă uit pe geam. Când se lasă seara, poți vedea și din încăpere și înăuntru. O claritate deosebită a vederii când oboseala apasă trupul. Până la urmă, eu vroiam să plec. Și? În altă parte e mai bine? Totul e la fel, un prezent implacabil din care doar moartea izbăvește. Vrei tot? Da, dar nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un pistol. Stai. Stau. Între timp trag cu coada ochiului spre el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte, curioasă fiind cam cum trăiește, ajung și-i spionez casa imensă. Proprietatea e foarte bine păzită, așa că el trebuie să se simtă în afara legii, mai presus de societate și ca un rege. Mă apropii de sticla casei și privesc înăuntru, el, comod așezat pe un scaun, citește ziarul. În șemineu, pur de design, arde focul. Și, nu știu cum se face, că chiar în acel moment, se uită și el pe fereastră. Mă vede și sare în picioare. Iar eu o rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înapoi. Când să plecăm din mașină stăm o clipă. Și atunci, fără grabă, și cu voia mea, mă sărută. Și e bine. Apoi se uită la mine și îmi desface, în mod plăcut, nasturii de la bluză. Intrăm? întreabă. Îhm. Și înăuntru, la lumina slabă a focului ce pătrundea de la șemineul din living în dormitor prin ușa deschisă, ne iubim cum îmi place mie. Apoi ne jucăm sub cearșafuri. Vrea să ne mai iubim o dată, însă eu, pentru a-l tachina, plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mele: Haide, cu cât te miști mai repede, cu atât mai repede termini! Nu sta, că-ți stă norocul! Fuguța! Hai, hai, fugi! Când am deschis ușa să intru în acea navă spațială, m-am speriat îngrozitor: ceva a pocnit înăuntru. Eram în nava mea, în drum spre Martie. Când am primit, eu și restul echipajului, un SOS. Ne-am mirat foarte mult că în spațiu se află și o altă navă, credeam cu toții că aceasta trebuia să facă parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în largul meu. Poate că mai glumim, mai spunem ceva amuzant. Însă în majoritatea timpului, sunt oameni retrași. Pe geamul negru nu se vede nimic. Nici măcar stelele. Totul se petrece numai aici, pe navă. Nu e nimic afară. Întuneric total. Înăuntru, Robert pilotează. Cei doi, Andrew și Mac, se chinuiau să rămână treji. Pe la această oră era noapte la noi acasă. De când ne-am urcat pe navă, pentru noi noapte a fost tot timpul. În încăperile lor se odihnesc Andreea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mă îngriji. — Ai o fată bună. Să-i dea Dumnezeu sănătate! — Dacă nu era ea, nu știu ce-aș fi făcut. Ar fi discutat ele mai mult, dar Cecilia, severă cu respectarea programului mamei, le-a întrerupt invitându-le înăuntru. — Știți, mama a ieșit pentru prima dată din casă și e bine să nu stea prea mult până nu se acomodează. Veniți să mai vorbiți în cameră. Nu, mulțumesc. Trebuie să mă duc la piață că într acolo plecasem, dar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum s-a nimerit într-o rochiță înflorată de casă, cu sandalele cu care fusese puțin mai înainte să cumpere pâine de la magazinul din colț, cu părul dezordonat. —Bună, Matei! Îmbrățișând-o a invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb. Nu vreau să te schimbi că ești atât de frumoasă în rochia asta și vreau să rămâi așa. De fapt, materialul înflorat al rochiei îi dădea o frumusețe aparte, deosebită de cea protocolară, făcând-o mai naturală
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trandafiri albi, socotindu-i simbol al păcii și a claxonat la poartă. A ieșit Elena. Ce faci Leni? Cheam-o, te rog, pe Cecilia. Nu-i acasă. Hai, măi Leni, nu mă minți. — Serios îți spun. Dacă nu mă crezi, vino înăuntru să te convingi. Unde a plecat? —În Germania. —Ce spui? —În Ger-ma-ni-a. Chiar că ești neserioasă. Pe cuvântul meu. A fost chemată urgent la București pentru formalități, de unde a luat avionul spre Germania, unde își va da doctoratul. Ai rămas
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus la magazin să-și cumpere banane. Cu toate că era frig, nu și-a mai luat geaca la gândul că se întoarce repede.Fiind înăuntru,l-a văzut pe Lupaș în stradă. Probabil am lăsat poarta deschisă și-a ieșit după mine, s-a gândit ea. Până i-a venit rândul că cumpere, când a ieșit afară nu l-a mai văzut pe Lupaș. L-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i glasul lui Matei, extrem de surprinsă, deschide repede ușa și-l trage înăuntru nemailăsându l să-și termine cântarea. —Matei, băiatul meu din parc, dragul meu romantic, îl îmbrățișă fără să mai țină seama că era în șorțul de bucătărie ce i-ar putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit de iubirea ei, Matei își lăsă valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să nu meargă s-o vadă. De data aceasta Cecilia s-a îmbrăcat elegant ca să nu-i mai treacă prin cap lui Matei s-o ia în ținuta de casă cum procedase cândva. A claxonat-o, Cecilia l-a invitat înăuntru, însă el a rugat-o să urce în mașină și să nu se supere, că vrea ca tot timpul să și-l petreacă numai cu ea. Unde-ai dori să mergem, draga mea? —Oriunde, dar în natură. Sunt copleșită de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați de libertate, din cauza judecății lor întunecate. Astfel, din antreu, dădu direct într-o sală de mărimi considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. Istorisiri nesănătoase fericirii 129 - Ce fac eu? Zac în pat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]