4,977 matches
-
a văzut, n-au scos de la el decât vaiete și suspine. Atunci a început Ginome să-și piardă mințile. După aceea trupul a pornit să i se împuțineze și să se smochinească și să se chircească, până ce a ajuns să încapă într-un căruț vechi, iar el însuși s-a prefăcut într-un soi de miel. Ori ied. În urmă cu mulți ani, Almon, bătrânul pescar, a așternut de-a fir-a-păr în carnetul său istorisirea celor petrecute în acea noapte. A
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
inspirației lui Iosif cu aceea a lui Anghel s-a produs datorită chemării amîndurora către modernitate. În opera poetică semnată A Mirea, ideile îi aparțineau, poate, lui Anghel, rezervor inepuizabil de „fantezii", pe cînd de la Iosif venea ingeniozitatea versificației; nu încape îndoială că, de la un moment înainte, sensibilitățile și gusturile celor doi se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
de ce se opriseră în fața lifturilor. - Ce ai de gând, Tom? - Fii atent ce spunea Emerson, a zis Tom și a început să citeze. „În ciuda înțelepciunii noatre de doi bani - zicea el -, în ciuda rutinei care ne înrobește, distrugându-ne sufletele, nu încape îndoială că toți oamenii nutresc gânduri sublime." Ai auzit, Benny? Ai auzit, sau trebuie să-ți repet? - Am auzit, i-a replicat Benny. - Nu m-au cunoscut deloc, a spus Tom clătinând din cap și arătând către nemernicii de sus
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
detestații „joyceni” promit, de bucurie că au scăpat de abuzurile lui, să-i ofere, pe 13 ianuarie, nici o zi mai târziu, un spectacol, arborând pancarte uriașe pline de citate din opera lui Joyce, pentru care nu-i vor plăti, mai încape vorbă?, nici un ban. Întoarcerea lui Michel Tournier La 86 de ani și după decenii de tăcere, iată, cel mai mare romancier francez contemporan, Michel Tournier, autor a șase capodopere, toate traduse în românește, acceptă să stea de vorbă cu un
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
ascensiunea rapidă a averilor celor mai bogați și atrage atenția asupra impactului "pernicios" a decalajului în continuă creștere între un mic grup de superbogați și sutele de milioane de concentățeni ai lor. Mica elită de 85 superbogați, care ar putea încăpea într-un autobuz cu etaj, au acumulat averi echivalente cu bogăția a 3,5 miliarde de oameni dintre cei mai săraci, respectiv 1,7 trilioane de dolari, se arată în noua analiză realizată de Oxfam. Rezultatul cercetării a fost publicat
Oxfam atenționează: 1% din populația lumii deține 110 trilioane dolari () [Corola-journal/Journalistic/50397_a_51722]
-
siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă observanță științifică, nici un dram de aluzie teologică neîncăpînd în efortul lui doctrinar. Așadar, un spirit macru de luciditate pragmatică, care, nefiind dispus să amestece obscurități biblice cu evidențe fizice, le aruncă pe primele la gunoi și le preferă îndeosebi pe celelalte. Urmarea e o lucrare de popularizare a
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit tacticos, în a cărui umoare frămîntările unui ateu nu pot încăpea. Pe scurt, are o mină optimistă și relaxată, de om care a intuit. Sintaxa îi curge neted, fără pigment personal, dar e corectă și clară. Autorul e încredințat că schimbarea de paradigmă a omenirii e iminentă, de aceea cartea emană
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
ca și arhitectura și felul târgoveților. Timpul pe care și Eliade, și Mateiu Caragiale, și Călinescu, și alți, poate, fantaști ai unei arheologii inefabile, nu l-au inventat, ci l-au găsit. Un timp în care totul conviețuiește, și totul încape. Chiar dacă, știm bine, se strâmtează din ce în ce. Nu pot, oricât aș vrea, să o iau la rând prin luxurianta revărsare de amintiri bucureștene. Aleg, deci, secvențe mici, plutind ca niște flori uscate peste un orizont de prezențe care
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
din somnul/ lui învelea luminile// din stația de tramvai/ ca să nu-mi bată în ochi// sunt prea multe emoții/ pe centimetru pătrat/ pe mine nu mă mai/ interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul/ și de ce încap în/ el atâtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși.” Acestea sunt primele lui trei strofe din revistă. Nu peste mult, aveam să descopăr cartea cu același titlu, Motanul (conținând, pe lângă poemul
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
fost,/ Minunatul meu prieten le cunoaște pe de rost;/ Tot ce mintea omenească până astăzi a știut,/ În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat și... a-ncă put:/ Bibliotecă vestită! așa plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă și un bibliotecar.” Stilul polemicii Păstorel-Iorga (dovadă că furia extraliterară nu face, deloc, bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
-și diminua severitățile. Poate că nu e vorba totuși de un caz clinic, cît de unul de delabrare morală, de vertiginos declin: „Lumea noastră are cîte ceva din aceste două boli, dar nu-i bolnavă, căci atunci n-ar mai încăpea-o spitalele și, bineînțeles, nu și-ar mai structura, viguros și fără risc seismic, polul bogăției personale, răspîndind în jur, ca o sepie monstruoasă, dejectele sărăciei. Luate împreună, simptomele de mai sus nu reușesc să contureze o entitate nosologică, adică
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
spune DA pentru demiterea guvernului Boc, sub presiunea manifestațiilor de stradă, dar mai ales pentru că speră să scape de dezastrul electoral previzibil pentru PDL. Prezența la discuția din restaurant este obligatorie, singura problemă fiind găsirea unui local în care să încapă peste o sută de persoane, dar care să fie protejat informativ. Cel mai probabil va fi o locație a RA APPS. Citește și:
E nuntă-n PDL. Parlamentarii se întâlnesc la cârciumă pentru strategia anti-moţiune () [Corola-journal/Journalistic/49660_a_50985]
-
mai sunt, din această cauză, cascadorii râsului, ci au ajuns cascadorii plânsului. Făcând referire la numărul mare al participanților la congres, secretarul general al PSD a ironizat-o și pe președinta Camerei Deputaților: „dacă vă număra Roberta Anastase nu mai încăpeați în sală. Oamenii ăștia au învățat să numere foarte repede, foarte bine, să împartă, cam 80% iau ei și 20% mai lasă pentru țara”.
Dragnea: Din cauza miniştrilor Stan şi Bran pierdem 600 de Euro pe secundă () [Corola-journal/Journalistic/49741_a_51066]
-
crăpăturile casei, golurile, spațiile dintre țigle: degetele lungi ale vîntului le mîngîiau ca pe niște clape de acordeon. Cu acel vînt, cu poveștile de acolo, ce se așteptau să mă fac? Inginer de drumuri și poduri? Fantezia nu mi-a încăput niciodată în formule cu integrale și nici în planuri bine desenate. Totuși, îmi plăceau vasele de război. Cred că din motive de sensibilitate, în afară de cele de castă. Unui ferrolan 1 totdeauna îi vor plăcea vapoarele (cu excepția celor care le urăsc
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca apoi să acuze resemnarea omului care simte că împrejurările sînt mai puternice decît el. Etapele prin care trece sunt tipice pentru sindromul intelectualului atins de acedie: furia frustratului, apoi ataraxia învinsului și apoi senzația caracteristică de înstrăinare lucie
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
dezlipindu-le într-un portret de generație încă nefixat. Începând cu Arghezi, încheind cu Bogza, între două forme de violență și două stări de scandal, survolul lui Lucian Boz e o dare de seamă liniștită despre o epocă tulbure. În care încape multă căutare de sine, mult experiment, mult simulacru și multă fanfară. Peste toate zgomotele acestei lupte, cronicarul nu țipă mai tare, cum fac destui congeneri și prieteni, prinși în sclipitoare dispute de idei. Rezistența - cu puține excepții - a părerilor lui
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
au dăunat, postum, nici lui Călinescu, nici lui Barbu. (Mai ales că eventualele daune factologice au fost cu asupra de măsură compensate interpretativ). Că în schimb, față de foștii lui studenți deveniți scriitori s-a purtat înduioșător de corect, nu mai încape vorbă. Pentru a se impune, acestora le trebuia o mitologie. Le-a construit-o.
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
aplatizată, lipsită de relief, în antiteză cu cărnoasa buză inferioară și cu bărbia semeață. Sub această față gălbuie de bilios, bilios care nu a surâs penelului lui Velázquez - expresia este apatică, aproape acră, aproape melancolică. În craniul acesta mic a încăput o extraordinară forță spirituală”. Iar Dámaso Alonso, comentând și el portretul, ajungea la concluzia că „Totul în el indică inteligență, ascuțime de spirit, forță, precizie, dispreț”. În același sens, Fernando Lázaro Carreter, în studiul său „Pentru o etopee a lui
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Bărăganul în care a fost întocmit. Într-un cuvînt, cartea e ternă sub unghi literar, dar judecată pe fundalul tragediei în care a fost scrisă, e înfiorătoare. Încă o dată se confirmă ideea că sunt cărți a căror valoare nu poate încăpea în tipar estetic, detaliu ce nu le micșorează cu nimic calitatea umană. Fără un minim efort de a te pune în pielea unor ființe care trec printr-o situație-limită, limba jurnalului e lapidară pînă la inexpresivitate, numai că valoarea ei
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
sine, semnificația și puterea lui. Puterea lui Radu Beligan de a se întoarce acolo unde este plin de amintiri, de chipuri, de lupte întru valoare, de energie, de vibrație unică, de prieteni, de complicități, de un timp dilatat în care încap zilele de repetiții și nopțile de îndoieli, succesul unei echipe formidabile, turnee celebre, destine, nume mari. Acolo unde este tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
Partidului Alianței Civice, a fost ales, și nu doar o dată, Carol Shreter ca primar al urbei. Parcul orașului îi poartă, de altfel, numele. A fost o extrem de densă zi de 19 aprilie, cu margini ai zice flotante, în care au încăput multe. În prima parte, ședința Comitetului director, cu puncte destule, centrate pe starea Uniunii și portanța ei financiară pe viitor. Atmosferă sobră, cu figuri preocupate, așa cum îi șade bine scriitorului lucid, obișnuit cu responsabilităț i. Iar membrii Comitetului sunt cu toții
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
cu un alt text de escortă, al altei antologii din poezia lui Ivănescu (dacă nu mă încurc în date, chiar prima, de la Editura Eminescu, din 1996). Este vorba despre postfața aparținându-i lui Ion Bogdan Lefter, intitulată Poetul care nu încape într-o antologie. Un studiu, cum se vede, formulat în aparent răspăr cu însăși ideea căreia îi dă curs. Nuanțat, Lefter invocă acolo calitatea stranie a poeziei lui Mircea Ivănescu de a nu se putea amorsa convingător (a se citi
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
de la CES. Dialogul cu comitetul tripartit a fost de fapt un monolog al lui Emil Boc, în fața unor patroni care susțin actuala Putere. Imaginea surprinsă de Antena 3 nu se putea vedea decât pe plasma din studio, în ecranul televizorului încăpea doar dl. Boc. Expresia doamnei Sulfina Barbu spune multe despre încrederea pedeliștilor în regimul Traian Băsescu. Citește și:
Dacă nici asta nu e o imagine a disperării de la vârful PDL... () [Corola-journal/Journalistic/46392_a_47717]
-
administratorului după ce paznicul stinsese luminile. Apoi a căutat numărul mormântului în fișier și m-a găsit... în câteva zile a înlocuit lespedea cu una mai mare, pe care mi-a gravat numele. Era tot mică, dar suficient de înaltă ca să încapă și data nașterii. încet, încet a înlocuit douăzeci de lespezi; le-a redat copiilor numele.” (Un mort) „Lucrează de peste treizeci de ani aici, e cel mai frumos cimitir din câte am văzut. Ce ziceți, n-am dreptate? Te simți ca
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea își fac loc în mintea omului înseamnă că ele capătă realitate, o realitate de natură ideatică, iar nu fizică, nu corporală, dar o realitate care trebuie negreșit să încapă în romane, ca parte de neeludat a întregului omenesc, ca parte a acelei lumii care-l reprezintă pe om în integralitatea lui. Și astfel ideea de fidelitate își lărgește enorm granițele cuprinzând și ceea ce părea a fi înafara lumii omului
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]