129,052 matches
-
la o persiflare de data aceasta ostentativ retorică: "Eu sunt o comparație, un moft după care/ Vă luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă,/ Dacă-mi desfaceți mașinăria vedeți că nu-s/ Nici cît măruntaiele unui pui de găină.// Eu dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă,/ Dacă-mi desfaceți mașinăria vedeți că nu-s/ Nici cît măruntaiele unui pui de găină.// Eu dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag înainte, să le dau drumul/ Din infinitul mic în infinitul mare" ( Orologos). Un atare imaginar spumos e și el o formă a materialității, o concretețe simulată din nostalgia celor reale
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
la circular, adică la situarea unei idei în antiteză cu ea însăși: a fura hoțul, a aresta Bastilia etc. Nu e decît o variantă a "veșnicei reîntoarceri", întrucît spiritul revine la inepuizabile asemănări, confundîndu-se, în concepța literară modernă, cu labirintul. Încercînd a-l "imita" pe Dimov, Șerban Foarță se pune, prin conștiință exacerbată a execuței, într-o antiteză cu acesta, o antiteză care nu e decît o asemănare. Poezia se reflectă în complicața fără ieșire a poeziei. Întrucît în cartea de
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Marina Constantinescu Am încercat să mă retrag tot mai mult din lume. Să fragmentez, într-un fel, legăturile cu agitația și cu derizoriul ei. Stau și-mi construiesc propriile imagini, îmi populez curtea cu oamenii pe care îi iubesc necondiționat, îmi trec în revistă
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
brațele ca să cuprindă și apa și uscatul teatrului de pe această planetă. De pe pluta mea, le urez "LA MULȚI ANI!". Cînd veți citi aceste rînduri, va fi deja iulie. Și ziua lui Liviu Ciulei. Optzeci de ani. Acum zece ani am încercat să-l sărbătorim, în felul nostru, în paginile revistei. Nu pot să uit vreodată ce prilej formidabil să-i văd, în ipostaze emoționante, pe cei care l-au iubit, enorm, și prețuit pe Liviu Ciulei. Lacrimile lui Paul Bortnovschi citindu
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
un adversar îndărătnic, rezistent, refuzând să-și lase jarul să se stingă; și, ca și cum asta nu ar fi fost deajuns, personajul plimba chiștocul încă fumegând pe marginile ascuțte ale scrumierei, retezându-i acolo fin combustibilul rebel, cenușa propriu- zisă, scrumul, încercând să-l decapiteze, în joacă mai mult, cum fac pisicile și felinele, în general, cu prada abia prinsă. Până ce, în cele din urmă, filtrul galben de carton al țgării consumate cedând și scăpând afară conțnutul carbonizat, nu mai rămase decât
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
atac mă zăpăcea. Întrebarea esențală fiind învelită în zeci de alte întrebări inutile, neînsemnate, secundare, desigur, puse, probabil, cum alcătuiesc zecile și zecile de foi o ceapă, miezul ei, o singură formă, compusă în mod complex. Instinctiv, ca să scap, am încercat să deviez subiectul. Arătând cu bărbia pata mare neagră de sos de lângă cotul celuilalt, am spus, făcându-mă că abia atunci observ: ce formă curioasă are pata aceea, - aț văzut? -, și am întins degetul spre ea. Personajul a privit în
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
de la Universitatea Spiru Haret, s-a oprit asupra noțiunii lui Wittgenstein privind statutul factologic al limbajului religios. Arhitectul Livio DIMITRIU, fondatorul și președintele Institutului de studii urbane și arhitecturale New York și profesor de arhitectură la Institutul Pratt din același oraș Încearcă să descifreze „Structura crucii: tectonica simbolului”, cu referire la monumentul funerar dedicat eroului militar Gh. MILITARU, rănit grav În timpul sângeroaselor lupte din octombrie 1944 la Oarba de Mureș. Autorul evocă cu multă sensibilitate, dar și obiectivitate faptele de arme și
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
întrebat retoric pe Doroftei: unde-s, domnule, cei două mii de pumni promiși lui Spadaflora? Ai crezut că arbitrii americani sunt fraieri? Nu te-ai țnut de promisiune, adio titlu Și, fiindcă era, totuși, duminică dimineața, am oprit televizorul și am încercat să mai dorm, însă, ciudat, n-am reușit până ce nu am ieșit pe balcon și am recitat Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu acompaniat de lătrăturile târlei câinilor din zonă. Faină fabulă N-o fi plagiat-o cumva din limba
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
căzut și de-ai noștri și de-ai lor. Eu am tras în luptători UCK în uniforme negre. Nu era nici o femeie și nici un copil pe acolo" ( pp. 79-80). Citind toate aceste relatări s-ar putea crede că reporterul român încearcă să inducă o percepțe pro-sîrbă asupra evenimentelor. În mod paradoxal însă, ca o ironie a sorți, el ajunge să fie expulzat din Iugoslavia chiar de autoritățle sîrbe care îl suspectează că ar fi spion al NATO. Reportajele lui Radu Ciobotea
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
care o face este însă totul. Cum Editura Semne se pare că s-a specializat în publicarea de rebuturi ( probabil pe banii autorilor), să luăm cu curaj un citat chiar din prefața acestei cărți de poezie: "Scriind această carte, am încercat să mă cred, într-un fel, Apostolul lui Dumnezeu, să particip alături de El, în continuare, la Facerea Lumii, despre care și eu cred că nu s-a terminat, că Dumnezeu mai lucrează la Ea... Îndemnul învățămintelor din Cartea cărților, Biblia
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
execuției de către călăii Noului Roman a început să semene cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o experiență o explică pe cealaltă. Cert e că, după ce Beckett a încercat să rupă personajul de coordonatele mundane, unii dintre romancierii anilor ’80 au convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
pentru că nu știu ce și cum simt concetățenii mei pro-iliescieni. Constat doar, la modul empiric, că ceva nu e în regulă cu noi toți. Dați afară din fabrici, românii nu se gândesc la nici una din soluțiile normale în orice țară normală: să încerce să se califice într-o altă meserie sau să înceapă o afacere pe cont propriu. Abia după ce „sparg" prin birturi cele douăsprezece-douăzeci de salarii „compensatorii", ca și cum falimentul întreprinderii ar reprezenta un triumf personal, încep să-și pună problema unui nou
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
gândește la ce întrebuințare-ar putea avea vlăjganii ăștia în viitoarele alegeri. Pe mineri nu prea mai poate conta, cu armata nu se știe ce se întâmplă, polițaii sunt și ei prea ocupați cu vilele proprii, așa că de ce n-ar încerca să ne ducă pe drumul cel bun folosindu-se de cei mai buni și mai viteji și resentimentari membri ai defunctei clase muncitoare?
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
metafizică a rostului omului în lume care ne amintește de Gogol și de Cehov. Ar trebui reluate, în această perspectivă, întinsele nuvele tîrzii, prin care criticii ardeleni (numai ei!) de după al doilea război (M. Zaciu, C. Regman, I. Negoițescu) au încercat să-l reimpună pe Agârbiceanu contra discreditului relativ pe care i-l arătaseră Călinescu și ceilalți critici ai generației anterioare. Însă nu este sigur că au reșit. Popa Man e o combinație de reminiscențe din Caragiale (Păcat), Slavici (tatăl ciudatului
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
și vesel./ Eu-Tu e și trist.../ Însă Ei sunt sublimi./ Iar lumina îi așteaptă:/ Tu-Eu-Eu-Tu." Desenele degeaba sunt elaborate, corecte, sentimentale și ele, ilustrează inutil manuscrisele cu care, deocamdată, n-ați demonstrat decât dorința de a fi poetă. Mai încercați. ( Lia Nistor, Cluj-Napoca).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
recuperat bani sau bunuri de la firme, stat sau persoane? Profesionalism și eficiență" (EZ 3345). În anunțuri apar din cînd în cînd obiecte de vînzare surprinzătoare: "baltă cu pește" (L 3854), "vindem struți familii sau cu bucata" (EZ 3345). Mica publicitate încearcă să producă sloganuri - "Slăbește sănătos, rapid, delicios" (L 3854) și practică (din comoditate sau cu intenții eufemistice) elipsa lexicalizată care a redus sintagma second hand la simplul second: "stații totale noi și second" ( JN 3003); "calculatoare (...) noi, second, en gros
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
autohton. Pentru X din București începe să fie mai important ce crede Y din Baia Mare sau ce îi spune Z din Botoșani, decît ce debitează politicienii. Deocamdată această lume e scutită de politicianism. Și atîta timp cît politicienii nu vor încerca să-și bage nasul în ea, ea ar putea fi premisa unei viitoare solidarități civice, fără program, dar cu exigențe electorale unitare. Chiar și acum în spatele celor 32 de echipe finaliste care s-au întîlnit la Constanța se află mii
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
chiar dacă sunt coșmarele de care am parte cel mai des. Sunt totdeauna presărate cu obstacole pe care le cunosc și le recunosc. Dar mi-e totuna. Această dragoste nebună pentru vise, pentru plăcerea de a visa, pe care n-am încercat niciodată să mi-o explic, reprezintă una dintre înclinațile mele profunde care m-au făcut să mă apropii de suprarealism. Câinele andaluz ( voi reveni mai târziu asupra lui) s-a născut din întâlnirea unuia dintre visele mele cu un vis
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
care m-au făcut să mă apropii de suprarealism. Câinele andaluz ( voi reveni mai târziu asupra lui) s-a născut din întâlnirea unuia dintre visele mele cu un vis de-al lui Dalí. Ulterior am introdus vise în filmele mele, încercând să evit tot ce e rațune și explicațe. Într-o zi i-am spus unui producător mexican, care nu prea mi-a înghițt gluma: Dacă filmul e prea scurt, o să bag un vis în el". Se spune că în timpul somnului
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
pe sufleor, pe directorul teatrului și îi spun: dar e îngrozitor, ce pot să fac? El îmi răspunde rece că trebuie să mă descurc cumva, cortina se va ridica imediat, nu se mai poate aștepta mult. Groaza mă paralizează. Am încercat să reconstruiesc câteva imagini din acest vis în filmul Farmecul discret al burgheziei. O altă spaimă: întoarcerea la cazarmă. La cincizeci sau la șaizeci de ani mă întorc, îmbrăcat în vechea mea uniformă, la cazarma din Madrid, unde mi-am
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
inundată de lumină, întinzându-mi mâinile cu duioșie. Prezență puternică, fără discuțe. Ea mi se adresa mie, personaj necredincios, cu toată duioșia din lume, pe un fond muzical de Schubert, pe care-l auzeam foarte clar. În Calea lactee am încercat să reconstitui această imagine, dar ea e departe de a avea forța de convingere imediată pe care o avea în visul meu. Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
spuneam: "Închipuie-ț că în jurul nostru sunt ziduri cu creneluri, șanțuri și metereze. Tot ce e înăuntru îmi aparțne. Am soldaț și țărani. Am meșteșugari și o capelă. Trăim în pace și ne mulțumim să le aruncăm săgeț curioșilor care încearcă să se apropie de poterne." O vagă și persistentă atracțe pentru Evul Mediu îmi aduce adesea în minte imaginea seniorului feudal izolat de lume, care-și stăpânește domeniul cu mână forte, având însă un suflet bun. Nu face mare lucru
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
locuitorii unei provincii aveau dreptul să denunțe și să solicite anchetarea unei administrații necinstite. Perspectivele erau însă în acest caz proaste. În anul 71 ca guvernator a fost trimis în Sicilia o rudă prin alianță a lui Verres care a încercat să zădărnicească orice anchetă. Mai mult, Verres însuși îi sfida pe acuzatorii săi, afirmând că el se bucura de sprijinul unei personalități politice foarte influente și că pe această bază spoliase provincia. Cine va fi fost acea personalitate, nu știm
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
culturii române din interviurile și articolele lui Gelu Ionescu („Asta e - la tîrlă n-ai nevoie de dicționar, îți ajunge cîntatul din frunză. Sau behăitul incontinent al ovinei mitice, zisă și mioriță."); e deja o „declarație publică" din care eul încearcă să se extragă, dintr-un fel de prea multă discreție. Gelu Ionescu e un om care-și refuză amăgirea (sînt aproape dureroase rîndurile în care spune că nu s-a aflat niciodată printre oamenii considerați excepționali de Monica Lovinescu și
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]