1,815 matches
-
nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înțeapă pe un om. 6. În acele zile, oamenii vor căuta moartea, și n-o vor găsi; vor dori să moară, și moartea va fugi de ei. 7. Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
a părut lungă ca o eternitate, a reușit. Dar a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi. Panta Rhei! Așa că a trecut și asta. Durerea, însă, o mai simt, parcă, și acum... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Formidabil! Ce tare mă-nțeapă piciorul drept! Parcă aș avea un mușuroi de furnici în el! Cum naiba oi fi adormit? L-oi fi așezat eu cine știe cum și... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Ce teribil! Se pare că am ațipit, sau, mai bine zis, am adormit ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date. Avem o răsturnare de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o cale și-un pat moale în pușcării bate un vânt foarte fierbinte, români duși: bruneți, blonzi doar Dumnezeu mai ține minte câți au ajuns din ei vagabonzi. Cei care intră, cei care ies au păreri împărțite atâtea rele mă-nțeapă c-un stres a foarte multor cuțite ascuțite. 2013 Poeții sunt îndrăgostiți Iubirea este ca nectarul și-ambrozia, ne dă vigoare; și trecem repede de-amarul atâtor semne de ntrebare... înaintăm senini în timp vedem ce-i plin și îndeajuns
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ridic băiatul din cărucior. Se holbează la noul decor cu ochii ăia mari și albaștri ca ai lu’ ta-su. Îl pup pe gușuliță și-l strâng în brațe. Mă simt extrem de vinovată că l-am adus aici, să-l înțepe ăștia cu vaccinurile lor. Îl plasez reglementar la sânul stâng, care e momentan mai plin, în poziția corectă nas-sfârc, cu corpul întors spre mine și capul susținut în dreptul cefei. Apucă sfârcul cu gingiile lui știrbe și-și începe treaba de
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul este continuu, zise ea. Gosseyn dădu din cap. - Trebuie, zise. Dacă nu, ei va ști ce fac. Ea încuviință, nesigură. - Sunt atâția oameni!... Asta nu complică un pic lucrurile? Vorbele ei îl înțepară pe ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
insulă sau în munți... — Porcii! Porcii! Porcii! Porcii! exclamă vocea pe un ton scăzut, clocotind de furie. Porcii ăștia nemernici, care-mi dau un ucigaș pe post de doctor! Sîngele îi năvăli în trompele urechilor, iar scalpul începu să-l înțepe. Fu cuprins de un val de teroare, din care se luptă să se ridice, apoi de un val de furie, cînd se așeză, se aplecă și șopti: — N-ai nici un drept să-mi disprețuiești faptele rele fără să le apreciezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea respira și se trezea urlînd că e mort. I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan s-a ridicat și i-a sîcîit pe toți încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în tăcere. Nimic nu era vizibil în afară de paloarea ceții, nimic audibil, în afară de oftatul mării. Aerul rece le înțepa fața; umerii, coatele și degetele începură să li se încleșteze și să îi ardă, în special la mijlocul pantei, cînd unul se lupta să-l tragă pe celălalt, care o lua la vale. Ajunseră într-o stare de torpoare în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se părea că sosise clipa marelui sfârșit și așteptam, nu știu de ce, năvala apelor devastatoare. Firește, nu-mi era frică, grandoarea catastrofică exclude
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
degeaba taci și te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta doar că tu ești incredibil de bătrân. Poate că dormi lipit de pântecul ei nevăzut sau înăuntru pântecului, cine știe ?...“. Dragoș tăcea, lumina îmi înțepa ochii, mă amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut rost de bascheții ăia împuțiți ? Te pomenești că faci și sport acuma
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Degetele lui Leej îl apucară de braț. - Bruiajul este continuu, zise ea. Gosseyn dădu din cap. - Trebuie, zise. Dacă nu, ei va ști ce fac. Ea încuviință, nesigură. - Sunt atâția oameni!... Asta nu complică un pic lucrurile? Vorbele ei îl înțepară pe ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bine să-și dezvolte ideea. Căpitanul Leeth îi dădu cuvântul lui Gourlay care începu, cu glasul său tărăgănat: - E vorba doar de o teorie, de o teorie foarte recentă, potrivit căreia Universul ar fi ca un balon uriaș. Când îl înțepi, balonul începe să se dezumfle, dar încearcă în același timp să-și astupe gaura. Un obiect care a pătruns prin învelișul balonului, nu iese neapărat afară prin același punct. Dacă am izbuti să controlăm în vreun fel acest fenomen, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
De Crăciun ne aduce fel de fel de bunătăți, are o bucătăreasă pe cinste, o să vezi și dumneata. Aicea suntem ca o familie... S-a întâmplat de au plecat deodată câțiva redactori buni, și Călăuza Bucureștiului și Adevĕrul ne cam înțeapă că nu mai avem oameni... Încă o dată, bine-ai venit, adăugă, puțin contrariat că străinul nu răspunde, nu reacționează și, mai ales, nu mai pleacă. Se sculă, îi deschise ușa și se înclină politicos a salut. Tocmai atunci sună, pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
secretele de la Prefectură, de aceea era foarte prețuită în cercul doamnelor. Prietenul dumitale domnul Boerescu este cel care l-a pus sub supraveghere. Agata simți roșeața urcându-i în obraji, pentru că soția Prefectului de poliție nu pierdea prilejul s-o înțepe și trecea asupra ei încordarea dintre domnul Lecca și Costache. Se știa că Șeful siguranței publice a fost amorezat de Agata și, cu toate că nu-l putea suferi, doamna Prefect îl admira, ba poate, în alte împrejurări l-ar fi suferit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spusese burții neliniștite: „Hai, porumbițo, să mâncăm!“, iar nevasta crezuse că despre ea e vorba și se cam mirase. Acum, la serviciu, burta era supărată pesemne că a trebuit să înfrunte viscolul ca să stea la muncă și duminica, și-l înțepa cu răutate, de parcă avea cuțite, acolo, înlăuntru, iar el o împăca: „Stai cuminte, așa-i înainte de Anul Nou, da’ p-ormă avem liber.“ Și totuși nu era bine cu burta lui, ce-ar fi să se repeadă până la cabinetul doctorului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
străbătându-i parcă și măduva spinării. Privea înmărmurit sinistrul oraș Shardl. Îl cuprinse deodată o ură atât de puternică încât parcă simțea gheața dinlăuntru! său prefăcându-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau debarcarea lungului șir de bărbați încărunțiți urmă aceste îndemnuri și glasul suna straniu de sec în aerul acela rarefiat. Cayle nici măcar nu întoarse capul. Se mișcă... asta fu reacția lui la insulta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
face asta, i se duse în cap și tăișul durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu pălărie verde... Se simțise bogat, bogat cum n-avea să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi într-un tripou din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes. Acasă, maică-sa îi înțepase mâinile cu acul. Sute de împunsături."Să te saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa mea". Din seara aceea nu i-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se bâțâia de pe un picior pe altul uitîndu-se mereu la ceas. ― Lipsește Valerica Scurtu, observă locotenentul. ― Poate n-a reușit să scape de la slujbă. Oricum, mai are timp să sosească. Privea atât de fix grupul, încît simți gemi care-i înțepa ochii. ― Ție nu ți se pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
durase prea mult. Deci aceasta era clădirea! Hedrock își continuă mersul, dar între timp o studie încruntat. Era o construcție urîtă întrucît era disproporționată: mult prea lungă pentru lățimea ei. Se ridica sub forma unei lame înalte și cenușii care înțepa cerul prea jos, la vreo sută ― o sută douăzeci de metri, o clădire cu o înfățișare ciudat de sinistră. Afară nu era nici un semn care să arate ce se petrece înăuntru, doar o alee îngustă care ducea de la trotuar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se născuse. Pentru el era o vizualizare ciudat de chinuitoare și totodată își spuse "Slavă Domnului că sînt mort. Suferința a trecut". Deci rămășițele pămîntești se aflau dincolo de zona durerii produsa de căldură, dincolo de sîcîiala neîncetată a nisipului care-l înțepa, dincolo de sete și foame, dincolo de teamă și speranța nerezonabilă. Moartea venise pentru Gilbert Neelan așa cum trebuia să vină pentru toți oamenii. Domnul să-l binecuvînteze și să-l aibă in pază. Hedrock opri intenționat acea reacție afectivă intensă: \ NUMAI O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întîi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită în minte cu toate amănuntele. De câte ori mă înțeapă inima, am senzația că destinul s-a încolăcit pe pieptul meu ca un piton și că pumnul meu se strânge în gol. La fel am simțit și în dimineața când am ieșit pe ușa camerei mele pentru ultima oară. Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]