1,681 matches
-
vreme, fără să-și fi dat seama până atunci, și ca și cum În fața acestui unic, veritabil, absolut secret al său, tot ce se Întâmpla acolo, În Conservatoire, era iremediabil stupid - și tot stupid ar fi fost În momentul acela să se Încăpățâneze să trăiască? Îmi lipsea ceva, o verigă a lanțului. Lui Belbo mi se părea că-i cunosc deja toate gesturile, din viață până la moarte, afară de unul. La sosire, În timp ce căutam pașaportul, am găsit În buzunar la mine cheia casei acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sun mai târziu să aflu cum a mers. Și te superi dacă stau eu de vorbă cu doctorul care-l consultă? S-ar putea să fie mai deschis cu mine. Ea aruncă o privire înspre tatăl ei, dar Ralph se încăpățâna să citească ziarul. În seara de dinainte încercase să susțină că făceau prea mare caz. — Dar, tati, replicase ea blând, știi și tu că există o problemă. Ar fi o prostie s-o eviți, altfel starea ta nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ceea ce treceam și că nu puteau să aibă o imagine reală despre ceea ce făceam și ceea ce simțeam. Și asta m-a îndepărtat, oarecum, de foarte mulți. Să zicem că eram neînțeles, sau eu nu-i înțelegeam pe ceilalți. Sunt și încăpățânat. Când am cunoscut-o era sălbatică. La o petrecere. M-am dus la o petrecere invitat de un prieten foarte bun al meu, care și el, la rândul lui, era invitat de gazdă. Și acolo am întâlnit-o pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a suferi“ și le place să se considere figuri tragice. Opt din zece vor fi de acord cu o astfel de observație, spuse apăsat bătrânul Higurashitei. Se mai întâmplă ca vreo studentă care a băut sau vreo barmaniță să se încăpățâneze și să nu vrea să-și recunoască soarta tragică, să susțină că viața-i o comedie. Și atunci le poți aduce pe calea ta spunându-le: „Poate că fața vă zâmbește, dar adâncul inimii vă plânge. Nu mă puteți induce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lor. Norii erau acum gri-albăstrui. — Cel puțin, hai să mâncăm ceva! În timp ce se îndreptau spre gara Yotsuya, Tomoe și-a dat seama că nu mai era nimic de făcut. Nu avea cum să-l convingă să se răzgândească. „Dacă e încăpățânat, n-are decât. Eu mi-am făcut datoria în ce-l privește. Nu-mi permit să-mi pierd tot timpul cu imbecilul ăsta îndărătnic. Prost, asta e! Idiot absolut! Pun pariu că nu știe nici măcar cât fac unu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
făcîndu-și prieteni printre toți vecinii și organizînd petreceri pentru copiii ei. Dan spune că e mama perfectă și că o adoră, după cum o voi adora și eu. Mai afirmă și că, În ciuda faptului că are un caracter puternic, că e Încăpățînată și foarte sinceră, Linda e de asemenea caldă, iubitoare și blîndă. În pozele În care apare alături de copiii ei, e mereu radioasă. În cele cu Michael, are o atitudine ceva mai rezervată. Dan spune că ei toți sînt lumina ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mele cresc Încontinuu, așa că procedez la cea mai logică soluție posibilă, În afară de rezolvarea lor efectivă: o sun pe Lisa. Cum naiba de te descurci cu toate astea? — Cu ce? Întreabă ea năucită. — Cu viața! Cu mizeriile pe care oamenii se Încăpățînează să ți le trimită. Cu facturile. Și taxele. Și cererile. Și cu hîrțogăria asta nenorocită. — Știu. E o porcărie, nu? Parcă o văd rînjind la celălalt capăt al firului. Bun venit În lumea reală. — Nu-mi vine a crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de rău Îmi pare și mă apuc să-i explic de ce nu am putut să vorbesc cu ea, de ce am Învinovățit-o, dar mă opresc. Nu a mai rămas nimic de spus. Nici eu nu mai știu de ce m-am Încăpățînat În halul ăla. Furia mi-a dispărut fără urmă și n-a lăsat nici o umbră. Știu că, pentru ea, nu există pe lumea asta nici o justificare a refuzului meu de a o vedea sau de a-i permite să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întîi, orice speranță. După aceea, rugul nu mai e decât o simplă formalitate"."Și cât voi fi obligat să rătăcesc?" am strigat." Asta depinde de tine, Galilei, mi-a răspuns vocea. Nimeni nu te poate ajuta dacă inima ta se încăpățînează să spere. Când vei simți că nu te mai interesează nimic, atunci vei fi, în sfârșit, pregătit pentru rug..." ― Și ce e neclar aici? ― Ce bravură e aceea să accepți moartea când nu mai ții să trăiești? Uneori, mă duc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ieșire era să te compromită pe tine. ― Acceptând ceva impus, sub amenințare, se vedea și mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziție. Ei recunoșteau, indirect, că se temeau de ce gândeam eu. Și nu avea rost să mă încăpățînez. I-am lăsat să creadă că polemica s-a încheiat în favoarea lor. Dar devenea, astfel, extrem de limpede că nu mai dispuneau de nici un argument. Tot ce mai puteau face era să mă amenințe cu rugul. Confruntarea intra pe alt teren
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picioare și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele erau adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, avea mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
posibil să nu-ți placă? Tu ești un om de gust; chemăm aici un aurar, alegi din ceea ce-ți arată și poți să controlezi execuția lucrării. Rotari, care mă cunoștea ca pe un frate, a spus râzând: - Stiliano, ești încăpățânat ca un catâr. Fie ca tine, prietene, și, dacă tot faci asta, adu la curte și pe cineva care știe să țeasă văluri cu fir de aur și să confecționeze brocarturi. În biserica San Giovanni perdelele de la altar erau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în sporovăiala lor despre arme și alte incredibile mașini care se mișcau singure, aproape că nu-mi dădeau vreo atenție. La un moment dat Giuliano și-a dat seama și s-a justificat: - Prietene, eu sunt un albastru și mă încăpățânez să păstrez cele mai vechi uzanțe ale imperiului. Dacă vei avea ocazia să iei masa în casa unui verde, o să stai pe scaune capitonate. În scurt timp o să cunoști unul, așa că n-o să te mai plictisim cu trăncăneala noastră. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
admonestă Emma, abia l-am spălat - ce, ești focomelic? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Filtrul e stricat, spuse Antonio, cafetiera e veche, de ce n-ai schimbat-o? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Ți-am spus de zece ori deja, se Încăpățână Antonio, dar tu nimic, vorbesc În vânt. Nu mi-ai zis, spuse Emma. Ba da, ți-a zis, spuse Valentina golindu-și ceașca, eram și eu acolo, am auzit. De ce n-ai cumpărat-o? spuse Antonio. Am uitat, OK? minimiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să fixeze indiferența aspră a trotuarului. O enerva tipa asta. Era vulgară, de-a dreptul vulgară. Cu unghiile vopsite. Cu părul decolorat - se vedea negrul părului lângă rădăcină, unde Începuse să crească din nou. Cu eșarfa aceea din pene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În codițe aspre, un predicator al unei religii necunoscute. Aris, găurit de cârlige de pește, inele și lanțuri de metal, de nerecunoscut și, de altfel, necunoscut - hotărât, singuratic și sălbatic, mirosind a iarbă și a câine, a pământ și a Încăpățânată puritate. Dar străinul acesta e totuși băiatul meu, singurul meu băiat. — E pentru câinii tăi? Îl Întrebă, prefăcându-se că nu știe că era vorba de Battello Ubriaco - bârlogul acela abominabil, cuibul acela de trântori, de vandali și distrugători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cinci minute. Da’ ce se Întâmplă? aproape că strigă ea. De ce nu te grăbești? Apoi, mai dulce, pentru că trebuie să fim Înțelegători cu copiii urâți și săraci și abandonați de tată. — Ești gata, Kevin? — Papucii n-nu, spuse Kevin. Se Încăpățână. Nu reușiră să-l convingă să-i probeze. Spuse doar că purta mărimea 33 și că-i erau, cu siguranță, buni. Maja Încercă să-l convingă că papucii nu se cumpără fără probă, dar nimic - și, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și orice speranță, cufundându-se Într-o tristețe Întunecoasă. De zece ani trăia o viață mutilată. Viața lui și cea a iubitului său se intersectau pentru câte o cină sau o noapte furată rutinei unei căsnicii, pe care Dario se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Beteringhe Georgiana-Elena, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Prietenie E sfârșitul lui noiembrie. Iarna e aproape. Copacii și-au schimbat straiele arămii și sunt aproape fără culoare. Doar câteva frunze s-au încăpățânat să rămână în copaci. O frunzuliță pătată cu galben era tristă la gândul că se va despărți de creanga ei. Draga mea prietenă, mi-e atât de greu să mă despart de tine! spune creanga. Dintre toate frunzele tu mi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajung departe, să fiu recunoscut ca un bun doctor. Ar suna cam țanțoș, dar voi preciza că eram cel mai bun dintre cei mai buni. Răsăritul soarelui mă prindea, veșnic, împreună cu câteva zeci de cărți și sute de notițe; eram încăpățânat până-n măduva spinării, nu vroiam să pierd nicio informație. și, de asemenea, nu vroiam să pierd încrederea tatălui meu, un om pe care-l respect. Oare, cum s-ar fi simțit al meu tată, știind că fiul lui nu va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a întors privirea. - Dă-le binecuvântarea, bărbate, a zis Rahela. Ia carele pline cu argint și in și primește-l pe Hamor cum se cuvine unui rege. Tu ești stăpânul aici. Nu ai de ce să aștepți. Dar Iacob s-a încăpățânat și mai mult la insistența Rahelei. - Când se întorc fiii mei din călătorie, o să hotărăsc. Hamor nu-și amintea să mai fi fost vreodată tratat așa de prost. Dar în ciuda acestui lucru, încă avea bunăvoință față de Iacob. - Un aliat bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Marie era pe cale să-și bănuiască propriul frate. O cuprinse ciuda pe sine Însăși. Și totuși, sentimentul că e neînțeleasă și respinsă de familie persista și o făcea să se Îndoiască de toți. De ce Loïc, Jeanne și chiar Christian se Încăpățînau să dorească s-o Îndepărteze de insulă și de anchetă? În pofida neliniștii pe care această descoperire o isca În sufletul ei, tînăra femeie se sili să-și rememoreze cît mai precis cu putință scena ciudată pe care o trăise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai fost? Mi-am făcut griji! Arătă spre mobilul Mariei, abandonat pe pat. - Nici măcar nu puteam să dau de tine! - Și eu te-am așteptat ieri, cînd ai plecat pe mare, pe furtună, fără să mă previi... - Unde erai? se Încăpățînă s-o Întrebe Christian. Iar cu ancheta chiar nu te poți opri? Marie oscila Între dezamăgire și mînie. - Așteptam altceva decît o scenă... Christian, am discutat destul despre meseriile noastre, e vorba de două pasiuni, am hotărît că nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altele. Jimi Hendrix, Rolling Stones, Doors erau la apogeul producției lor; Neil Young Începea să Înregistreze, și Încă se conta enorm pe Brian Wilson. Nu era loc, În acei ani, pentru un basist acceptabil, dar prea puțin creativ. David se Încăpățână, schimbă patru formații, Încercă diverse formule; la trei ani după plecarea tatălui său, hotărî să-și Încerce și el norocul În Europa. Găsi ușor un contract la un club pe Coasta de Azur, asta nu era o problemă; felurite fufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spus că sunt un idiot. Totuși e foarte important să Înțelegeți că el nu făcea parte dintre acei indivizi pentru care dragostea a fost detronată și dezumflată, - pentru care dragostea nu Înseamnă decât istorie - un mit romantic care s‑a Încăpățânat mult timp să nu moară dar care, azi, În sfârșit, și‑a dat duhul. El gândea - ba chiar vedea - că fiecare suflet Își caută perechea, tânjind după Întregire. N‑am de gând să vă descriu Eros, etcetera, așa cum Îl concepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]