6,663 matches
-
radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat coborâtă: L-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și despre toate repercursiunile, inclusiv despre noua mea achiziție feminină. Desigur, ar fi trebuit să mai știe Regizorul ceva și despre ce femeie e vorba. Ceea ce trebuia cu siguranță să știe era ceea ce mă frământa pe mine de ceva timp încoace: răzbunarea celorlalte zeițe, Hera și Pallas Atena, pentru că din cele trei statuete, nu reușisem să reasamblez decât statuia Afroditei. Noua achiziție, Iozefina, era de fapt mâna Afroditei, așa credeam eu cel puțin. Nu mai aveam înțelepciunea necesară de a mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
termina cu referiri la ultima plenară a PCR. Mai apoi, în a doua tranșă, aluziile de început de frază, vizau personalitatea lui Sima, premiat pe la festivalul Cântarea României, la Daciada și cu alte zeci de premii. Ce mai încolo și încoace, tovarășe. - făcu primarul Tovarășul director Sima este un om vertical. Vertical, de nu poate fi adevărat. Este unul din stâlpii de bază ai urbei noastre înfloritoare. Este întotdeauna bine documentat, săritor, care este așa cum trebuie să fie un director exemplu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu simțirea, asta este diferența dintre creier și inimă. Creierul g=ndește logic și inima simte, de aceea este important ca cele două organe să fie într-un echilibru perfect, inima noastră nu este logică, este iubire. De ceva vreme încoace locuim în creierul nostru întunecat și abstract, am devenit străini de trupurile noastre și ne-am lăsat înstrăinați treptat de înțelepciunea inimii, am cultivat distanțe între noi, am pornit grăbiți spre drumul înstrăinării, ne grăbim să ajungem la muncă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
bucur eu. Pot să vă mai spun, că am devenit conștientă de trăirile și emoțiile mele, pot spune că toată ambiția și perseverența în recuperarea stării de bine mi-au dat roadele mult așteptate și ceea ce semăn de cinci ani încoace, începe să rodească spre bucuria și convingerea mea, că ceea ce am spus în această carte este adevărat și verificabil, în legătură cu liniștea din interior. Am schimbat pur și simplu sămânța pentru ogorul meu și acum recoltez ceea ce am semănat, nu trebuie
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mi-am zis eu. Dacă cucoana nu se simte bine, are nevoie de Catrina și nu mai merg la piață să car papornițe pline... Dar asta a fost bucurie în mână străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce mai dorește cucoana. Întrevederea între Catrina și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă gândeam și eu. Mai am. Și bine ai face dacă ai dejuga boii și le ai da niște otavă de colea, să nu șadă flămânzi. Când îi termina trebușoara, fă pași încoace, că până atunci eu...eu dau drumul... câinelui... ha, ha, ha! Ia uite ce primire face el prietenului său de-o viață! Doar nu vrei să aduc fanfara reghimentului. Nici cu fanfara reghimentului, dar nici cu câinele să nu mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întâmplat, Alecule, că strigi de parcă au dat lupii? - a întrebat Mitruță. Opriți! Hliboceanu și Iordache au rămas în urma săniilor lor de multă vreme și nu se mai arată! Opriți, oameni buni! Ia să vedem ce s-o întâmplat? Alecule, vino încoace și spune despre ce îi vorba! - a strigat Mitruță. Alecu Slobodă, cam speriat, a povestit ce știa. Eu zic să mai așteptăm puțin și dacă lucrurile nu se lămureac atunci să pornim în căutarea lor - a propus Cotman. Au rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Iordacheee! Ne vezi? Unde ești? În cele din urmă, glasul lui Iordache a străbătut până la ei cu claritate: Așteptați măăă! Nu vi se pare că glasul vine din gârlă? - a întrebat Mitruță. Ai dreptate. Să-i facem semne, ca să vină încoace. A mers greșit... Și mă întreb de ce se aude doar glasul lui Iordache. Unde-i Hliboceanu? S-or fi pierdut unul de altul? - a presupus Cotman cu îngrijorare. După o vreme, o fantomă s-a arătat în cercul făcut de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
găsit, de parcă îți este frate... Apoi...Îmi cam este... Mitruță băiete... îi o poveste, însă, care... nu se spune...Nu se spune așa vrute și nevrute... Tot avem noi de mers atâta cale și întrebarea asta îmi tot dă târcoale de aseară încoace. În jur, jivinele sunt gata să ne înhațe și noi mergem ca muții. Mai bine spune-mi povestea voastră... N-am spus nimănui cauza care ne leagă și...mi-i nu știu cum... s-o spun așa pe nepusă masă. Spune-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bun și diseară vă aștept, să-mi spuneți cum a fost drumul și ce a zis ovreiul pentru faptul că ați rămas singuri. Cotman și Mitruță au ieșit cu grabă. Costache trebăluia prin crâșmă. Costache! Roag-o pe Măriuța să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat Cotman, cu mare îndârjire. Uite-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ți-am adus o citație de la trebunal. Asta îmi lipsea. Încolo aveam de toate. Ia să văd ce scrie în citație, Triță? Ești chemat la procesul hoților care te-au... ți-au furat banii anul trecut. Bine, Triță. Dă hârtia încoace și intră, să te încălzești cu un rachiu. Să știi că mai sunt chemați Ion Cotman, Mitruță Ogaș și Pavel Puicuță. Asta-i bine, Triță. Îi bine că ai martori, că altfel advocații hoților te pot întoarce și din păgubaș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
al provocărilor se isca sub ochii mei, punctat de mici gemete diafane și de răsuciri subtile. Era ca și cum o arteziană de rotunjimi grațioase ar fi izvorât Înainte-mi, asistam, vă jur, la un adevărat cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a mea, Jenna Jameson se dovedea o plăpumăreasă nepricepută, iar Nicole Sheridan o biată reumatică, degetul ei arătător trăgea tigheluri perfecte pe piele, apoi medita puțin asupra năsturașilor și ridicăturilor Întâlnite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a dialogului esențial, punctată de elocvența interjecțiilor de adresare (mă, măi, băi), e constituită din enunțuri scurte, din imperative și formule de acord: "eu i-am zis "Uite, am chestia asta...", "Da, bine" zice. "Băi..." zice, "când poți, dă-o încoace!" "Păi", zic, "păi bine, na știi?"; "și-am zis mă, uită-te, mă! Tu pentru ăia ai așa. Înțelegi? Dacă ne faci aia ai așa... și gata! și-am zis: "Cum să...? "Păi, zice când poți. No, ș-apăi te-am
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
întețesc atacurile la adresa lui, observ că nu i se iartă acest lucru. Până la un punct, Doris Lessing ar corespunde portretului-robot: multe din cărțile ei arată o puternică implicare socială, proslăvind binecunoscutele valori cu care s-a hrănit umanitatea de la Revoluția Franceză încoace. Problema e că, de câteva decenii, Doris Lessing nu mai e Doris Lessing. Membră a partidului comunist, posesoare ardentă de carnet roșu, feministă acerbă, sprijinitoare a mișcărilor de eliberare din Africa, ea a făcut o rotație de o sută optzeci
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
Müller, Oskar Pastior, Dumitru }epeneag, Eginald Schlattner, Gabriela Melinescu, Richard Wagner, Nicolae Breban, Augustin Buzura. Principala diferență e că Gabriela Adameșteanu pariază pe prea mulți scriitori germani originari din România. A devenit din ce în ce mai clar - de cel puțin 20 de ani încoace - că există o altă politică a Premiului Nobel pentru literatură decât cea a valorii. Stângismul selecției amestecă alte criterii. Împărțirea pe zone geografice - dacă nu echitabilă, măcar consolatoare - ne poate da o foarte slabă și vagă speranță în fața atâtor teritorii
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
se vor perpetua ca într-o reacție în lanț. Din acest moment, regizorii terorismului intelectual se pot retrage, contemplînd în voie spectacolul: rezultatul va fi o decădere lentă și sigură, ca cea prin care trece Franța de 50 de ani încoace.
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
Cunosc o universitate pe care nicicând n-a împovărat-o prestigiul și căreia un ziar local i-a acordat de curând titlul de "fabrică de doctori". Titlu pe deplin meritat, de vreme ce, încă înainte de 1990, toți activiștii locului, iar de atunci încoace odraslele lor au devenit sub oblăduirea ei tovărășească doctori cu patalama și toate drepturile aferente recunoscute prin lege. Dar bazele educației în spiritul fărădelegii se pun acum de la vârste mult mai fragede. De nu știu câte ori am citit astfel prin presă
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
delicatețe sufletească: "Băiete, să știi că dacă vrei să te căpătuiești, n-ai nimerit locul. Munca e multă și plata puțină!" Așa a și fost, într-adevăr. Dar nu cred că mi-aș fi dorit, nici atunci, nici de-atunci încoace, alt loc de muncă. Nu-mi doresc nici azi, când împrejurările m-au împins în direcții care altora li s-ar părea "privilegiate". Pot doar să-i asigur că nu există plăcere mai mare decât să-ți petreci câteva ore
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
legi speciale, cum se face și în alte țări și cum s-a mai făcut cu succes, altădată, și la noi. Declarația aceasta prealabilă a Soc. “Carol al II-lea”, făcând aluzie la starea precară a pensiilor militare de la război încoace, exprimă o crudă și extrem de dureroasă realitate. Dar dacă starea aceasta precară a pensiilor noastre militare ar fi determinată numai de criza economică și financiară postbelică, este evident că ea n-ar justifica elaborarea unei legi de pensii speciale pentru
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
că prin o nouă lege generală de pensiuni toate nedreptățile, anomaliile și vitregiile semnalate de pensionarii militari se vor înlătura, stabilinduse un regim uniform, egal și echitabil pentru toți, corespunzător drepturilor respective. O asemenea lege mai toate guvernele de la 1926 încoace au anunțat-o, iar unele au dispus chiar pregătirea ei, dar n-au înfăptuit-o încă și afirmăm că nu vor putea-o înfăptui curând, chiar dacă vor ține sincer și hotărât s-o facă. Motivul: o nouă lege a pensiilor
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
punct, sentimentele și raționamentul dlui Constantinescu. În 1990, Băsescu nu era de partea golanilor, așa că actualul președinte n-ar avea dreptul să-și adjudece Piața Universității în folos personal. Dar despre care Piață a Universității vorbim? Fiindcă de 17 ani încoace această piață și, în special, peluza din fața Teatrului Național au fost întrebuințate în cele mai diverse scopuri posibile, fără ca dl Constantinescu să protesteze sau să-i acuze măcar în treacăt pe utilizatori că încearcă să confiște memoria locului. Să nu
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
Noi ce facem? Dacă vreți, vă trimit Întăriri de pe portavionul Caroline. Deocamdată, luați toate măsurile de siguranță regulamentare și stați liniștiți pe poziție, căpitane. Sau... - colonelului Îi veni o idee mai bună. Știi ceva? Trimite cadavrul la morgă și vino Încoace. Am convocat un consiliu de Stat major. Poate e bine să fii și tu pe-aproape. Adu-l și pe doctorul Thomas. Lucrurile erau mult mai grave decît credea sau numai bănuia Vic. În urmă cu jumătate de oră, colonelul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ea. — Tom, e oribil ce spui! protestă Christina. GÎndește-te la Kiki! — Trebuie să ne obișnuim cu ideea că omenirea nu este neapărat scopul ultim al creației. Un lucru despre care se discută Încă din Evul Mediu, de la Maimonide și Campanela Încoace. De altfel, există supoziția că omul Însuși a fost creat prin clonare, de o civilizație extraterestră... Se opri, poate un pic cam tîrziu. — Chestiile astea le știi de la tipii cu care te-ai Întîlnit la cîrciumă? Întrebă Vic. — Nu, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]