1,513 matches
-
Cu toată dragostea ce unea cuplul, Iacob a avut diverse amante, după obiceiurile din acea vreme, de la care a avut numeroși copii ilegitimi. Cele mai faimoase au fost Arabella Churchill și Catherine Sedley. Anne Hyde a murit în 1671. După încoronarea lui Carol al II-lea, Iacob a fost confirmat în funcția de Lord Înalt Amiral, primind și funcțiile de guvernator de Portsmouth și Lord Warden of the Cinque Ports. În timpul celui de-al doilea război anglo-olandez (1665-1667) și al celui
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
anul 1920, având suficiente cunoștințe de limba română, a fost ales să-i reprezinte pe evreii din Basarabia în Senatul României. În anul 1922 a rămas singurul reprezentant al evreilor în legislativul României. A participat în anul 1923 la ceremonia încoronării regelui Ferdinand I al României. El a îndeplinit pentru o perioadă și funcția de primar al municipiului Chișinău, atunci când Basarabia a revenit în componența României. El a protestat în Senat împotriva exceselor antisemite. La propunerea ministrului de interne Octavian Goga
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
el și pentru calitățile sale de organizator, și ministru al aerului și marinei (ianuarie 1937 - februarie 1938). În perioada 1933-1934 este senator. Îl însoțește pe viitorul rege Mihai I, pe atunci Mare Voievod de Alba-Iulia la Londra la festivitățile de încoronare a lui George al VI-lea ca rege al Marii Britanii în mai 1937. La adoptarea în februarie 1938 a unei noi legislații care să înlocuiască Constituția de la 1923, a susținut public măsurile dictatoriale ale lui Carol al II-lea, care
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
soția unui colonel ,careia ii va deveni amant. Tot aici cunoaște și are lungi discuții cu madame de Staël, madame de Recamier, fizicianul Gay-Lussac, geograful Alexander Humboldt, botanistul Aimé Bonpland. Este la Paris și primește invitația de a asista la încoronarea lui Napoleon, dar nefiind de acord cu transformarea acestuia din revoluționar în Cezar, refuză să ia parte. Modul de viață a lui Simón Bolívar în Paris îi afectează sănătatea. Se întâlnește cu fostul său profesor Simón Rodriguez și la îndemnul
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
predea fortăreața; la scurt timp după aceea, capitala acesteia, Mystras, și Corintul i-au urmat exemplul și s-au predat fără luptă. Singurul aliat al lui Țepeș, Mihai Szilágyi (cumnatul lui Ioan Huniade, fost regent al Ungariei în 1458 până la încoronarea lui Matei Corvin) a fost capturat de turci în 1460, în timp ce traversa Bulgaria. Oamenii săi au fost uciși prin tortură, iar Szilágyi însuși a murit în timp ce a fost tăiat în două cu fierăstrăul. Spre sfârșitul aceluiași an (1460), Mehmed a
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
care a purtat-o mai multe secole, actuala denumire a apărut în documente prin secolul XVII. De fapt este vorba de contopirea a două localități situate nu departe una de alta. Primii boieri au apărut pe acest meleag încă până la încoronarea lui Ștefan cel Mare. Cercetatorul Vladimir Nicu, autorul îndrumarului bibliografic în două volume «Localitațile Moldovei în documente și cărți vechi », scrie despre Chișcăreni: «Sat vechi, apărut pe moșie boierească cu o denumire și mai veche: Zimbraoani și Chișcani. La 6
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Rromilor din România. Bulibașa Ioan Cioabă s-a autoproclamat la 5 mai 1992 ca "rege internațional al rromilor", fiind încoronat la data de 8 septembrie 1992, la Mănăstirea Bistrița (jud. Vâlcea), în prezența a peste 10.000 de romi. La "încoronare", el a primit însemnele regalității, fabricate în Italia în anul 1992, la comanda lui Cioabă: o coroană din aur cu greutate de aproape 2 kg, împodobită cu rubine și smaralde, un sceptru de aur cu greutatea de aproximativ 2,5
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
țigănești. Ion Cioabă a murit în Spitalul de Urgență Floreasca din București la data de 23 februarie 1997, în urma unui infarct miocardic. Ceremonia sa de înmormântare, de la Sibiu, a fost condusă de un pastor penticostal român, la fel ca și încoronarea fiului său Florin Cioabă ca "rege al rromilor de pretutindeni", celebrată tot de un penticostal, afiliat la Congregația Adunarea lui Dumnezeu-Assemblies of God din S.U.A. Ion Cioabă a fost înmormântat în Cimitirul Municipal din Sibiu. La moartea sa, Iulian Rădulescu
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
Frederick Arthur George, 14 decembrie 1895, d. 6 februarie 1952) a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936 până la decesul său din 6 februarie 1952. A fost cunoscut înainte de încoronare ca prințul Albert, în copilărie prinț de York, și mai târziu ducele Albert de York, iar în cercul familiei era chemat „Bertie”. Își datora numele de Albert faptului că s-a născut la 14 decembrie, ziua comemorării decesului Prințului Consort
George al VI-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/305916_a_307245]
-
II-lea. Dar cum Guido încălca adesea granițele Statului Papal și jefuia teritoriile din patrimoniul Sfântului Petru, în 893 Formosus a trimis o delegație regelui Arnulf rugându-l să elibereze Statul Bisericii de apăsarea grupării din Spoleto și promițându-i încoronarea ca împărat german. În primăvara anului 894 regele Arnulf a traversat Alpii în fruntea unei armate și a cucerit fără efort Milanoul și Pavia. Marchizii din Toscana s-au declarat vasalii săi. Considerând această expediție drept un succes, Arnulf s-
Papa Formosus () [Corola-website/Science/305416_a_306745]
-
papă, a încercat să restabilească puterea papală în Italia. Împotrivă sarazenilor a încheiat o uniune cu alte state italiene obținând o victorie în Batalia del la Garigliano (915). Tot în 915 l-a încoronat împărat pe Berengar I. Motivele acestei încoronări sunt destul de neclare, dar este sigur că la Ravenna Ioan avea relații bune cu regele. Deasupra, a agreat ideea reînnoirii tradiției vechi ale imperiului. În ciuda bunei colaborări privind combaterea sarazenilor relațiile religioase între Roma și Bizanțul nu erau deloc bune
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
un sprijinitor al tratativelor englezești de pace între Franța și Aragon, dar îi și interzicea lui Carol al II-lea să renunțe la Sicilia. Cu Rudolf de Habsburg avea relații bune, însă n-a mai putut să se ajungă la încoronarea acestuia. Totul era pregătit pentru 2 februarie 1287, însă planul acesta a eșuat datorită unor delegați incompetenți și datorită rezistenței din partea principilor electori („Kurfürsten” din Imperiu). În timpul pontificatului său, Honoriu al IV-lea a transformat palatul de pe Aventin, ridicat de
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
devenit rege Otto de Braunschweig. Acesta din urmă era susținut de minoritatea Stauferilor și alegerea s-a făcut din inițiativa arhiepiscopului Adolf din Colonia. Filip a fost încoronat la Mainz cu insignele imperiale, iar Otto la Aachen, locul tradițional al încoronărilor. Totul a degenerat în război civil, papa fiind curtat de fiecare fracțiune. După o perioadă de neutralitate, papa a scris nobililor germani, invitându-i la împăcarea taberelor, în caz contrar a promis că va susține pe acel candidat ce-i
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
iunie 1208, ceea ce a dus la recunoașterea lui Otto al IV-lea, care a și fost încoronat de papă la Roma, în bazilica San Pietro, un an mai târziu, la 4 octombrie 1209. Deși a prestat jurământ de credință la încoronare, Otto al IV-lea a uitat repede și s-a grăbit să cucerească Sicilia. Inocențiu al III-lea se vede înșelat. În consecință, se îndepărtează de el, îl excomunică și favorizează alegerea lui Frederic al II-lea de Sicilia, pupilul
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Încă din 6 iulie 1517 până în 19 noiembrie 1523 a ocupat funcția vicecancelarului bisericii și din 1 octombrie 1519 până-n 1 noiembrie 1520 l-a servit pe Leon ca și camerlengo. Pe 18 mai 1523 conclavul l-a ales papă. Încoronarea lui a avut loc puțin timp după ziua sfântului Clement I, pe 26 noiembrie. Ca și în cazul succesorilor lui Clement al VIII-lea, Clement al IX-lea și Clement al XI-lea numele ales de el urma să indice
Papa Clement al VII-lea () [Corola-website/Science/305439_a_306768]
-
aroge el însuși acest titlu. În cele din urmă, fiul său, Pippin cel Scurt a căpătat sprijinul nobilimii pentru a schimba dinastia. Când papa i-a cerut ajutor împotriva lombarzilor, Pepin a cerut ca în schimb biserica să-i recunoască încoronarea. În 751, Childeric al III-lea, ultimul rege merovingian, a fost îndepărtat. I s-a cruțat viața, dar părul său lung i-a fost tăiat și a fost trimis la o mănăstire. Există câteva surse contemporane pentru istoria francilor merovingieni
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Canada și Statele Unite. Turneul urma să fie continuat în Australia și Noua Zeelandă, însă a fost anulat din cauza agravării stării de sănătate a regelui George al VI-lea. Acesta s-a stins din viață la 6 februarie 1952, Elisabeta devenind regină. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemnă a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenți reprezentanții nobilimii britanice, alături de publicul larg, reprezentanți străini și ai Commonwealth-ului. Toți
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
de stradă de mari proporții, la care sunt așteptați 10.000 de oameni. Fiind monarh constituțional, regina nu își exprimă opiniile politice în public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase și civice și ia în serios jurământul de la încoronare. Deține rolul oficial de șef al Bisericii Anglicane. Credința reginei transpare în mesajele anuale de Crăciun difuzate în Commonwealth, cum ar fi cel din anul 2000 când a vorbit despre semnificația teologică a mileniului, cu ocazia aniversării a 2000 de
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
-o implicată, ea a fost eliberată și s-a retras la țară până la moartea surorii sale, Maira I a Angliei. Elisabeta era protestantă moderată, fiind fiica lui Anne Boleyn care a jucat un rol cheie în Reforma din 1520. La încoronarea sa din ianuarie 1559, mulți dintre episcopii catolici - numiți de Maria I a Angliei, care au expulzat marea majoritate a clericilor protestanți, atunci când a devenit regină - au refuzat să performeze ceremonia în religia protestantă. În cele din urmă, episcopul de
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
regină - au refuzat să performeze ceremonia în religia protestantă. În cele din urmă, episcopul de Carlisle, Owen Oglethorpe, a efectuat ceremonia, însă când Owen a încercat să realizeze părțile tradiționale ale catolicismului, Elisabeta s-a ridicat și a plecat. După încoronare, două acte importante au fost introduse în Parlament: Actul de Uniformitate și Actul de Supremație, stabilind Biserica Protestantă a Angliei și creând-o pe Elisabeta Guvernator Superm al Bisericii Angliei. Aceste acte, cunoscute și ca "Stabilizare Religioasă Elisabeteană", au făcut
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
a început când oficiali ai palatului au venit la reședința familiei să-l ia. Micul Puyi a țipat și s-a opus atunci când oficialii au ordonat unui eunuc să-l ridice. Tatăl lui, Prințul Chun, a devenit Prinț-Regent (摄政王). În timpul încoronării lui Puyi, micul împărat a fost purtat în brațe spre tron de tatăl său. Puyi a fost atât de speriat de scena din fața lui și de sunetele asurzitoare de la tobele ceremoniale și muzică, încât a început să plângă. Tatăl său
Pu Yi () [Corola-website/Science/313169_a_314498]
-
comanda arhiducelui Carol au fost nevoite să se retragă în speranța de a apăra Viena, acum amenințată de înaintarea lui Napoleon. Negocierile pentru un armistițiu eșuând, Napoleon a intrat în Viena și apoi, în ziua aniversării a un an de la încoronarea sa, i-a învins decisiv pe austrieci și ruși la Austerlitz. Austria a acceptat termenii tratatului de la Pressburg. Printr-un marș forțat, Napoleon a realizat o uriașă manevră de învăluire care a dus capturarea armatei inamice. Această campanie este considerată
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
una dintre cele mai cunoscute expediții ale sale, Boleslav I a capturat Kievul, unde, conform legendei, și-a crestat sabia lovind Poarta de Aur din Kiev. Mai târziu, o sabie numită "Szczerbiec" ("Sabia crestată") va deveni sabia ceremonială folosită la încoronarea regilor Poloniei. Boleslav I a reușit să pună bazele bisericii poloneze, întemeind o Mitropolie la Gniezno independentă de Arhiepiscopia germană din Magdeburg, care încercase să pretindă zone poloneze. În timpul celebrului Congres de la Gniezno a eliberat oficial biserica de tributul către
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Polonia la rangul de regat înainte de vecina sa Boemia. El a fost primul rege polonez ("rex"), predecesorii săi fiind considerați toți drept duci ("dux") de către Sfântul Imperiu Roman și de către papalitate. Boleslav I a murit la puțin timp după această încoronare, cel mai probabil din cauza unei boli. Nu se știe exact locul de înmormântare al lui Boleslav. Se crede că rămășițele descoperite recent într-un mormânt dublu din catedrala Poznań ar aparține lui Boleslav și tatălui acestuia Mieszko. Fiul lui Boleslav
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
puterii interne și externe a Poloniei a fost de o importanță capitală pentru Boleslav I, în special în fața creșterii presiunii din partea magnaților. Magnații cereau să participe mai mult la administrarea țării în timp ce Boleslav căuta să întărească autoritatea centrală a domnitorului. Încoronarea lui Boleslav I cândva în anul 1025 a avut ca scop consolidarea poziției sale de conducător. Se poate spune că, în general, a avut loc o integrare totală a țării în timpul domniei lui. Boleslav I a fost în stare să
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]