7,247 matches
-
un film care-i provocase o adâncă impresie. Visase, ani la rând, ca într-o zi să-l revadă. Dorința i se împlinise într-una din zilele goale în care îl aștepta pe Ștefan să se întoarcă acasă. Se așezase încântată în fața televizorului, tremurând la gândul că, în sfârșit, va mai trăi o dată minunea. Dar filmul nu mai avusese același impact asupra sufletului ei. Încercase un sentiment amar, de dezamăgire. Trăia, în seara aceea, același simțământ. Primul bărbat al tinereții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spus ea ștergându-se la ochi. Mulțumesc. Aceste Întâmplări din noua lui viață le reface În minte de câte ori dorește. Poate să și le reproducă deosebit de limpede, cu amănunte precise și la fel de de vii ca În ziua când le reținuse. Îl Încântă felul În care stăpânește aceste amintiri, cum le retrezește la viață și le poartă pretutindeni cu el, prin orezării sau când Înoată În mare. Chiar și În clipa aceasta, când trece de pe verandă În dormitor prin Întuneric, n-are nevoie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar fi fost mult prea scump. știa că refuza să fie socotit lipsit de mijloace, ca toți cei care locu iesc Într-o magherniță prăpădită. Voia să fie privit ca oricare alt profesionist din clasa de mijloc, iar ea era Încântată să-i facă pe plac. Dar se Îndoia că ar putea să mai reziste multă vreme. N-ar fi vrut să-l vadă plecând. — Îți e vreodată dor de Leida? l-a Întrebat ea. Treceau pe lângă un canal cu apă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sporea pe zi ce trece. Sătulă de mers pe jos, a oprit un taxi care puțea a fum de țigarete cu cuișoare. A despăturit ziarul și a privit prima pagină. Bill scrisese cu litere surprinzător de elegante: Pagina 5. P.S. Încântat de revedere, B. A dat pagină după pagină. Noi proteste În Europa Împotriva Încarcerării lui Mandela. Sukarno condamnă Rezoluția privitoare la incidentul din Golful Tonkin. Bikila Abebe promite o medalie de aur pentru Africa. Brejnev acordă Indoneziei ajutoare suplimentare. Consumul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avut tot timpul dreptate, tu ai o inimă de revoluționar! S-ar fi zis că aveau să-și continue drumul dincolo de imensul rond, Înspre străduțele prăfoase, cu clădiri mai scunde și mai modeste. Adam a privit Înapoi spre imobilul acela, Încântat de silueta lui zveltă. Desigur, Își dădea și el seama că nu era adevăratul palat prezidențial, dar Îi făcea plăcere să-și imagineze că ar fi putut să fie. Îi plăcea Înfățișarea lui durabilă, temeinică și primitoare, fără vreo asemănare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
grecească, știi, cu zaiafeturi la care toată lumea râde și tăifăsuiește. Cu totul altceva decât erau serile nefericite din Ajunul Crăciunului petre cute alături de părinții mei fără ca vreunul dintre noi să scoată vreo vorbă. Singura piedică e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci foi de hârtie mototolite și le tot mângâia sperând să le netezească. A privit prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute. Scrisul acela părea că iese dintr-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Acum asta-i casa mea! Nu mai vreau să mă mut. — Grozav! Karl a lăsat pensula, s-a Întors spre Nyoman și i-a făcut un gest cu palmele ridicate. ședința era Încheiată pe ziua aceea. — Îmi place aici, sunt Încântat. Margaret nu găsea În glasul lui nici un fel de Încântare. Cei de-aici mă plac, și ei Îmi plac mie. Îmi plac chiar foarte mult. Nyoman s-a ridicat de pe platformă și a tușit iarăși. A venit să vadă tabloul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea un neîndoielnic aspect mediteraneean, În nici un fel anglo-saxon. — Australian, a răspuns el clătinându-și capul. Dar dumneata? — Ghiciți! El Își Îngustase ochii și zâmbea. — Franțuzoaică? Olandeză? Nu știu. Am ratat un test cu adevărat important? Margaret a râs. Era Încântată că nu zisese americancă. Iar ochii lui negri și zâmbetul Îi plăceau. Erau amândoi tineri și singuri la Paris, un loc Îngrozitor pentru cei tineri și singuri. Așa că s au Împrietenit. Zilele nu i se mai păreau atât de lungi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe Elena o singură dată, la nuntă, atunci când pășea încântată în rochia lungă din voal. Avea un fel atât de firesc de a se mișca, parcă toată viața fusese mireasă, era veselă, radioasă, frumoasă! Părul ei minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
conversații un anumit gen de oameni, triați după selecții riguroase, pe care ea îi credea în stare că pot depăși această hibă a vârstei ei reale, biologice, credea că acei bărbați s-au obișnuit cu ideea și că vor fi încântați, după destăinuirile făcute, să pătrundă către sfera plină, nealterată de arderile celulare ale sufletului ei. De altfel, ea își pregătea minuțios prietenii pentru momentul mărturisirilor. Îi alegea mai mereu pe cei blazați, care dintr-un motiv sau altul renunțaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știu dacă e corect să fie așa. Spune-mi, sincer, tu ai un impuls anume către mine? Sau eu... Se opri. Totuși n-ar fi vrut să-l rănească, să-l piardă pe Ovidiu. Nu, categoric, nu. Prezența lui o încânta, o înviora, i se părea atrăgător. Da, da, spune, nu te opri. Știi că mereu ți-am admirat sinceritatea. Deși e o calitate, negreșit, sinceritatea poate fi în anumite împrejurări o calamitate. Deci, spune, hai, spune, tu... Voiam să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu pas, șovăielnic, din când în când se oprea, rupea vreun lăstar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i obligatoriu să fim ochiți de poliție. A întrebat chelnerul dacă aveau alune și a rămas mirat de răspunsul lui afirmativ. Ovidiu era teribil de încântat, măi frate, a exclamat, cu ochii jucându-i în cap, aici e treabă dichisită bine până la comanda stai. Era soare, era frumos, bătea foarte puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau pentru moment retina, și-i crea o senzație de confort psihic și mai puțin oamenii și modul lor de viață, felul lor de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brânză și pește marinat, la televizor era un serial științific, tatăl, foarte interesat, ca întotdeauna de asemenea subiecte și-a luat scaunul și s-a apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea nervos la fiecare observație exuberantă a lui, avea un aer absent, n-o prea interesau tainele naturii, de altfel nici nu prea credea sau nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș. Ovidiu deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine și bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-o paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am pierdut, îți închipui, l-am pierdut pur și simplu, stăm la masă, târziu, Filosoful nu venise încă să mă pupe pe obraz, te-ai bronzat, te-ai mai împlinit, mi-a zis și Cezar, aha... deși asta nu mă încântă atât de tare, Miau îmi spune să-i dau un mesaj Păianjenului, să vedem ce face, nu-i spusesem încă ce se întâmplase la mare în lipsa ei, îi dau un mesaj, hai, vino... unde ești? iar el îmi răspunde, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o împunsătura, c-a luat o țeapă a-ntâia... Adică vă imaginați toate astea? Vă-ncântă? De-asta faceți meseria asta? Pentru prima oara în acea dimineață, Fanny păru cuprinsă de o ușoară neliniște. — Nu ne-am putea întoarce la ideea că eu sunt cea care pune întrebările? întreba ea pe un ton glacial. — De ce? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
poate de corect, confirmă Adrian. Am vrut să vă pun la încercare. Dacă tot am trecut testul, nu am putea să încetam joacă și să reluăm interviul? — Ce-ați zice să luăm mai întâi un prânzuleț? — Prânzuleț? făcu Fanny, deloc încântată de propunere. — Da. Ellie ne-a lăsat în frigider niște friptură rece și salată. Și aș putea desface și o cutie de supă. — De obicei sar peste masă de pranz, însă dacă vă este foame, o să vă țin de urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de repede... Între cazna compoziției și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce s-a terminat totul odată cu Din adâncuri? — Editorii erau foarte încântați de român și nu știu ce idiot i-a băgat în cap că o să câștige premiul Booker și naiba mai știe ce. Ei bine, apariția lui a fost întâmpinată cu obișnuitele reacții pro și contra - unele cronici mai favorabile, altele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei bine, n-am fost prea încântată de această scenulice, deși nu m-am gandit nici o clipă că s-ar fi consumat ceva mai intim de-atât... — Aveai o încredere oarbă, remarcă Șam. Știi și tu că-i fanatic în privința saunei, urma Eleanor. Întotdeauna încearcă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ai rămas singură cu Fanny Tarrant. — Da. Eram furioasă, supărată foc. Mi-a spus ca Adrian i-a povestit cum s-a lăsat de scris române fiindcă ajunsese la concluzia că nu mai avea nimic de spus. Părea atât de încântată de descoperire și era atât de căzută-n admirație pentru Adrian, că mi s-a făcut de-a dreptul greață. Așa că mi-a scăpat, fără să vreau, adevăratul motiv al abandonului sau. — Care? — N-a mai suportat să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]