1,381 matches
-
iar el mă implora din priviri să-l las să ia totul asupra lui. Mi-a și spus, la un moment dat: "E mai bine așa, mie n-au ce să-mi facă, eu sânt un ratat" Am amuțit și înțepenit, privindu-l cum se îndepărtează de mine, târât cu o violență inutilă. N-am mai protestat. Oricum nu mă credea nimeni. Am rămas în slujba aia două luni. Nu puteam să iau litul în fiecare dimineață fără să văd desenul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
degeaba, hai să o vezi." Nici nu am dat bine colțul, că m-a și apucat amețeala Gagica semăna prea tare cu Vero. Mai fac doi pași și sesizez tremurul mâinii care făcea țigara să se scuture și fără voie. Înțepenesc. Se uită la mine și spune: Bonjour, ca va? Rimelul eu puțin dus, semn că plânsese sau poate vântul să fi fost de vină. M-am căcat pe mine. Era Vero în carne și oase, obosită, nespălată, dar tot al
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai târăsc către poarta de malachită, ce se ridică, încet, ca să mă primească. Ating cu palma rășchirată semnul magic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și întîmplări. Iar în cele din urmă, nimeni nu mai cântă și nu mai vorbi. Acum tăceau toți. Era frig. Numai mersul măsurat îi mai împiedica să tremure în țara asta blestemată unde ziua îi sleia arșița și noaptea îi înțepenea frigul. Unii ațipeau în mers și picioarele lor, deprinse cu drumul, îi duceau singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zece zile, nu. Totuși, în aceeași dimineață, Auta văzu în apropierea turnului, culcată în grâu, un fel de barcă lungă și închisă, semănând destul de bine cu turnul și de aceeași culoare argintie. Avea însă și un soi de aripi scurte, înțepenite în ea; coada însă nu avea picioare, ca turnul. - Cu asta mergem! spuse cel mai tânăr dintre străini. - De unde ați scos-o? întrebă Auta. - Străinul cel tânăr îl duse pe prietenul pământean în spatele ușii turnului unde era deschisă o firidă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
avut coifurile lor rotunde cu săgeată în creștet, poate că i-ar fi speriat pe soldați! murmură Auta. Cârmaciul veni lângă el și-i spuse ceva. Apoi Auta îl chemă pe Iahuben și-i tălmăci pe șoptite. Sutașul înțelese. Se înțepeni în fața soldaților și vorbi răstit: - Bine! Acest sclav se va duce în Marele Oraș să aducă dezlegare de la strălucitorul Puarem. Dar tu, câine cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită de bou, tu, rât de porc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri nu mai avea răgaz și poate nici nu îndrăznea să se întrebe ce fac zeii cerești cu ciudatul lor turn și unde anume îl duc. Corabia pluti întîi spre miazăzi trei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar i-a spus lui Costas numai Te-ai Învârtit printre inși cam nasoi frățâne. Îi pune pistolul În gură și trage. Nu se poate uita, dar gemetele Încetează. Bruce tremură, iese din birou și traverseată curtea exterioară. Ușa e Înțepenită și abia se poate strecura ca să ajungă sub razele soarelui din Sydney. Intră În panică, dârdâind de anxietate. Încearcă să-mi telefoneze, dar eu sunt la mama. Ce n-aș da să fi fost acasă ca să-i fiu alături. Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
obișnuită cu treburi de genuăsta Claire, dacă iești din Aberdeen. Tresă fii taren meseria ta să le faci concurență tuturor oilor depacolo. Tresă fii tare. Ai priceput? Nimeni nu pricepe, iar rahatu de Range Rover se oprește cu un scrâșnet, Înțepenindu-se În noroi. Mă uit la ceas, iar mașina bârâie În gol, cu roțile Învârtindu-i-se de pomană și nereușind să facă priză. Hector se răsucește În scaun. — Îmi pare rău Bruce, da avem puțin nevoie de mușchii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. Suntem sfâșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să recunoaștem că ar putea avea dreptate. Mă rănești și mă faci să plâng Tot ce pot să spun e: — Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
romană, sub numele de Arta poetică (Ars poetica). Quintilian, în Instituția oratoriei, în Cartea 1, scrisă în 93 d.H este cel care o intitulează astfel. Se pot formula, la adresa lui Horațiu, două critici diferite. Pe de o parte, el a înțepenit gândirea lui Aristotel într-un fel de ortodoxie. Emite legi în calitate de teoretician, fără a se situa vreodată pe poziția spectatorului, cum o face adesea Aristotel. Ar fi zadarnic să căutăm în Epistolă referințe la spectacolele la care a putut asista
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cronică indiscretă din Veneția secolului al XVIII-lea, scrise la vârsta de șaizeci de ani și publicate de-abia șaisprezece ani mai târziu, în 1796. În Teatrul comic, piesă jucată în 1750, Goldoni atacă virulent genul commedia care s-a înțepenit în stereotipuri ce obosesc publicul. El o pune pe Placida, amoreză primă, care, adepta ideilor noi, amenință cu părăsirea trupei dacă mai trebuie să joace în comedii de modă veche, să spună: Dacă vom da comedii ale artei, unde vom
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
noirs") le va permite de asemenea să creeze efecte brutale de ruptură. Datorită jocurilor de lumină care pun în valoare gesturile actorului, deplasările sale, expresiile figurii, Appia modifică în totalitate raportul actorului cu spațiul scenic. Corpul, care nu mai este înțepenit în spațiul plan al pânzelor pictate ci care se mișcă liber într-un spațiu de trei dimensiuni, dispune de toate resursele volumului. Punerea sa în scenă este cvasi coregrafică, fiindcă deplasările sale, calculate, scandate de muzică, subliniate de lumină, capătă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suflet". Pentru Scepkin, ca și pentru Stanislavski, concepția diderotiană a rolului nu poate duce decât la o practică de joc convențională, pe care Stanislavski o numește "teatralitate"( "théâtraité"), termen pejorativ sub pana lui. El îi opune școlii "reprezentării", unde rolul înțepenește repede sub forma unei măști, pe cea a "retrăirii", în care arta actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte în forul său interior emoțiile, păstrând asupra lor totodată un control permanent. Această putere de stăpânire nu poate fi atinsă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de fizionomie ale actorului informează spectatorul asupra gândurilor și impulsurilor sale." Ca și Craig, Meyerhold este convins că actorul poate găsi modele de posturi stilizate în sculptură, artă care se desfășoară în cele trei dimensiuni, mai degrabă decât în pictura înțepenită într-un singur plan. "Trupul omului și accesoriile mese, scaune, paturi, dulapuri -, au trei dimensiuni. Deci, la teatru, unde actorul este obiectul principal, trebuie să se recurgă la descoperirile artei plastice, și nu ale picturii. Pentru actor, baza este arta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vreme, și ca o nălucă, dispărea. Se mai povestea că atunci când lopătarul apărea pe lizieră, purtându-și cu măreție coroana coarnelor de o frumusețe unică, uitai că ții în mână pușca... „Era fascinant să-l vezi!“ spuneau ei. În fața lui înțepeneai, ca vrăjit, așa cum te prindea vremea. Nici n-ai clipit a doua oară, și el într-un salt lung, lung, a dispărut în inima codrului, ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
altfel de ce mi-ai arăta o poză așa de frumoasă? Ei, atunci pare să fie Într-adevăr o bijuterie deosebită. — A fost furată, i-am spus. — Bernie, din moment ce ești aici, nici nu mi-am Închipuit că ar fi pe undeva Înțepenită În vreun pom, așteptând pompierii s-o dea jos. Ridică din umeri. Dar despre un așa colier frumos ce-aș putea să-ți spun eu și tu să nu știi deja? — Haide, Weizmann. Până să fii prins furând, erai unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă doare maxilarul și, dacă nu-mi răspunzi la toate Întrebările, numele tău e cel pe care tipii de la Alex Îl vor scoate din pălărie pentru a face excursia până la lama ghilotinei drept pedeapsă pentru omorul de la pensiunea Tillessen. Bock Înțepeni pe scaun. — Și dacă te miști de pe scaunul ăla, să te ții, că o să-ți rup gâtul ăla nenorocit. Am tras un scaun și mi-am pus un picior pe el, astfel Încât să mă pot sprijini pe genunchi În timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
întorc la schițele tale, schematic pe registre, Judecăți de Apoi, și tu-mi întorci ochii sus de tot înspre zodiac, desfășurat ca un sul de către îngeri, încercăm amândoi să descifrăm cele douăsprezece zodii, se vede destul de greu de aici, îți înțepenește gâtul, tu îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără nicio judecată lumii de jos a iadului, o firavă consolare pentru creștinii acelui timp ce-și duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
verde-aurie în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. Nu mai era de conifere, ci... de foioase. Deodată am văzut un spiriduș...ba nu, doi...! De fapt erau o grămadă. Toți îmi făceau semne să mă apropii. Însă eu parcă înțepenisem, simțeam că mi se taie respirația. Cu o voce pițigăiată, unul vorbi: — Noi locuim în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se datorează faptului că aurul nostru, cea mai mare comoară, stă ascuns în mijlocul padurii, furat și păzit de dragon. Eu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tu, spuse ea, făcându-i conspirativ cu ochiul. Sună la medicină legală: pune-i să facă toate testele afurisite pe care le au. Și n-ar fi rău să se te mai uiți la cadavru. E Încă la morgă. Logan Înțepeni. Asta Însemna să vorbească din nou cu Isobel. Probabil că inspectorul Steel Îi văzu tresărirea, pentru că Își lăsă pe umărul lui o mână cu urme de nicotină. — Știu că n-o să fie ușor. Acum are un iubițel. Dar ducă-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]