1,683 matches
-
un pupitru. Dinspre o ușă lăsată Întredeschisă, care dădea spre coridorul din fundal, am auzit un scaun scârțâind. — Osram Röser, spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului, prea lată pentru craniul său. Avea gura lăsată pe ambele părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi spuneam, plimbându-mi mâna liberă peste pielea plină de riduri și păr fin. Din păcate, Începuse să mă doară. Prepuțul era uscat și nu prea Îndrăzneam să continui. Și dacă trăgeam de partea aia din capăt, cea care se Încorda și Începea să mă mănânce? Existau biciliști care Își „trăgeau“ mușchii În timpul unor curse deosebit de extenuante la Giro d’Italia, iar eu eram pe punctul de mă opri când un strop mare, transparent s-a strecurat prin despicătura din vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce era, puteam să zic că văd un instrument muzical african rar. Încet, tipul cu mâinile pătate Începu să tragă de prepuț cu mișcări de dute-vino, cu degetul mare și arătător, cu un aer visător, meditând parcă, astfel Încât pacientul se Încordă treptat. Între timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea să-l caute, luă un instrument alungit, ușor Îndoit, cu două inele În loc de mâner. Era probabil un clește chirurgical, pentru că Își vârî degetele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cât mai multe unghiuri cu putință, din momentul În care Își scot pălăria, până când o pun din nou În cap. Ce fac În timp ce ei se Îmbracă. Pantofii mei sau spatele lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum bine știi, ăsta nu e stilul meu. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se Încordase, urechile mi se micșoraseră, tălpile mi se Înfierbântaseră. Apoi cineva trase zăvorul și deschise ușa. Undeva deasupra mea am auzit-o pe Dora rostind: — Ce-i cu tine? De ce nu poți să-ți folosești imaginația Într-un scop mai nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa și se elibera din această parte a organismului meu, mă Încordam - până când, convulsiv, sexul meu se ridică de pe burtă și deveni o prezență furioasă, ca să spun așa. M-am oprit din bătutul din coate. Acum că toată atenția mea se Îndrepta asupra organului acesta roșu și dureros, am observat și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și totuși, interpretând și răs-interpretând evenimentele și explicațiile referitoare la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns Asya cu o voce ușor Încordată din cauza efortului de a părea sinceră și serioasă. Profesorul de la unul din cursuri ne-a rugat să mergem să vedem un film weekend-ul ăsta și apoi să scriem o lucrare critică, analitică despre el. — Ce fel de temă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să citească desenele, rotindu-și privirea În sensul acelor de ceas. — Văd o femeie foarte Îngrijorată. — Trebuie să fie mama. Armanoush a oftat. — E extrem de Îngrijorată. Se gândește tot timpul la tine, te iubește foarte mult, Însă sufletul ei e Încordat. Apoi văd un oraș cu poduri roșii. Apoi apa, marea, vântul și... ceața. Văd o familie, multe capete - ia te uită, mulți oameni, multă dragoste și atenție și multă mâncare... Armanoush a dat din cap, puțin stânjenită să fie dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încercat să convingă un băiat și l-a sărutat delicat, mângâietor pe gât, Însă, când a Încercat să se retragă, el a vrut mai mult, Însetat de iubire. — Totul e În regulă, a spus Rose pe când trupul ei s-a Încordat și respirația i s-a accelerat doar ca să domolească repede. Sunt atât de obosită, Îmi pare rău, iubitule... Încă cinci zile și după aceea ne Întoarcem acasă. Apoi a stins lampa de lângă ea și nu i-au trebuit decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o gaură neagră și pătrundea Într-un alt... ați auzit ceva? Harry se Întoarse, ridicând capul. Deși era liniște, nu se auzea nimic. După un scurt moment de liniște, se auzi o voce slabă: — Aloo! — Cine-i acolo? spuse Norman, Încordându-și auzul. Vocea era tare firavă, dar suna omenește. Și parcă nu era doar o singură voce. Venea de undeva din interiorul navei. — lu-huuu! E cineva pe-aici? Alooo! — Of, Doamne, sunt ei, pe monitor! zise Beth. Mări volumul sonorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o să se-aleagă praful și de tine și de mine și de Harry și de tot, Norman. Nu putea fi adevărat. Beth mințea. Beth Își pierduse controlul, era periculoasă și-l mințea din nou. Își trase mâna Înapoi. Simți cablul Încordându-se. — Să nu faci asta, Norman... Cablul era acum Întins În mâna lui. — Am să te anihilez, Beth... — Pentru numele lui Dumnezeu, Norman. Chiar nu vrei să mă crezi? Ai să ne ucizi pe toți! Încă mai ezita. Dacă spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ci un medic rezident, un software developer, un asistent universitar, un patron de firmă IT și câțiva studenți, la o seară de jocuri. Adunați în jurul unei planșe de joc, cu scheme de deducție care se complică la fiecare tură, atenția încordată la maximum, ei încearcă să dezlege misterul unei crime din jocul Cluedo. Monopoly nu mai este la modă Din ce în ce mai vizibile pe rafturile supermarketurilor sau librăriilor, jocurile de societate, una dintre distracțiile preferate ale familiilor europene și americane, au început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vrut să-i încredințeze o taină extraordinară, "da, domnule, tragic. Acesta este cuvîntul. Italo Balbo va avea un destin tragic. Aidoma tuturor celor ce sînt stăpîniți de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stevie se ridică, plin de neliniște, spre Fran. — Oh, Doamne, îmi pare rău, Fran. Știu că e mama ta. N-ar trebui să zic lucrurile astea. Drep răspuns, Fran își lăsă blând mâna pe cea a lui Stevie, simțind venele încordate sub pielea ei caldă și uscată. Lipsa de loialitate nu trebuia neapărat să fie exprimată în cuvinte. — În măsura în care asta o poate scuza, cred că nici ea nu a fost prea fericită. Firea ei obtuză a îngrădit-o la fel de mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării. —Boierule, să nu te superi... Sunt așa eu, un om prost... Parcă ce învățătură am? De ce să mă supăr, neică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă învăluise; sângele îmi năvălise în obraji. Nu mai puteam spune nici o vorbă; nici nu aveam ce spune. Făcui un pas; fata tresări. Întinsei brațul drept, o apucai de mijlocul strâns tare cu brâul. O simții că se trage îndărăt, încordată din grumaz cu putere. O apucai și cu stânga. Ea-și trăgea capu-ndărăt, albă la față ca varul deodată, cu gura strânsă, fără nici o vorbă. Apoi brațul drept, pe care mi-l pusese în piept, slăbi, căzu. O cuprinsei tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o pânză de sudoare. Striga mereu: —Săriți!... Și glasu-i deștepta tăcerile. În car, românul celălalt se zvârcolea și gemea sub frământările țiganilor. Băieșu simți a doua arsură de cuțit. De pe brațul stâng, în lungul degetelor, curgea sânge fierbinte. Tălharii se încordau, veneau plecați pe furiș spre el, căutau să-l izbească o dată din două părți. Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt. Tăcuți, încruntați, negri, se năpusteau cu cuțitele. Într-o mișcare de fulger, omul puse mâna pe ghizdele fântânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plecați pe furiș spre el, căutau să-l izbească o dată din două părți. Dintre ei patru, nimenea nu rostise nici un cuvânt. Tăcuți, încruntați, negri, se năpusteau cu cuțitele. Într-o mișcare de fulger, omul puse mâna pe ghizdele fântânii; se încordă, o dată cu alt răcnet al disperării; scândura groasă pârâi ascuțit, plesni, se desprinse; Băieșu o trase spre el, o ridică în stânga; dară înainte de a o repezi, țiganii se traseră sprinteni îndărăt. Însă iar se năpustiră, cu umărul stâng înainte, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape... Îi picura sânge printre degete. Apoi îți arăt eu ție, scrâșni Petrișor Dămian - cu mine, măi, nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți. Haia Sanis îi privea nepăsătoare de la geamul ei. Înstrăinată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alții... Pe mine m-a chemat întăi... Când intru, văd cărți, în toate părțile numai cărți... Moașa întinsese de la locul ei o mână spre gura Haiei. O clipă gemetele se stânseră. Și fata auzind glasul domol al tatălui său se încordă, și parcă avu un răstimp de alinare. Ascultă și ea, cu ochii închiși, din care se prelingeau pe tâmple lacrimi. —...Și văd pe rabin... grăi încet Sanis. Era într-o haină neagră de matasă. Și m-am gândit eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu mirare. Iepure în aceste locuri, și încă iepure alb, nicicând nu s-a mai văzut. Într-o clipită descălecară și se repeziră la Culi, cuprinzându-l din două părți. Paznicul se încordă și-i respinse în dreapta și în stânga. Ei îl apucară iarăși. Ce-veți cu mine? strigă Ursake, pălindu-i. —Vai, dragul mamei, cum te prăpădești tu! se bocea împrejur nana Floarea. Puneți-l jos și legați-l, creștini dragi și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întîi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]