1,243 matches
-
a mai putut-o ignora! Ce „gafă”, nu-i așa, monumentală, dar și ce aroganță, ce spirit „aventurier”, dar și ce splendidă „sinucidere socială”! Recunoaște! Și... iată cum o Întâmplare a destinului, cum se Întâmplă atâtor milioane, printr-o voită, Încăpățânată, repetiție, simetrie, poate să devină cu totul altceva decât hazard, Întîmplare, ghinion, nenorocire, toate acele rele care ne apasă și ne urmăresc din toate părțile, În secolul trecut parcă mai mult decât În altele; sau este o simplă eroare de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintre motivele „insuccesului” cărților mele la Paris - nu am avut decât un număr limitat de cronici la cele trei romane publicate acolo, la o editură, importantă, totuși, față de succesul unui Kadare sau Kundera! - a fost și faptul că m-am „Încăpățânat” să public la Flammarion trei romane apărute „la comuniști” cum spunea dna Monica Lovinescu cu iritare: „Or, ce fel de literatură putea apărea În acele edituri comuniste?!...“. În ciuda sfatului unor prieteni de acolo, Români sau Francezi, să dau la iveală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care se bucură de prestigiu! Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu arată o minimă prudență sau chiar „viclenie” În abordarea și continuarea proiectelor sale, părerea multora din jur va fi că au indubitabil de a face cu un „original
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în toți acei ani, în directă și flagrantă opoziție cu „tipul” meu, cu reflexele mele civile și ideatice. La ambii, probabil juca și se reliefa originea socială - Matei venea dintr-o burghezie „înalt”, cu patină metropolitană, eu, dintr-un lanț încăpățânat de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o flagrantă opoziție a două caractere morale, temperamentale: Matei - un tipic sceptic, eu - un tip dogmatic, în sensul pe care-l dădeau vechii greci acestor două apelative, atribute
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pusă în valoare, în primul rând, de Kant și apoi de Goethe: „munca (sau datoria la Kantă ca singura compensație a existenței!”. Care „muncă”?! Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
formă a suferinții. *1 Gravă slăbiciune spirituală e să vezi într-un anumit chip, pentru că vrai să fie așa. Nu e destul să faci declarații de dragoste adevărului; ci trebuie să-l proclami și să și lupți pentru el. Sunt încăpățânați care își opresc ceasul la un moment dat, și nici nu mai știu, nici nu mai vor să urmărească orele progresului. *1 Literatura, dacă încetează de a alege și a iubi, decade, ca și femeia care se dă oricărui fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care ar trebui conspectată și propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituție menită a inventaria totul și a prezenta periodic sinteze asupra evoluției eminescologiei. Seria Eminesciana a Editurii "Junimea" e o încăpățânată luptă cu morile de vânt, și nu e de ajuns admirația noastră pentru tenacitatea luptei de supraviețuire a acesteia. La Botoșani se încearcă ceva în acest sens. De către niște romantici cercetători ce se susțin din propria lor pasiune. Activitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au fost semănați desigur de păsări. Acolo unde se găsește vegetație, deci hrană, vor veni și animale. Oile Își croiesc cărărui dese pe povârniș, ca gradenele unui amfiteatru, antrenând În vale pietrișul și solul abia format. Și așa, toltrele mai Încăpățânate arată Încă ca niște dealuri acoperite cu vegetație, de sub streașina cărora se mai ițește Încă vechea stâncă. Cele care n’au rezistat luptei nu se deosebesc cu nimic de un deal oarecare. Între semeața și stearpa stâncă de odinioară și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
era o cu totul altă problemă și aceasta pentru că Maia vorbea o română arhaică, aș spune eu, ușor stricată și, de cele mai multe ori, trebuia să faci deducții lingvistice, după care încercam să-i explicăm varianta corectă, dar era suficient de încăpățânată și de cele mai multe ori refuza să primească informația. De pildă, niciodată n-a putut pronunța corect cuvântul „facultate” și-i spuneam silabisind: Maia, fii atentă, se spune „facultate”. Draga Maiei, da, „facuritate”. Nu Maia, n-ai înțeles, fii atentă la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de la bunica până nu-mi rezervam plăcerea de a savura absolut tot, eram de neclintit și dispusă să-ți aduc argumente că decizia mea rămâne de monolit . Și atunci mama exploda : Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai degrabă „amestecată”. Mamă, nu mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai mult chiar, îi oferea mamei detaliile necesare: Odesa mamă, nu-i încăpățânată, aș spune mai degrabă „amestecată”. Mamă, nu mai înțeleg nimic, cum vine asta, „amestecată”? Draga mamii, uită-te la ea și spune-mi, e copilul vinovat că are sângele nostru amestecat ? Până și Maria țiganca a alăptat-o și i-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
consacrare, dar rar și puțină vreme... Părintele Ioan era mereu înconjurat de deținuții din celulă ca să asculte unele discuții științifice fiind el cu pregătire universitară... dar mai ales subiecte religioase... Se discuta mult și cu sectarii. Iehoviștii erau cei mai încăpățânați în ideile lor. A fost un preot învățat și foarte evlavios în chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
orice eventualitate. Care eventualitate? Cel mai probabil aceea a unei extincții indubitabile prin inaniție. Aceste obiecte pe care le cărau cu ei le transmiteau un plus de siguranță, de certitudine, încercând să se convingă pe ei înșiși printr-o autosugestie încăpățânată că demersul lor nu va fi un eșec și că cei rămași acasă, copii, nevastă, părinți și bunici, puteau fi salvați, evitându-se cel puțin pentru moment să ajungă pe mâna lacomilor popi pe care nu-i satură nimeni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cum s-o botezăm? Sper ca dumneavoastră, fidelii mei cititori, date fiind împrejurările în care ne aflam, să-mi acordați cuvenitele circumstanțe atenuante privind modul empiric și grosolan în care s-a procedat la tentativa de încreștinare a acestei capre încăpățânate. Ați înțeles, desigur, că întreg ritualul botezului a fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mei dăduseră și ei în mintea copiilor. Călătoria se tot amâna din diferite motive, care mai de care mai abracadabristice. Vremea rea, viscolul și canicula nici nu intrau în calcul, mama nu s-ar fi lăsat descurajată numai cu atât. Încăpățânată și afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți. Numai minciunile cele mai stufoase îi sunau a adevăr. Cum taică-meu era un mincinos nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o stație de tramvai, el trebuia să arate impecabil. Uneori, când era grăbit sau abătut, refuza să-i accepte pretențiile și atunci se iscau discuții și reproșuri. I se pare că și acum o mai aude: „Că așa ești tu, încăpățânat și neglijent. Puțin îți pasă dacă arăți ca un salahor și nu ca un domn, cunoscut și respectat. Că lumea pe mine mă condamnă, nu pe tine. Zice că eu nu sunt gospodină și nu mă îngrijesc de felul cum
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută. Iar Colchida e undeva departe În trecut. Tot ce mai pot face e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești, ce nu așteptau decât un semn ca să fâlfâie... Scenariul lui Bujor Nedelcovici și Dan Pița manifestă o preferință încăpățânată și de neînțeles pentru problematica minoră a individului. Or, se știe, sarcina artei, a culturii în general, este aceea de a privi problemele în ansamblul lor. Societatea socialistă multilateral dezvoltată, față de alte curente filosofice, moduri de gândire în genere, posedă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-ți scriu că mi-e tare dor de tine, preaiubita mea. Acum am să cobor ca să mă mai bucur de soarele frumos, blând și calm. Poate am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita Chiranei, nenorocită din pricina lipsei de bani, apoi m-am plimbat prin oraș și pe faleză. Cinat la restaurantul Comino: raci - eu opt -, Irène, șapte. Ne-am întors împreună. M-am gândit tot timpul la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei n-ar fi trebuit să depună nici o contestație împotriva lui Wally. Rezultatul vineri, 27 octombrie. Deloc grozav, deloc plin de speranțe. Oricum ar fi, să se sfârșească odată, altfel mă prăbușesc. La urma urmelor, toate astea sunt fleacuri. Totuși, încăpățânată și rezis tentă, aștept. [...] Mouette, draga mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta din tramvaiele arhipline - și m-am așezat pe treptele altarului. Eram cu toții emoționați și încăpățânați ca primii creștini în catacombe. Programul foarte, foarte frumos, și când preotul a făcut apel la neștersele noastre amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-te cu moașa. Sună acum. — Acum? Mă holbez la ea. Dacă nu suni acum, n-o să suni niciodată! Te cunosc, Bex! — Suze, nu te prosti! Tocmai naști! Hai să ne punem prioritățile în ordine, da? — Nasc după ce suni! spune Suze încăpățânată. Au! Se crispează brusc. Iar a început. — OK, spune moașa calmă. Respiră... și încearcă să te relaxezi... — Dar nu mă pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o să plătim bagajul excedentar... Mă întorc spre Luke. Hai, zi. Ce părere ai? Luke nu spune nimic preț de câteva clipe - și îmi stă inima. Am sentimentul cumplit că va redeveni brusc vechiul Luke. Luke cel matur, obsedat de muncă, încăpățânat, omul de afaceri. Apoi el ridică privirea - și în colțul buzelor are un surâs amuzat. — Am de ales? — Nu, spun și îl apuc de mână, ușurată. N-ai. Plecăm în jurul lumii! O să fim turiști! — Ultimele două sunt foarte ușoare! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zdrobirea rezistenței morale a populației și scoaterea noastră din acest război. În Vest avusese loc la 6 iunie debarcarea din Normandia și lumea din jur era tot mai sceptică în privința soartei războiului și a omenirii!... Ici-colo mai era câte un încăpățânat care mai credea în armele secrete ale Germaniei hitleriste. Unul dintre aceștia era chiar cu mine, în salonul de spital în care ne aflam: era sublocotenentul de rezervă Ioniță... din Brașov, printre ultimii răniți evacuați pe calea aerului din Crimeea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu noi pe scena festivalului. Eu mi-am pus mâinile în cap și mi-am zis că ai ei or s-o omoare. Deși ea aparține românilor de pretutindeni, indiferent de naționalitate (cum era și bunica). Și-i și vărsătoare! Încăpățânată! Apoi, în încheierea serii, Rodica Mandache, în tandem cu Marian Râlea, ne-au făcut să râdem și să plângem alături de Caragiale, omul care scria scrisori prietenilor lui și de personajele marelui dramaturg. Aseară la 11.00 (noaptea) vorbind singură prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]