1,577 matches
-
Byzantinischen Staates, C. H. Beck'sche Verlagsbuchhandlung, München, 1940, p. 52 sqq). 11 Mai corect spus este că regele franc s-a convertit la creștinismul de rit roman (v. supra, n. 9). 12 V. supra, n. 10. 13 "Recomandarea" sau "închinarea" (de la cuvîntul de origine latină commendatio) este forma primară a omagiului vasalic de mai tîrziu care constituie, la rîndul său, alături de jurâmîntul de credință și învestitură, primul dintre cele trei momente ale ritualului de intrare în vasalitate, așa cum s-a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Eric Bournazel, immixtio manuum nu constituia o parte a ceremonialului "recomandării", ci o formă între multe altele de intrare în dependență, în vigoare la franci (more francico); cf. La mutation féodale, Xe-XIIe siécle, Paris, 1980, p. 107-108). Pentru transformarea "recomandării" ("închinării") în omagiu, v. infra, în text. 14 De la numele dat de cuceritorul Peninsulei Iberice muntelui care străjuiește partea de nord a strîmtorii: Djebel Tarik (Gib-al-Tarik) (cf. Robert Fossier, Le Moyen Âge, vol. I. p. 209). 15 De origine latină (de la
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
datorii au cetățenii pentru patria și Imperatul lor" (pp. 102-103). Codexul datoriilor cetățenești cuprinde o serie de obligații, toate avându-l ca obiect de referință pe împărat: i) în primul rând, cetățenilor li se solicită respectul ceremonios, supunerea temătoare și închinarea plină de smerenie și umilință față de "capul țării, unsul lui Dumnezeu și mai marele popoarelor" (p. 103); ei trebuie să onoreze pe împărat mai presus decât toți ce sunt pe pământ, întrucât împăratul dispune de dreptul divin; ii) în al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însă a făcut ca mănăstirea să cadă „în mare slăbiciune și sărăcie”. Abia după patruzeci și unu de ani voievodul Radu Mihnea - nepotul lui Petru Schiopu - împreună cu fiica acestuia - Maria - a închinat mănăstirea Galata Sfântului Mormânt din Ierusalim. Actul de închinare este un adevărat rechizitoriu la adresa celor care au risipit podoabele și avutul mănăstirii. „...Intâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
7103). - Asta nu-i prima și nici ultima manifestare de trufie pe care o întâlnești în actele domnești...Hai mai bine să vorbim de soarta acestei mănăstiri, pentru că nu a fost ușoară. Uite că doar după optsprezece ani de la ultima închinare, adică la 24 oct.1624(7133), Radu Mihnea voievod închină mănăstirea Aron Vodă mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Sozopole: „Io Radul voievod...A binevoit domnia noastră...am miluit și am întărit această cuvioasă mănăstire a Sfântului Nicolae, ridicată și înfrumusețată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zisă de la Sozopole...și am întrebat pe călugării acestei mănăstiri și le-am dat zisa mănăstire ca metoh cu toate veniturile sale: vii, ogoare și dobitoace și câte altele.” Si crezi că mănăstirea din Tarină a avut liniște după această închinare? Nici vorbă, pentru că la 25 martie 1630 (7138) a venit: „Io Alexandru voievod, fiul lui Radu (Mihnea) voievod...Domn al Tării Moldovei. Am dat, am întărit și am asigurat părinților, egumenului și întregului sfânt sobor al cinstitei mănăstiri de la Chalke
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
spunea că a păstrat planul simplu și armonios al bisericilor lui Stefan cel Mare, dar are un pridvor pe stâlpi, ca cele de peste Milcov. Dacă îți amintești bine, dragule, mai pe la începutul vorbirii spuneam despre mănăstirea Aron Vodă că desele închinări și treceri de la călugării greci la cei moldoveni nu au priit nicicum mănăstirii. Deși la 19 iunie 1742 (7250) Constantin Nicolae Mavrocordat voievod poruncește lui Iordache Rusăt, mare vornic - ispravnicul ținutului Neamț - să cumpere 50.000 bucăți de șindrilă „pentru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
trezit din visare vocea Spiritului domnesc: - Te-aș invita aici sus, dar până vei reuși să urci durează prea mult timp. Așa că am să cobor eu. Si nu cu mâna goală, cum se spune, ci îți aduc în dar confirmarea închinării mănăstirii Golia către mănăstirea Athonită Vatoped. Ascultă aici: „Teodorii Barnovschi mitropolitul Sucevei, și Agaton episcopul Romanului, și Ion episcopul Rădăuților și Filotei episcopul Hușului, scriem și facem știre prin acest act...că mai înainte vreme au venit înaintea noastră cneaghina
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cărțile bisericești și cu toate casăle, satile și viile ei; ...au închinat-o sfintei mănăstiri numită Vatoped de la Sfântul Munte Athos...S-au scris în anul 7114 (1606) ghenar 20 zile.” La 30 martie 1606 (7114), Ieremia Moghila voievod confirmă închinarea și spune mai departe: „Si după aceasta au dat și au miluit ...cu satul Rujinții, pe Ciuhur, și cu loc de moară pe Ciuhur; și jumătate de sat din Golăeștii și cu loc de moară pe Botna; și jumătate de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tot.” - Cum se vede treaba, avea dreptate Nicolae Iorga când spunea: „A fost aici pe vremuri o biserică de lemn...” dar nu știm cine era ctitorul. Desigur, nu Iane Hadâmbul, care primește acest loc abia la 7 feb.1659. - Despre închinarea mănăstirii aflăm abia la 18 aug. 1668 (7176), din mărturia marilor boieri, care adeveresc precum Canila, fratele lui Hristodor cămănar, au dăruit mănăstirii Dealul Mare niște locuri de case pe Ulița Mare din Iași. Aceștia spun: „Care mănăstire iaste închinată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Hristodor, fost jitnicer - să nu fie de deochi - douăzeci de dugheni cu locul lor pe Ulița Sârbească din Iași. - Iaca însă, dragule, că la 2 mai 1709 (7217) - doar la 48 de ani de la zidire și 41 de ani de la închinare la Sfântul Mormânt, Ghedeon, miropolitul Moldovei, îl împuternicește pe Grigorie,egumenul mănăstirii Dealul Mare, să ceară ajutor de la boieri negustori și de la cler pentru refacerea averii mănăstirii: „In știință facem dumilorvoastre tuturor...pentru o sfântă mănăstire...anume Dealul Mare...care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lui de adolescent. Iată bisericuța, acest mic lăcaș de rugăciune și de odihnă veșnică al unor oameni care, poate, au avut păcatele lor și de care a sperat, cu credința în Dumnezeu, să le fie iertate, ridicând acest edificiu spre închinare și pomenire a sufletelor lor, cu bune și rele, ca orice pământean, rămânând veșnic, după el, la răscrucea această de drumuri. Marele plop ce străjuiește întreaga localitate, ca și drumul ce cunoaște multe bucurii dar și destule necazuri, îi amintesc
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa în cuvinte. Razele soarelui pătrundeau în Capelă prin fereastra cu vitralii, din peretele nordic
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o mai reproșez într-o măsură, Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri ale unui om, care a fost martor al unor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de procedee nu li s-ar potrivi, resimțite ca străine lor, de către cititor. Intuiția și inteligența artistică i-au „dictat” lui Sadoveanu, artei sale, o altă abordare a necesarei dimensiuni interioare a prezenței personajelor în structura epicului din Baltagul. Momentul închinării la icoana sfintei Ana, în mănăstirea Bistrița, e unul de vârf pe linia sugestiilor legate de „dimensiunea” psihologică a prezenței personajului - protagonista: Vitoria Lipan - în textul sadovenian, credibilă, substanțială, dar lucrată, această „prezență”, într-o tehnică (așa cum am văzut) a
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
a minunilor, virtuților, răutăților. Este icoana în sensul restrâns al cuvântului, și este de două feluri: înfățișarea celor petrecute în scris și în al doilea sens, zugrăvirea chipurilor sfinților și celor virtuoși. Plecând de la această clasificare, Ioan Damaschin va defini închinarea, adorarea, venerarea și va stabili astfel legitimitatea întrebuințării icoanelor. Un text al lui Maxim Mărturisitorul, scris cu mult înaintea vremii disputei iconoclaste, ce interpretează Schimbarea la Față din perspectiva scopului Întrupării, ne dă dimensiunea complexității sub care stă relația chiparhechip: „Căci El
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Roșii la mai multe pelerinaje, vrea să ne liniștească spunând: „Aici este o singură raclă, rândul trebuie să meargă repede. Eu am văzut pelerinaje unde erau și șase racle, una după cealaltă, să fi văzut acolo cât timp trebuia pentru închinare și cât de greu se avansa”. Ne apropiem în cele din urmă de locul în care se găsește „mâna dreaptă a Sfântului Nicolae” expusă într-o raclă nouă. Nu cunosc detalii despre fabricarea acesteia, posibilii donatori, dar este frumos lucrată
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sau ce erau pe vremea aia nu mai știau ce să facă”. Soluția pentru ca aceste episoade periculoase să nu se mai repete este furnizată tot de una dintre femei : „Uite acum, de câțiva ani, se scoate Sfânta mai devreme la închinare, are timp să vină toată lumea”. Continuăm să discutăm relaxat, dar cu un anumit „fir roșu” pe care căutam să-l imprim, voiam de fapt să aflu cum arătau pelerinajele anilor 1996-2000 ; un bărbat de circa 35 de ani, din spatele nostru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tip de pelerinaj de autocar, un mix de turism religios cu memoria comunismului și cu nostalgii de tinerețe. Față de anul trecut, racla (care mai nou este protejată și integrată într-un baldachin mare de lemn sculptat) a fost „scoasă spre închinare”, expusă devoțiunii publice încă de vineri, și va fi repusă la loc luni, „după ce se închină și ultimul pelerin”, după cum sună comunicatul oficial. Unul dintre preoții parohi face eforturi vizibile de a „comunica”, de a fi prezent în mass-media, caută
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să se impregneze cu atmosfera de sărbătoare și sacrul din jur. Dar marea majoritate dintre privitorii pasivi este formată totuși din turiști, curioși, trecători ocazionali, ce se învârt efectiv în cerc în jurul punctului zero, locul unde este expusă racla spre închinare ; o categorie aparte în toate pelerinajele, cei care sunt și nu sunt de fapt prezenți în actul ritual. La ora 11.00, pelerinajul de la Curtea de Argeș atinge maxima lui desfășurare. Sunt prezenți foarte mulți pelerini locali, din satele din jur, îmbrăcați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
expusă, nota mea) doar două-trei zile, nu mai mult, acum s-a ajuns la aproape o săptămână, prea mult, lucrul acesta subțiază deverul la tarabă.” Ultima opinie mi s-a părut a fi extrem de interesantă, faptul că racla expusă spre închinare mult timp în avans are printre altele ca efect secundar o „subțiere”, o diluare a afluenței pelerine raportată la numărul de zile de expunere, fapt care influențează în mod direct nu doar comerțul asociat fenomenului, ci însăși structurarea lui, maniera
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cămașă tradițională cu decolteu dreptunghiular. Racla Sfântului este așezată într-un fel de „baptisteriu” conic, undeva în curtea cea largă a Mitropoliei. De jur împrejur sunt geamuri, te poți apropia în voie să privești curgerea neîntreruptă a pelerinilor, modul de închinare al acestora, cum decurge miruirea lor - adică tot ceea ce nu am putut observa la celelalte pelerinaje din cauza unor constrângeri fizice și logistice evidente. La o primă vedere, imaginea ansamblului este una mai degrabă „dezamăgitoare” - nu știu dacă este cuvântul potrivit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fapt în acest moment în mănăstire. De fapt, atmosfera este perfectă în acest moment, idilică chiar : a răsărit soarele, este călduț, aburi se ridică din pajiștea din jur, oamenii sunt calmi și relaxați, știu că-și vor atinge scopul ultim : închinarea la mormânt. Doar că se avansează mai greu decât am prevăzut inițial : „calupurile” pelerine sunt foarte mici, la fel și distanțele dintre ele. Un jandarm oarecare, de lângă rând, acceptă bucuros să vorbească în fața microfonului unei televiziuni locale, o premieră pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le cunosc, ca arhitectură sacră și configurație spațială. Racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou încă se găsește în interiorul bisericii, dar un grup de femei lucrează de zor la împodobirea chioșcului rotund, acoperit, unde va fi expusă spre închinare. După dexteritatea cu care le merg mâinile și felul în care lucrează, bănuiesc că sunt florărese profesioniste, experte în aranjamente florale. Încerc să intru în dialog cu ele, dar nu prea reușesc, sunt prea ocupate ca să mai stea de vorbă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mitologiei naționale. Noi tendințe în destinațiile de pelerinaj : Ucraina și Rusia. Iarăși sarmale, multe sarmale. Incidentul legat de camera video. Pelerinajul noaptea. Unde sunt maramureșenii de altădată ? Ora 07.30 dimineața. Racla Sfântului Ioan cel Nou a fost scoasă spre închinare în jurul orei 06.30, apoi depusă în micul baldachin circular din parcul mănăstirii. Rândul este foarte scurt, maximum 15 minute de așteptare. Pelerinii sosesc însă în mod constant, nu foarte numeroși, în grupuri mici, de două-trei persoane. Impresie generală de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]